9 MAI -ZIUA EUROPEI

Pe 9 mai 1950, Robert Schuman își prezenta propunerea pentru crearea unei Europe organizate, indispensabilă pentru menținerea unor relații pașnice între popoarele Europei. Cunoscută sub numele de “declarația Schuman”, ea a reprezentat primul pas spre constituirea a ceea ce este azi Uniunea Europeană. 9 mai a devenit, astfel, un simbol european, Ziua Europei, ocazie pentru activități și festivități pentru a aduce Europa mai aproape de cetățeni și popoarele Uniunii mai aproape unele de altele.

La 9 mai 1950, la Paris, ministrul de externe francez Robert Schuman dădea publicității o declarație prin care chema Franța și Germania să-și pună în comun producția de oțel și cărbune, principalele materii prime folosite în război, sub controlul unei înalte autorități, în cadrul unei organizații care să fie deschisă și altor țări europene, ca un prim pas spre edificarea concretă a unei federații europene. Această autoritate urma să fie alcătuită din persoane independente, numite de guvernele țărilor care aderau la organizație, iar deciziile sale deveneau obligatorii pentru statele membre. Ideea lui Robert Schumann a fost îmbrățișată de Italia, Olanda, Belgia și Luxemburg, care alături de Germania și Franța au constituit în 1951 Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), prima etapă a construcției europene postbelice. Progresele realizate în această etapă au determinat statele fondatoare să extindă cooperarea și în alte domenii, cum ar fi crearea unei piețe comune și utilizarea pașnică a energiei nucleare, demersul lor finalizându-se cu înființarea Comunității Economice Europene (CEE) și a Comunității Europene pentru Energie Atomică (Euratom) în 1957.

Unitate în diversitate

În nici o altă regiune a lumii statele nu își exercită împreună suveranitatea într-o asemenea măsură și în atâtea domenii de importanță vitală pentru cetățeni. Uniunea Europeană a creat o monedă unică și o piață unică dinamică, în care persoanele, serviciile, bunurile și capitalurile circulă liber, asigurându-se că prin progres în domeniul social și respectarea regulilor de concurență cât mai mulți oameni să beneficieze de avantajele ei. Aceste realizări au fost posibile prin amendarea tratatelor fondatoare, odată cu accederea de noi membrii, stabilirea cetățeniei europene cu drepturile ce decurg de aici, creșterea rolului Parlamentului European în luarea deciziilor și reformarea instituțională. Astfel, din 1 mai 2004 Uniunea Europeană numără 25 de membri, la care se vor adăuga România și Bulgaria în 2007.

Noua Europă

Uniunea Europeană a început, din 2001, un amplu proces de reformare instituțională, care să răspundă noilor provocări legate de de extindere și aprofundarea integrării, demers finalizat cu elaborarea Constituției Europene. Constituția europeană a fost semnată la 29 octombrie 2004 de către șefii de stat și de guvern ai celor 25 de state membre, la Campidoglio, în Sala Degli Orazi e Curiazi, locul unde a fost semnat și tratatul de înființare a Comunităților europene în 1957 de către Germania, Franța, Italia, Luxemburg, Belgia și Olanda. Ea încearcă să definească mai clar cadrul instituțional al UE, partajarea competențelor între diferitele instituții comunitare și relația acestora cu cele naționale, drepturile fundamentale ale cetățenilor ei, mijloacele de aplicarea politicilor comunitare, înlocuind tratatele pe baza cărora funcționează acum UE cu un singur text, mai clar, mai transparent, mai inteligibil pentru cetățeni, impus de necesitățile unei Europe extinsă la 27 de membrii în 2007.

Constituția europeană oferă cetățenilor garanția respectării valorilor comune împărtășite de societatea europeană: pluralism, non-discriminare, solidaritate, respect pentru drepturile omului, justiție echitabilă, cuprinzând în textul ei, pe lângă drepturile conferite de cetățenia europeană, și Charta drepturilor fundamentale din Uniunea Europeană, căreia îi conferă astfel forță juridică obligatorie. De asemenea, cetățenii pot participa pentru prima dată la procesul legislativ: cel puțin un milion de cetățeni, dintr-un număr semnificativ de state, pot cere Comisiei să le susțină propunerea legislativă în fața Consiliului, ale cărui ședințe,

atunci când acesta își exercită funcția legislativă, vor fi deschise publicului. Parlamentele naționale dobândesc un rol activ în relația cu Uniunea Europeană, ele având dreptul de a reexamina o propunere a Comisiei dacă se consideră că principiul subsidiarității nu a fost respectat, putând cu 1/3 din votul parlamentelor naționale să determine revizuirea acestei propuneri de către Comisie, ultimul control asupra unei legi rămânând tot o acțiune la Curtea Europeană de Justiție. Uniunea Europeană va avea, de asemenea, un președinte și un ministru al afacerilor externe, care să gestioneze mai eficace reprezentarea externă și politica externă și de securitate a Uniunii Europene.

Consolidarea proiectului politic european pe care îl aduce în prin plan Constituția europeană nu poate fi realizat decât prin ratificarea acesteia de către statele membre până la sfărșitul anului 2006, conform propriilor proceduri constituționale – referendum sau pe cale parlamentară. Informarea insuficientă a cetățenilor, influența unor lideri eurosceptici sau diversele lupte politice din parlamentele statelor membre sunt obstacole peste care proiectul european al secolului XXI trebuie să le depășească.

Simbolurile Uniunii Europene

Steagul Uniunii Europene – un cerc cu 12 stele aurii pe un fundal albastru. Este simbol al Uniunii Europene, iar într-un sens mai larg și simbol al unității și identității Europei. Cercul format din 12 stele aurii reprezintă solidaritatea și armonia între popoarele Europei, însă numărul de stele nu are legătură cu numărul statelor membre. Sunt 12 stele deoarece în diverse tradiții acest număr simbolizează perfecțiunea, plenitudinea și unitatea.

Imnul Uniunii Europene – “Oda Bucuriei” din Simfonia a IX-a a lui Ludwig van Beethoven. A fost adoptat în 1985 de către șefii de stat și de guvern ca imn oficial al Uniunii Europene. El nu înlocuiește imnurile naționale ale statelor membre ci celebrază, mai degrabă, valorile pe care acestea le împărtășesc și unitatea lor în diversitate.

EURO – moneda Uniunii Europene. Numele de “euro” a fost adoptat în 1985 de Consiliul european de la Madrid și moneda a fost introdusă în 1 ianuarie 2002, sub formă de bancnote și monezi, în 12 state membre ale Uniunii. Danemarca, Suedia și Marea Britanie, deși membre ale Uniunii Europene, nu participă în prezent la zona euro.

Ziua Europei – sărbătorită la 9 mai, în memoria declarației lui Robert Schuman, prin care era inițiat, în 1950, proiectul construcției europene.

Florin CEUȘAN