Cultura compromisului
Ori de câte ori se schimbă regimul politic și se tulbură apele răsare, uneori timid, alteori cu multă îndrăzneală, speranța de schimbare. În bine, evident. Iată însă că, de data aceasta, schimbarea nu se mai produce. După ce coaliția guvernamentală a anunțat schimbarea cu surle și trâmbițe, după ce toți șefii au simțit cum atârnă sabia lui Damocles deasupra capetelor lor, acum pot răsufla ușurați. A fost doar o boare răcoroasă, care le-a dat unora fiori reci. În cele din urmă apele
s-au limpezit, lucrurile rămân așa cum au fost. Nu se mai schimbă nici șefii de regii, servicii descentralizate sau instituții, nu se mai schimbă nici legea funcționarilor publici. Rămânem în continuare aceeași: la vremuri noi, tot noi.
Las în seama altor colegi de breaslă să judece și să comenteze lipsa de vigoare și coerență a actualei guvernări, incapabilă să-și exprime faptic punctul de vedere. Totuși, nu sunt convinsă de binefacerile compromisului. Măcar dacă noi, românii, am avea experiența și naturaleațea franțuzească într-ale politicii am putea face diferența între compromis ca soluție salvatoare sau compromis ca expresie a unor neajunsuri în ceea ce privește caracterul. În limba franceză există două cuvinte care la noi se traduc prin compromis: le compromis, cu semnificație negativă, și la compromission, în sens pozitiv.
Ei bine, dat fiind faptul că la nivel politic noua putere a renunțat la ideea schimbării, mă îngrijorează soarta Teatrului Național din Târgu Mureș. În urmă cu mai bine de două luni de zile o serie de ministeriabili de la Cultură și Culte și-au trecut în agendă demararea unei anchete în privința situației Naționalului târgumureșean. Declarația secretarului de stat Ioan Onisei a fost făcută publică în urma mai multor sesizări sosite la MCC vizând managementul dezastruos al instituției, contra-performanțele profesionale ale Teatrului, precum și gravele probleme financiare ale acestuia. Încă mai aștepăm răspunsul Ministerului. Sper din tot sufletul ca acele declarații să nu fost făcute doar din buze și dintr-un entuziasm de început. Cred încă în determinarea celor care
și-au propus să administreze performant chestiunile culturii din această țară. Nu pot însă să-mi ascund mirarea că același Minister, care – insist – urmează să demareze o anchetă la locul faptei, a alocat 800 de milioane dintr-un buget de austeritate pentru o manifestare, Festivalul Internațional “Teatru Imagine”, care nu promite nimic remarcabil. Pentru că acest eveniment, aflat la cea de-a treia ediție, nu a convins deloc prin prestația celor precedente. Și nici nu are cum atâta vreme cât prezența internațională se limitează la trei teatre, pe când la Sibiu, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru și-au manifestat onoarea de a participa aproape 70 de instituții de spectacol din alte țări. Nădăjduiesc totuși, că în cazul Târgu Mureș nu se va proceda la soluția de compomis precum în cazul legii funcționarilor publici. În limba română termenul “compromis” are, totuși, conotații negative.
de Diana SACAREA
