Cartonaș roșu Curții de Apel

Demersurile noastre îndreptățite, izvorând din textele de lege care garantează liberul acces la informațiile publice ne-au rezervat o dublă surpriză cu morală comună. Instituțiilor obligate să comunice informațiile publice nu le pasă nici de noi, nici de dumeavoastră și nici de lege.

Văzând actele ce dovedeau monitorizarea telefoanelor jurnaliștilor, prezentate în conferința de presă organizată de judecătoarea Andreea Ciucă la începutul lunii februarie a.c., am făcut ceea ce trebuia să facem, adică ceea ce am promis. Am solicitat Curții de Apel Târgu-Mureș, Parchetului Național Anticorupție și Serviciului Român de Informații să ne comunice dacă telefoanele noastre au fost interceptate, dacă fluxurile au fost înregistrate și dacă s-au emis autorizații în acest sens, când, pe ce temei și pentru ce perioadă de timp.

Reamintim că cele 3 telefoane din redacția noastră, care apăreau în actele PNA se aflau într-o rețea Zapp care erau în interconexiune cu 25 de telefoane ale jurnaliștilor din județele Mureș și Sibiu. Reamintim că monitorizarea telefoanelor noastre timp de un an și o lună, în perioada aprilie 2003 – mai 2004 s-a făcut în legătură cu presupusa activitate de hacker a fostului președinte al Tribunalului Mureș. Reamintim că din Raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de PNA nu rezultă absolut nici o legătură între jurnaliști și vreo spargere de date, cu atât mai puțin de pe la instanțe. Și cum să nu fie așa, de vreme ce Raportul de mai sus nu ne spune decât că judecătoarea Andreea Ciucă spărgea cu sârg sistemul informatic al Tribunalului pentru a-și transfera propriile scrieri, publicate mult înainte de data pretinsei spargeri.

Deși Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public ne îmboldește să ne interesăm ce-i cu monitorizarea telefoanelor noastre, se pare că autoritățile nu sunt deloc impresionate de cuvântul legii. Toți cei cărora le-am trimis cereri concrete erau obligați să ne răspundă în termen de 10 zile. Dacă aveau de-a face cu te miri ce informații dificile și complexe, termenul era de 30 de zile. Oricum, în 10 zile de la depunerea cererii trebuia să primim fie informațiile solicitate, fie să ni se comunice că instituția are nevoie de 30 de zile pentru a răspunde și motivul pentru care întârzie. Indiferent cum o luăm, toate termenele au trecut, ducându-se pe apa Sâmbetei pentru că nici președinta Curții de Apel și nici procurorul general al PNA nu

s-au deranjat să dea dispozițiile necesare pentru a ni se răspunde. Adică demersuile noastre și textele imperative ale legii au fost cu nonșalanță ignorate.

SRI citește legea …

Mai activi s-au dovedit cei de la Serviciul Român de Informații, așa cum le stă bine.

Numai că șeful Biroului de relații cu presa ne-a dat de știre în scris, într-un mod lapidar, că informațiile cerute de noi au caracter clasificat fiind exceptate de la accesul liber al cetățenilor. După ce ne-am revenit din șocul lecturii celor câteva cuvinte, ne-am dus la lege și ne-am întors cu vești proaste pentru instituția de mai sus. Pentru că prin decizia luată și prin modul de redactare a adresei comunicate nouă s-au încălcat texte exprese din Legea nr. 544/2001 și din Normele metodologice de aplicare, din Legea nr. 182/2002, din Constituție, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ca o informație să facă parte din cele clasificate, este obligatoriu ca ea să cuprindă date privind apărarea națională, siguranța și ordinea publică. Pe orice parte am întoarce capitolul Adopția publicat de judecătoarea Ciucă sau editorialele ei și oricât ne-am da de pământ telefoanele mobile n-am găsit date care să facă din ea o Mata Hari, iar din noi câte un Al Capone. De altfel, nici SRI nu a găsit nimic devreme ce motivarea cerută de lege pentru refuzul comunicării informațiilor cerute se reduce la un rând și jumătate.

Nu vom renunța!

Așadar, nu cumva să încercați să aflați dacă telefoanele vă sunt sub observație, ascultate sau înregistrate, chiar dacă puneți mâna pe acte ce dovedesc astfel de încălcări ale legii. Vă spunem de pe acum că după moda românească a momentului nu aveți dreptul să știți, chiar dacă opinia de la Strasbourg este constant una contrară. Dar, Curtea Europeană este departe, iar instituțiile noastre sunt aici, peste noi.

Totuși, noi n-am cedat, chiar dacă lupta cu morile de vânt este vizibilă. N-am cedat tocmai pentru că ne-am săturat că acceptăm o astfel de stare de lucruri încă nedezrădăcinată. Legea nr. 544/2001 se referă în mod clar la responsabilitatea persoanelor care refuză liberul acces la informațiile publice. Legea nr. 182/2002 interzice ca sub pretextul refuzului comunicării informațiilor solicitate să se ascundă încălcări ale legii. Tocmai de aceea ne vom continua demersurile. În acest sens, am formulat reclamație administrativă către directorul SRI, către președintele Curții de Apel Târgu-Mureș și către procurorul general al PNA. Vă vom ține la curent cu atitudinea autorităților și cu stilul lor de a întinde o coardă ce nu le aparține. Iar dacă va pocni, veți fi primii care veți afla.

Edy MÄ‚RCUȘ