Și sãraci și proști
Dupã demisia lui Andrei Pleșu din funcția de consilier prezidențial, cel mai șocant gest, cu urmãri certamente nefaste pentru sistemul românesc de învãțãmânt, este cel al lui Mircea Miclea. Nu doresc sã comentez demisia sa din funcția de ministru al Educației și Cercetãrii din punct de vedere al onorabilitãții gestului. Prin care a demonstrat cã nu a ținut cu dinții de un fotoliu și de o poziție, cu toate avantajele incluse. Mã îngrijoreazã, în schimb, profund faptul cã cei care ne conduc acum, la fel ca cei care au fãcut-o înainte, nu înțeleg un adevãr axiomatic. Acela cã nu vom putea construi o nație, dupã standardele la care aspirãm de peste 50 de ani, fãrã a avea grijã de copiii noștri, fãrã a acorda atenție acelui sector de la care pornesc toate. De la educație și cercetare. Degeaba ne strãduim sã devenim un popor cinstit, harnic, cultivat, disciplinat, cu conștiința muncii bine fãcute, degeaba încercãm sã nu mai fim corupți, lași, leneși, superficiali, balcanici și mioritici dacã noi nu începem cu începutul, cu formarea noilor generații.
Mai deunãzi am citit un studiu care arãta cã în România cele mai multe brevete, cele mai multe invenții depuse la OSIM vin din partea persoanelor fizice și a pensionarilor. Iar nu din partea institutelor de cercetare, așa cum se întâmplã în alte țãri. E un lucru bun cã românii sunt inventivi și doresc sã-și breveteze descoperirile. Nu aici este problema. Ea rezidã în faptul cã activitatea de cercetare este lãsatã la urmã. Nu este subfinanțatã, ci sugrumatã efectiv. Este anormal ca într-o țarã aspirantã la un statut european, învãțãmântul sã nu fie unul din domeniile prioritare. Oare nu de la educație pornește totul? Oare nu copiii noștri vor trebui sã construiascã țara asta?! Cum vrem noi sã ieșim în lume dacã nu acordãm învãțãmântului și cercetãrii 5 la sutã din PIB, adicã exact atât cât au prevãzut și țãrile Uniunii Europene?! Mircea Miclea nu a fost absurd și nu a cerut 12 la sutã din PIB ca în Japonia. A cerut exact atât cât au și țãrile europene. Dacã prețul carburanților s-a raliat la piața europeanã, de ce nu am proceda la fel și în cazul educației? Dacã suntem europeni la prețuri, de ce sã nu fim și în privința sprijinirii învãțãmântului?!
Se plâng dascãlii, se plâng pãrinții cã “nu mai este ce-a fost învãțãmântul românesc!” Nici nu are cum, în condițiile în care fiecare ministru a venit cu reforma sa, educația fiind la ora actualã sectorul care a suferit cele mai frecvente și mai profunde schimbãri. Zâmbesc amar, poate așa faceți și dumneavoastrã, dar nici nu s-a uscat bine cerneala semnãturii ministeriale parafând noua reformã, cã acum va fi numit un alt ministru. Care va veni cu o nouã reformã. Care o va reforma pe cea a lui Miclea.
de Diana Sãcãrea
