”Arimetica”, bat-o vina!

În plinã crizã de autoritate individualã, funcționarul cu înaltã funcție, patronul de mare, mijlocie sau micã societate comercialã zice: 1 și cu 1 fac 2, e clar?!! Și cu asta, interlocutorul (care venise cu gânduri mari), ascultãtorul (care, oricum avea replici dinainte limitate) ori subalternul (cuminte și asudat pe alocuri) știu cã trebuie sã rãmânã muți. Dacã vor sã trãiascã în pace. Pentru o vreme.

Deci, elementarele cunoștințe de aritmeticã, alea care marcheazã devenirea noastrã (dupã renunțarea la scutecele de unicã folosințã), ne servesc în viațã, iar și iar. Multe depind de modul în care știm ori vrem sã calculãm. De felul în care jucãm alba-neagra cu cifrele. În nasul altora. Pânã-i zãpãcim. Ghinionul face, însã, ca și aceia sã fi respectat cronologia devenirii (și sã fi participat la lecțiile de aritmeticã, dupã ce au schimbat victorios olița pe vasul de wc).

Numai cã în viațã nu-i ca-n programa de clasa I. De cele mai multe ori, printr-o pervertire de joasã spețã, unu și cu unu nici gând sã facã doi sau douã. Ci, face cât îi cade bine oratorului, care crede cã poate prosti oricând, pe oricine. Cã oricum, aplauzele îi sunt asigurate. Pe CD.

Așa cum se întâmplã de foarte multe ori, nici metoda de mai sus nu e una nouã. O mare de succesori de-ai lui Pristanda o practicã în neștire. Doar cã sunt mai spilcuiți. Mai drãgãlași și suficient de carismatici pentru a tulbura conștiințele celor slabi. De vedere, de minte și de auz.

În repetate rânduri ni s-a spus, în ultima parte a anului trecut, ca probã irefutabilã a eficienței pna-ului, cum cã organul instrumenteazã, cu foc, jale și dor, 40 de dosare de înaltã, cât mai înaltã, din cale afarã de înaltã corupție. Și, dupã toate probabilitãțile, calculul a fost fãcut în baza 10. Cel puțin așa lãsau sã se înțeleagã ex-conducãtorii organului și ex-ministrul de justiție, în declarațiile lor publice. Arãtând, în mod explicit ori implicit, și riscurile (neasigurate) la care sunt supuși lucrãtorii pe ogorul lung și lat al stârpirii acestei buruieni antisociale, cu corolã de eucalipt…

Dar, iacãtã, a venit și vremea inventarului de toamnã timpurie. Și, cu toatele, mult trâmbițatele dosare de multã și profundã corupție s-au dovedit a fi numai 5. Și punct. Adicã, o optime din ceea ce ni se picurase sistematic în auz. Doar cât degetele de la mâna stângã (cã membrul drept era ocupat, mai întâi cu mângâierea cãtușelor, iar apoi cu caligrafierea semnãturilor pe fel de fel de ordonanațe, care mai de care mai șugubețe).

Deci, dl. procuror-general al pna ne-a arãtat acum pisica siamezã în toatã splendoarea ei. Chiar și Pristanda ar fi vãdit copleșit. Cã doar el, sãracul, se repeta (în enumerare) numai la intervale de bun-simț, pentru a mãri numãrul drapelelor și a avea un te miri ce câștig… Și nici mãcar nenea Iancu n-a avut îndrãzneala sã-și punã personajul a face din 40 – 5! Cã aia n-ar mai fi fost comedie de moravuri, ci de-a dreptul tragedie.

Dramaticã este, însã, modalitatea în care ne lãsãm îndopați cu gogomãnii. Sau nu?

Și, la fel de dramatic este stilul de împãrțire a legii de cãtre organul ce obișnuia sã declame de la tribunã o pretinsã cheie a succesului (potențatã de o șurubelnițã-stea roșie în 5 colțuri). Operația de împãrțire a legii dupã antiformula clasicã, a fost constatã de dl. procuror-general chiar la o verificare rapidã. Redatã prin exemple concrete. Unora cu lingurița de talcioc, altora cu polonicul de argint. Pe gât. Dupã stare…

Ei, ce-a fost am vãzut, simțit, gustat, regurgitat, eliminat. A sosit vremea sã vedem și altceva. Proaspãt, legal, trainic. Cã am așteptat destul. Iar oameni normali (fiziologic și juridic) existã și-n instituția dvs., d-le procuror-general. Din aceia care nu-s încurcã-lume la o adunare. Sau scãdere. Și știu a duce la capãt chiar o împãrțire cu rest (nebãnuit). Deunãzi am avut probe în acest sens. Necesare. Unde-or fi fost procurorii aceștia pânã acum? Știu. Tot acolo, dar sufocați. De toxinele gazelor eliminate de ceilalți. Cãutați-i, protejați-i, dați-le drumul la muncã și cereți-le socotealã în limita legii. Numai cã, dacã nu le veți schimba Gloriile ruginite cu jeep-uri lustuite, vom avea neplãcuta surprizã de a-i vedea în panã. Pe margine. La început de drum.

de Andreea CIUCÃ