Eugenia Florescu: ”Judecătorul corupt nu se implică”
Judecător inspector la Curtea de Apel Alba Iulia și cadru didactic al Facultății de Drept „Simion Bărnuțiu” din Sibiu, Eugenia Florescu este una din părțile componente ale sistemului judecătoresc din România care a propus modificări pentru reforma Justiției mioritice. Acum, când proiectul ministrului Justiției, Monica Macovei, este trecut prin Parlament, Eugenia Florescu crede că reforma este binevenită, dar ar mai fi trebuit modificate unele lucruri. De la stabilirea clară a normelor ce duc la promovări, până la delimitarea statutului procurorilor de cel al judecătorilor. Despre corupție și tare ale sistemului juridic românesc, în interviul ce urmează.
Incompatibilitatea CSM
Rep.: Cât de binevenită este reorganizarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM)?
E.F.: Foarte binevenită. CSM este un garant al independenței, imparțialității și inamovibilității judecătorului. În prezent, modul în care a fost organizat CSM se află sub semnul întrebării, deoarece pentru alegerea membrilor CSM s-au organizat adunări generale, la nivelul fiecărei instanțe judecătorești, procedură neconstituțională, deoarece a disipat puterea judecătorească, iar CSM a devenit o elită a puterii. Acum este format din președinți, vicepreședinți, procurori șefi și adjuncți de la instanțe și parchete, și nu reprezintă o elită a științei, specifică acestui organism reprezentativ pentru puterea judecătorească. Deși nu mă îndoiesc de faptul că sunt cei mai buni judecători sau procurori, nu se cunosc calitățile deosebite profesionale și morale ale membrilor CSM, care sunt motivele sau sentimentele pentru care au dorit să dobândească această calitate. Sunt întrutotul de acord și chiar am propus la întâlnirea judecătorilor și șefilor de instanțe și de parchete în 9 martie, anul curent, necesitatea rezolvării incompatibilității și conflictului de interese în care se află membri actuali ai CSM, care îndeplinesc și funcții de conducere administrative, la instanțe sau parchete. Nici un judecător nu va putea spera că va avea câștig de cauză, când se va plânge împotriva unui abuz comis de un membru al CSM. Se impun și modificări fundamentale care să asigure tranparență în activitatea CSM, în special în cazul rezultatelor votului din acest organism, precum și arătatea expresă a argumentelor care au stat la baza unui rezultat sau a altuia. Deliberările CSM trebuie făcute publice, iar adeziunile față de independența judecătorilor să fie făcute publice, ori de câte ori este nevoie.
Rep.: Cum afectează ierarhia judecătorească independența judecătorilor?
E.F.: Este foarte greu pentru un judecător bun, dar incomod, să promoveze, atâta timp cât acest lucru depinde de șeful lui direct. De aceea sunt necesare concursurile pentru posturile de promovare. Independența judecătorilor este, în acest moment, afectată chiar din interiorul sistemului. Cariera unui judecător nu poate fi subordonată șeful lui ierarhic. În cazul judecătorilor debutanți, îi denumesc astfel pe cei din primii ani de activitate, promovarea la o instanța superioară este făcută de șef, de președinte. Evaluările au criterii anacronice, iar decizia CSM, care aprobă sau nu promovările, nu este încunoștiințată public. De aceea este nevoie ca accesul la funcție să se facă pe calea impersonală a concursului, iar comisia de examinare să aibă în componență persoane din domenii diferite de activitate, inclusiv avocați, astfel încât să aibă loc o selecție riguroasă, cu accent pe pregătire și formare profesională. În repetate rânduri, doamna ministru Monica Macovei, a sugerat că se impune promovarea tinerilor. Sunt întrutotul de acord, dar cu o completare. Să fie promovați tinerii care dovedesc profesionalism, aptitudine pentru munca de judecător, cultură generală, capacitate de comunicare. Cu alte cuvinte, tinerețea este un criteriu de promovare, dar „luminile și înțelepciunea judecătorului” la care se referă legea, exigența, experiența și profesionalismul, care nu poate fi negat persoanelor mai în vârstă, fără a friza a atitudine discriminatorie. Oare nu profesionalismul și moralitatea dau valoare unui judecător și încrederii în actul de judecată? Prezintă aceste trăsături numai cei tineri? Aș fi dezamăgită să aflu că numai tinerii au șanse de a gusta din independența judecătorilor deoarece eu fac parte dintr-o generație care, începând cu anul 1990, încearcă să recupereze mari idealuri, iar justiția este unul din aceste idealuri pentru mine.
Încă nu suntem credibili
Rep.: În ce condiții muncește un judecător?
E.F.: Munca judecătorului este, în esență, creativă. Condițiile materiale în care muncim sunt improprii. La nivelul Curții de Apel, nici un judecător nu are pe masă un calculator, ne umilim să cerem unui funcționar un pix sau o hârtie, din anul 2000 nu avem acces la telefon decât prin grefierul șef, iar dacă lucrezi după ora 16, nu poți apela telefonic nici un taximetru, pentru că telefonul este închis. Culmea ironiei este că, în condițiile arătate, primim adrese să reducem cheltuielile. Care cheltuieli? Cele făcute din bani personali probabil. Dar nu se plâng, este mult de muncă, un volum foarte mare de activitate. Cauzele pe care trebuie să le judece un judecător depășesc, de cele mai multe ori, 30-60 la număr, pe zi. Asta înseamnă să asculți cel puțin 120 de părți pe zi, cu răbdare, în cazul în care nu sunt mai mult de două părți implicate în proces. Cum poate, în această situație, un judecător să asculte cu atenție pe toată lumea? În plus sunt multe schimbări legislative, din care multe lipsite de eficiență, care atrag însă creșterea cheltuielilor procesului de justiție. Unele probleme administrative, artificiale, pun efectiv piedici în buna administrare a actului de justiție. Cum justiția este un serviciu fundamental, trebuie gestionat eficient cu logica unui serviciu social. Această orientare spre eficiență, va permite ca procesul să fie rezolvat într-un timp rezonabil, iar prin echilibrarea numărului de cauze repartizate unui judecător, se vor minimaliza erorile judiciare. în prezent nu este sesizabilă o astfel de preocupare la factorii de decizie. Avantajele materiale și condițiile de muncă excelente sunt singurele criterii certe, de separație a celor trei puteri în stat.
Rep.: Care este tendința în UE în ce privește sistemul judecătoresc?
E.F.: În această perioadă, statele membre ale UE sunt preocupate pentru adoptarea unui sistem judiciar comun, a unor reguli procedurale europene standard și a armonizării normelor de drept substanțial atât în materie civilă, (de drept al familiei, de protecție a copilului); de dreptul muncii, etc. în materie comercială (de drept al societăților comerciale și de drept al procedurii de executare silită concursuală). De asemenea, se acționează pentru uniformizarea legislației substanțiale penale. România va mai avea de schimbat mai multe lucruri pentru adaptarea la cerințele Uniunii Europene. La noi exista o structură a sistemului foarte învechită, abia acum se fac primii pași, ceea ce este promițător. Sunt sigură că dispunem de potențialul necesar armonizării legislației interne cu cea europeană.
Rep.: România ce are de făcut, în cele din urmă?
E.F.: Să se creeze un sistem compatibil cu cel european. Ați văzut ce s-a întâmplat cu accidentul lui Teo Peter. Americanii nu au avut încredere în sistemul juridic românesc, persoana implicată în accident a solicitat să fie judecat în SUA. Acest fapt ar trebui să ridice un mare semn de întrebare. Trebuie să avem judecători în care să aibă încredere și românul și olandezul și americanul. Schimbările trebuie să urmărească trei direcții principale: să asigure cetățenii de un tratament comparabil cu cel aplicabil în statele UE, să sporească încrederea reciprocă a statelor în sistemul judiciar, în pregătirea, independența, imparțialitatea judecătorilor care să permită recunoașterea mutuală a judecății; să creeze sentimentul și convingerea că cetățenii statelor U.E. pot fi judecați cu dreptate în România. Pentru atingerea acestor deziderate este necesară, pregătirea mijloacelor practice de evaluare, dezvoltarea schimbului de informații asupra legislației și a posibilităților de formare profesională , chiar prin schimbul de judecători.
Traian DELEANU
