Toleranți pânã la prostie

Uneori democrația capãtã forme ciudate, încât oricât te-ai strãdui sã accepți jocul, nu-l poți înțelege. Nu este deloc adevãrat cã românii nu sunt toleranți, dar aceastã idee e tot mai des vehiculatã, iar “sondajele de opinie” scot la ivealã “cruzimea și intoleranța” populației majoritare. Dacã cineva îți spune în fiecare zi cã ești cea mai nemernicã ființã de pe fața pãmântului, prima datã te înfurii, apoi, dacã ești o ființã raționalã, începi sã te întrebi dacã nu cumva așa apari în fața celor din jur, deoarece chiar ai o problemã.

Dupã ce expresia “în Harghita și Covasna mori de foame dacã nu știi ungurește” a cãpãtat dimensiunea poveștii “Petricã și lupul”, întâmplãrile pe care le-am auzit la work shop-ul organizat de Project on Etnic Relations, povestite de un român din Sfântu Gheorghe, pot pãrea spaime nejustificate.

Aici, unde populația româneascã este în minoritate, se petrec adevãrate drame. Dacã maghiarii ar fi protagoniștii, în posturã de victime, pânã acum toatã suflarea experților din țãrilor democrate ajungea acolo, sã punã capãt situației. Acolo și cu siguranțã nu doar acolo, românii nu au nici un drept; nici sã foloseascã limba maternã (românã) în instituțiile statului, nici sã foloseascã însemnele românești într-unul din simbolurile naționale, stema. Românii nu se pot angaja dacã nu cunosc limba maghiarã.

Toate acestea le-a spus bietul om, credul, cui? S-a dus mielul la lup sã reclame cã alți lupi îi mãnâncã pe frații lui. Prestigioasa organizație, ca și altele dealtfel, are, printre cunoscãtori, reputația de promaghiarã. Dacã stãm sã ne uitãm la conducere și reprezentanți, nu mai poate exista nici o îndoialã. Or fi Livia Plaks sau Maria Korek propãvãduitoarele democrației, dar, sã fim serioși, cu limite. Sau, mai bine zis, nici democrația asta nu este chiar pentru toți ciobanii, nu? De altfel, “celebra” Livia Plaks a demonstrat pe loc cum se aplicã, mulțumindu-se sã facã apel la dialog.

Democrația este discutabilã, depinde cine ești și cine îți sunt avocații. De exemplu, țiganii sunt și ei o minoritate, mult mai mare. Doar cã Legea minoritãților a fost conceputã pentru minoritatea maghiarã, nicidecum pentru ei, considerați paria ai societãții. Conteazã cum știi sã te vinzi și cum îți negociezi drepturile. Iar dacã UDMR este la putere, cu sula în coastele Guvernului, cu amenințãri se poate face orice te avantajeazã. Vã întrebați dacã acesta este cumva șantaj? Nu. Este un joc politic abil cãruia ai noștri nu-i pot face fațã. Iar extremiștii au bagatelizat totul, strigând mereu ca disperații cã vine lupul.

Din afarã, “datoritã” patriotismului minoritarilor, românii sunt percepuți ca intoleranți. Acesta a fost suportul pe care politicienii maghiari și-au construit totul. Deși este aproape o minciunã, nimeni nu se îndoiește cã acesta este adevãrul. Depinde cum ești îmbrãcat, depinde cum vorbești și, mai ales, cu cine, pentru a câștiga tot ceea ce-ți dorești.

Totuși nu este drept ca acei oameni, minoritari în propria țarã, sã sufere din cauzã cã nu știu cã în lumea asta existã democrație.

de Cora Muntean