Un bacalaureat ceva mai disciplinat

Până în acest an cutuma de la care mai nici un liceu nu cuteza să se abată era ca elevii să adune bani pentru protocol, cadouri, mici atenții, mese la restaurant și alte moduri de a îndulci exigența comisiilor de examinare. Unele licee, cu directori bine orientați, făceau exces de zel. Folosindu-se de relațiile, pozițiile politice sau administrative ale unor părinți sau de banii lor, organizau după examenul de bacalaureat ieșiri in corpore pe la cabane, hanuri etc. unde distinșii profesori, epuizați după câteva zile de corectat lucrări pe căldură, își puteau, în sfârșit, desface nodul de la cravată, pentru a servi degajați căprioara la proțap, muiată în mujdei și stropită cu vin rozé. După care să-și măgulească rânza cu brânzeturi alese și coniace de colecție.

Adevărați maeștri de ceremonii, directorii de licee orchestrau întregul festin în așa fel încât membri comisiei își preluau atenția, pachețelul, plăsuța, portbagajul și se duceau acasă fericiți, iar elevii absolveau cu toții, cu medii dintre cele mai impresionante. După care, convinși că ei chiar sunt atât de buni precum indică mediile, se năpusteau demni spre secretariatele facultăților bine cotate. Cum în ultimii ani, de prin perioada guvernării cederiste, s-a desființat admiterea, intrarea la facultate făcându-se în funcție de media obținută la bacalaureat și, uneori, media pe cei patru ani de liceu, plus un test de aptitudini, unele facultăți au avut chiar ani în care toți cei admiși aveau media 10. Elevii respectivi veneau însă mai mult din orașele periferice, de pe la școli care nu figurau în topul celor mai bune din țară, ci, tocmai, dimpotrivă. Totuși absolvenții lor profitau de conjunctură și erau admiși, în detrimentul unor alți elevi, mult mai buni, veniți de la școli strălucite, dar exigente, unde însă directorii erau mai puțin petrecăreți. Și așa, elevi eminenți ajungeau pe la facultăți mai slabe, unele de stat, altele particulare, fiind nevoiți, drept “compensare”, să-și mai și plătească studiile universitare.

Când ministrul Miclea a anunțat că, începând cu acest an, elevii nu vor mai aduna bani de protocol, iar comisiile își vor plăti din buzunar cafeaua și apa minerală, mulți profesori au început să bâzâie enervați. Nemulțumiți de banii alocați, unii președinți de comisie și-au anunțat retragerea sau nu s-au prezentat, pur și simplu, la examen.

Planul ministrului nu încântă, evident, colectivele de examinatori, însă el este, totuși, începutul unei disciplinări a examenului de bacalaureat. Iar dacă o parte din elevi nu vor absolvi, să fie siguri că nici nu o merită. Niciodată în anii de după ’89 elevii nu au fost mai indolenți, dezinteresați și slab pregătiți, ca medie statistică. În plus, generoasa ofertă a facultăților a dus la paradoxul că numărul de locuri oferite excede cu mult numărul absolvenților de licee. Deci oricine vrea poate face o facultate, oricât de slab ar fi, chiar dacă nu va învăța nimic și nici nu va dori vreodată să profeseze în domeniul studiat. O disciplinare a bacalaureatului, plus reintroducerea admiterii în facultăți, ar mai putea îndrepta, eventual, lucrurile. Altfel deprecierea gravă a ideii de școală ar putea conduce la sporirea analfabetismului, pe de-o parte, și a licențiaților buni de nimic, pe de alta.

de Vianu MURESAN