Presa și normalitatea
Poate cea mai celebră montare a Naționalului târgumureșean, din înteaga sa istorie de imediat o jumătate de secol, este “Livada cu vișini” a lui A.P. Cehov, în regia lui Harag Gyorgy. Când am văzut spectacolul aveam câțiva ani, nu am priceput mare lucru, dar m-a impresionat profund secvența de final când întregul décor s-a prăbușit. O metaforă impresionantă, o soluție scenografică de mare rafinament pentru o lume care a murit, care iese din scenă pentru a lăsa locul uneia noi. Era vorba de schimbarea gărzii: vechea aristocrație rusească ajunsă la final cedează în fața unei noi orânduri condusă de noi principii.
Presa românească atât de zbuciumată în ultimii ani de existență începe de abia acum să facă predarea de ștafetă. De abia acum începem să învățăm ce înseamnă să primeze criteriile de performanță și argumentele profesionalismului în fața obișnuințelor deprinse de ani de zile și a așăzării tradiționale a lucrurilor. De abia acum încep să se cearnă și să se schimbă lucrurile și în presa din România.
Cred că nu este lipsit de importanță faptul că Adevărul sau, dacă vreți, Scânteia, nu se mai vinde la chioșc și că deja începe să-și piardă din abonamente. Pentru mine nu importă motivul, nu contează că a plecat cu surle și trâmbițe controversatul Cristian Tudor Popescu, alături de zeci de alți jurnaliști de la Adevărul. Până una alta, noua sa publicație, făcută heirupistic, în mare pripă și cu multe resentimente, nu cred că a convins pe cineva… Ar fi, de altminteri, prematur. Important este că un mare ziar fost port drapel al vechiului regim începe să se clatine de pe marele și solidul său soclu. În fapt, nu este nimic ieșit din comun. Este pur și simplu cursul istoriei. Orice mare imperiu al lumii, orice grandioasă civilizație are suișul, iar apoi coborâșul său. Ca în piesa “Un tramvai numit dorință” a lui Tennessee Williams, metaforă dramaturgică superbă, dureroasă, dar care reflectă o stare de fapt.
Revenind la presa românească, poate nu e lipsit de importanță faptul că banii publici destinați publicității încep să fie alocați transparent, pe criterii de performanță, acelor publicații care îndrăznesc să se lupte și să-și dovedească onest concurenții. Cu siguranță, în Târgu Mureș anul acesta s-a creat, în ceea ce privește presa, un precedent: o serie de instituții au organizat licitații și/sau selecții de oferte pentru servicii de mică și mare publicitate. Este, fără putință de tăgadă, un mare pas înainte. Ne îndreptăm către o situație de normalitate, în care se creeză premisele unei piețe media concurențiale. Lucrurile se așază încet pe făgașul lor firesc. Istoria își urmează cursul…
de Diana SACAREA
