Fãt-frumos și piticul negricios
Fiece poveste își are tâlcul. Dar, un anume tâlc este de gãsit în orișicare: biruința binelui asupra rãului. Cu surle și trâmbițe. Și, pentru ca triumful sã fie unul rãsunãtor, adversarul trebuia croit pe mãsurã. Ceea ce s-a și întâmplat în basme. Care n-au fost fãcute doar de florile mãrului, ci și pentru a transpune realitatea știrbitã de caracterele noastre într-o oglindã-oglinjoarã de poveste. Așa se face cã, protejându-i imaginea și mesajul, autorii (anonimi sau nu) evitã cu orice preț sã-și punã personajul principal în ipostaze penibile și umilitoare. Așa cã, întotdeauna, Fãt-frumos se confruntã cu vrãjmași redutabili. Și se luptã „zi de varã pânã-n searã” pentru a-i învinge. Cu ambiție creatoare, curaj, dãruire. Mã rog, calitãți de basm… Nu-l veți vedea pe eroul fãrã de fricã irosindu-și energia ori tocindu-și buzduganul în dispute aprige cu spiriduși, pitici, gângãnii, orãtãnii de curte. Tocmai pentru cã a ales sã nu se ocupe de lucruri mãrunte. Pentru asta existã destule alte personaje. Menirea lui a fost cu totul alta, de la creare pânã în zilele noastre.
În peisajul juridic românesc, s-a dorit cu ardoare croirea unui Fãt-frumos care, cicã, trebuia sã-i ia ochii lui Verde împãrat de la vest de hotar. În lupta cu balaurul dotat cu 7 capete de corupție (și nici unul de acuzare). Așa cã, s-a dat bice și în anno Domini 2002 s-a zãmislit pna-ul, uns triumfal înspre binele tuturor cuminților nației. Numai cã în laboratorul fostei puteri s-au încurcat eprubetele și, iaca minunea, în loc de Schwarzenegger a ieșit un fel de Mr. Bean. Iar despre principala calitate a lui Fãt-frumos, de a crește într-un an cât alții în 7, ce sã mai zicem? Aaa, da! Și eroii de la pna (cei pe care-i știți bine, unii deja pasivi, alții încã activi… o vreme) au crescut repede și eficient. De mai multe ori. La salarii, la diurne, la dotãri, la deplasãri cu vehicule elegante, la porții ingerate, la tâmpenii puse pe hârtie. Da’ la dosare de mare corupție, ba. S-au cantonat la lucrul cu gãinãriile corupției. De care Fãt-frumos nici nu s-ar fi apropiat. Ca sã nu-i mânjeascã imaginea de erou. Ba mai mult, reprezentanții organului vital al neamului s-au apucat și de exagerat public. Pe românește, de mințit. Cum cã picã rafturile dulapurilor din birouri de povara celor 40 de dosare de imensã corupție aflate în lucru. Text preluat și servit nouã fãrã rețineri de cãtre fostul ministru de justiție. Numai cã, toți cei de mai sus au uitat de existența și de nerãbdarea lui Verde împãrat. Care nu s-a apucat sã-și tragã pe el o piele de urs și sã se așeze pe sub podurile Dâmboviței pentru a verifica isprãvile oamenilor organului, ci
s-a dus de-a dreptul la sursã. Ei, și ce sã vezi? Organul ne spunea basme. Pentru cã proaspãtul Raport de țarã ne aratã clar, alb-negru și în culori, cum cã pe-aici nu s-a fãcut mai nimic în trânta cu marea corupție. Cu alte cuvinte, Fãt-frumosul contemporan ori a stat degeaba pe banii noștri, ori s-a dat de pãmânt în lupta cu piticul negricios. Sau cu fantoma corupției, când lucra pe comanda clientului (dupã tipicul de la rãsãrit). Așa cã, Raportul ne-a tras serios de urechi pe tema lipsei rezultatelor în lupta cu marea corupție. Mult amintitele succese ale anilor trecuți sunt, deci, apã de ploaie. Puternic poluatã.
Ce-i de fãcut? Cã nici vremea, nici noi, nici U.E. nu mai avem rãbdare. Ironicã soartã. Se așteaptã acum, în câteva luni, rezultate ce nu s-au obținut în ani. Dar, oricât i-ar ține picioarele și buzduganele pe cei de la noul D.N.A., n-au cum sã scoatã, cerceteze, împacheteze marii corupți, pe care
sã-i și vedem condamnați pânã dã firul ierbii. Poate-n basme. Mai ales cã au, încã, printre ei, destui oameni vechi și iremediabil pãtați. Mai ales cã au nevoie de o realã protecție în confruntarea cu lighioana autohtonã. Altfel, totul rãmâne poveste. De spus numai în șoaptã.
Toate barierele reale ne fac sã fim sceptici în ce va sã fie. Pentru cã, atacarea marii corupții rezervã surprize la care cei angajați cu bunã-credințã în luptã nu se pot aștepta. Va fi, oare, de ajuns, protecția pe care d-na ministru al justiției a promis-o?
de Andreea Ciuca



