Bucurie, Iertare, Dragoste (VII)

“Gustați și vedeți că bun este Domnul! “Îndemnul psalmistului este repetat peste milenii de Maica Siluana, un om care a trecut de la ateismul cel mai înverșunat la viața întru Hristos, după ce a descoperit și văzut chipul adevărat al Domnului. În prezent stareță la mănăstirea Jitianu și coordonator al Centrului de Formare și Consiliere “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Craiova, Maica Siluana desfășoară o bogată activitate duhovnicească, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Activitatea ei este cunoscută și prin intermediul emisiunilor ‘Dosarele Maicii Siluana”, de pe canalul TV Pax. Publicăm, în exclusivitate, de-a lungul mai multor numere, conferința cu titlul “Bucurie, Iertare, Dragoste”, susținută de Maica Siluana la Alba Iulia, în cadrul Serilor Duhovnicești închinate Postului Sfintelor Paști din 2005. Ziarul de Mureș va inaugura rubrica “De vorbă cu Maica Siluana”, în cadrul căreia Maica va răspunde întrebărilor cititorilor, trimise pe adresele de mail redactia@ziaruldemures.ro sau ibutiurca@yahoo.com.

Sunt foarte supărată că nu-i mai pot duce pe copii la Sfânta Biserică și nu mai vor să postească. Ce să fac pentru ei?

– Să vă duceți, să-i duceți pe pomelnic și să postiți pentru ei și să credeți că ei se vor întoarce la Biserică atunci când vor fi liberi. Acum ei au intrat într-o etapă în care nu mai cred ce spune bunica. Dar va veni o vreme când vor descoperi că tot ce a zis bunica este adevărat. Cunosc oameni în penitenciar care atunci când au intrat acolo …să ferească Dumnezeu pe toată lumea să intre, n-o să se întâmple, cu rugăciunile dumneavoastă nu se duc acolo, n-ajung, dar dacă ar fi să ajungă…am văzut un om mare cât un munte, și mi-a zis: “Măicuță, eu când am intrat aici, nu știam decât “Îngerelul”, și să vedeți așa un om mare care zice “Înger, Îngerașul meu”, dar dacă atâta știa…mi-a spus:”M-a învățat pe mine mamaia când eram mic”. Mamaia aceea l-a scăpat. Omul ăsta s-a spovedit, omul ăsta s-a întors la Dumnezeu, omul ăsta va intra în rai. Nu știm, să nu deznădăjduim, noi să nu-i părăsim și să-i ducem noi la Dumnezeu, și atunci ei sunt în siguranță, pentru că atunci când se vor lovi pe cale și vor simți durerea, vor ști să se întoarcă acolo unde îi dusese mamaia când erau mici.

Maică, mă cert des cu mama mea și de multe ori, fără să vreau, vorbesc urât. Îmi pare foarte rău și ce pot face ca să-mi pot stăpâni nervii și să nu mai vorbesc urât pentru că știu că nu e bine?

– Da. Sunt două lucruri diferite. Una este mânia și a doua vorbitul urât. Domnul, care știe cât suntem noi de fioroși și de mânioși, zice: “Mâniați-vă dar nu greșiți”. Și, atunci, să nu ne concentram întâi pe a nu ne mânia, ci să ne concentrăm întâi puterea pe a nu vorbi urât. Ca să nu vorbim urât la mânie trebuie să facem exerciții de vorbit frumos când nu suntem mânioși. O bătrânică

s-a lăsat de drăcuit făcând așa: când nu era mânioasă zicea: “Doamne miluiește! Maica Domnului, miluiește!Doamne miluiește! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa!” Și apoi, când se mânia, drăcuia, că nu putea să se abțină! Și s-a trezit într-o zi că în loc de “Luate-ar așa”, a zis “Doamne miluiește!” Iar instructorul cu care eu am făcut școala de șoferi înjura ca un șofer. Și, la un moment dat, eu am zis, măicuță fiind, am luat mâinele de pe volan și am spus: “Vă rog să nu mai înjurați! Și el zice: “Nu mai înjur, dar țineți mainile pe volan!” Și pe urma îmi zice: “Și eu ce să fac când ăsta mă înfurie? Ia uitați ce face!” “Să-i spui: Să te miluiască Dumnezeu!”. Bine, îl înfurie unul, și îi zice: “Bă, să te miluiască Dumnezeu!” Și a zis pe tonul ăsta un an sau doi. Ne-am întâlnit după doi ani la policlinică, la noi, și a zis: “Măicuță, toată lumea mă știe, că eu sunt ăla care mă rog pentru ei! (Râsete). Așa. Se poate. Deci, să ne exprimăm mânia într-un fel care nu e greșit. Dar diavolul ne dă această dorință de a ne face dreptate, de a lovi, că nouă ni se pare că dacă nu lovim răul, el nu se schimbă. Dar noi nu-l lovim când îl strigăm pe numele lui. Învățăm greu lecția aceasta, și numai rugăciunea, numai cuvântul bun spus la vreme de pace, ne ajută… și spovedania deasă, și dimineața: “Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele!”, și Dumnezeu va lucra; altă metodă nu cunosc, pe mine m-a ajutat.

A consemnat Ioan BUTIURC~