Justiția hâdă. Grosu, Bulzan, Sandu

Am demarat în acest număr o radiografie a șefilor instanșelor mureșene și a parchetelor de pe raza Curții de Apel. Am spus însă prea puțin față de câte s-au întâmplat în acești ultimi cinci ani în Justiția mureșeană.

Câte cazuri de corupție ascunse de către judecători, orbiți, cu toate că justiția este oarbă, dar este o metaforă, de ambiții personale, de interese care în multe situații nu le erau proprii, de dușmănii infantile, inexplicabile pentru o castă care se pretinde intelectuală.

Am spus foarte puține despre Floarea Grosu, care și-a dus ura pentru fostul președinte, până în patul conjugal. Ar fi trebuit să nu uit că una din depozițiile sale se referea la propriile ei fapte. Imputate, sub jurământ, altei persoane. Trebuia să nu omit că s-a înconjurat de o ceată de lipitori – lingușitori, care nu au nici o legătură cu justiția. Banii își spun cuvântul. Dar care decid destinele unor oameni. Ar fi fost necesar să îmi amintesc de vizitele în biroul prefectului Natea, deși justiția este a treia putere în stat, independentă de politic, sau de nefastele lor convorbiri prin care luau hotărâri asupra vieții semenilor lor. Pentru că, nu-i așa, erau convinși de atotputernicia lor.

Am atins doar puțin subiectul Bulzan. Patologic. Plagiat. Fals în acte. Mitomanie. Un asemenea exemplar predă drept studenților de la Petru Maior. Mă întreb cum se poate? Ce exemplu le poți oferi învățăceilor? Cum să furi? Cum falsifici? E drept că predă drept penal …Un asemenea judecător își arogă un titlu pentru care unii muncesc ani în șir. Cel de doctor. E drept într-o materie simpluță. Teoria generală a dreptului. Mie mi-e rușine că mi-a fost dascăl. Cândva.

Petru Dan. Un procuror care s-a unduit după cum a bătut vântul schimbării. Mă gândesc că acum ar fi în stare să scoată până și dosarele ascunse ale lui Florea, Natea și a altor personaje, obișnuite în ale comisioanelor, oprite la arătarea schimbării din funcție. Să spun că Petru Dan a acționat politic împotriva tuturor celor care se împotriveau partidului stat – așa-zis social-democrat? Să amintesc că Petru Dan a cântat după cum a vrut Liviu Moica, îndepărtând procurorii de parchet?

Nu știu ce aș mai avea de spus despre Marin Sandu. E hâd în gândire. E afumat mai mereu. E o fire răzbunătoare. Are fixații. Un profil numai bun de studiat pentru un psihiatru. Acestea ar trebui să explice îndârjirea sa față de cei care sunt deasupra sa. Intelectual sau fizic (îmi cer scuze, dar și acest ultim aspect creează frustrări). Dar nu explică trimiterea după gratii a unor oameni dovediți nevinovați. Nu justifică comportamentul animalic dovedit în anchete.

Nu ar fi trebuit să-i uităm pe ursuzii magistrați de la Curtea de Apel. Coman, Odobleja vă spun ceva? Interese minuscule, atent ascunse.

Ar mai fi fost de amintit de Maria Neamțu de la Luduș. Uimitoare în deciziile strâmbe pe care le ia. De Maria Varga, din aceeași localitate, pentru care urmărirea penală are o altă conotație atunci când vine vorba de inculpați – autorități locale. Nici Virgil Aldea de la Sighișoara nu mai e ce a fost. Iar exemplele ar putea continua. E mult de lucru în justiție. E greu de găsit o mână de magistrați nepătați, iubitori de carte, competenți, care să ia frâiele instanțelor, a parchetelor. Păcatul ar fi să nu încerce. Ar însemna că lupta Monicăi Macovei a fost în zadar. Că a luptat pentru niște oameni care au învățat deja să accepte compromisul, plafonarea și talpa puterii.

de Ligia VORO