Drumuri strãjuite de cruci

Crucile de pe marginile drumurilor s-au înmulțit simțitor în ultimii ani. Pe orice drum am apuca-o, comunal, județean sau național, dãm de cruci înfipte acolo în amintirea unor oameni care și-au pierdut viețile în accidente tragice. Cei care le-au supraviețuit au marcat locul. Oricât de neplãcute la vedere ar fi aceste însemne, șoferii spun cã atunci când le observã reduc viteza.

Vremurile în care drumurile naționale erau mãrginite de pâlcuri de plopi, care la numãrãtoare ieșeau veșnic fãrã soț, sunt demult apuse. Motivele invocate pentru tãierea înalților copaci au fost, la vremea respectivã, din cele mai variate. Se spunea cã plopii mor în picioare și reprezintã un pericol real, putând în orice moment sã se prãbușeascã peste mașini. O a doua variantã se referea la lãrgirea orizontului șoferilor, iar alta vorbea despre puful care primãvara se desprinde din ramurile plopilor și pune în pericol viețile celor angajați în trafic. Cea mai des invocatã variantã a fost aceea cã aproape de fiecare datã când o mașinã pãrãsește șoseaua se proptește în copacii de pe margine. Așa cã mulți dintre plopii ce strãjuiau șoselele au fost tãiați.

Înmulțirea crucilor

La începutul ultimului deceniu al secolului trecut, caii putere ai bolizilor pe douã și pe patru roți, care au ajuns sã circule pe șoselele noastre, s-au înmulțit considerabil. Din dorința de a simți pulsația adrenalinei, din inconștiențã sau pur și simplu din tragicã întâmplare, numãrul vieților spulberate pe șosele a crescut. Deși trupurile morților se odihnesc prin cimitire, familiile au ținut nerapãrat sã marcheze locul unde, știau ei, ultima suflare a vieții s-a stins. Au rãmas fantomaticele cruci…și triste povești.

Cu destul de mulți ani în urmã, pe șoseaua care leagã Municipiul Târgu Mureș de Cristești au apãrut douã cruci. Un preot din Alba a fost implicat într-un acroșaj cu alte douã mașini. Au murit atunci o femeie, preoteasa și un copil. Lângã crucile ridicate în locul accidentului, multã vreme puteau fi vãzuți oameni cerniți, multe flori și lumânãri arzând în noapte. Acum, uitarea s-a abãtut asupra lor.

Drumul care duce spre Berghia a fost și el scena unor accidente devastatoare. Într-unul dintre el a fost implicat Ovidiu, un adolescent de 18 ani. Mașina în care era, a derapat și s-a rãsturnat din cauza vitezei. Ovidiu a fost prins sub fiarele contorsionate și a murit câteva clipe mai târziu în brațele tatãlui sãu. Ani de zile, suspinele pãrinților erau auzite zilnic în preajma crucii.

Defileul vãii Mureșului poartã și el amprenta accidentelor mortale. Mașina în care se afla întreaga familie Kerekes, rula încet atunci când autotrenul din fațã i-a spulberat pur și simplu. Trei din cei patru membrii ai familiei au murit pe loc. Fiica supraviețuitoare a aflat de dispariția propriei familii, doar dupã câteva zile. Atunci când s-a trezit din comã. Nu a mai avut niciodatã curajul sã se întoarcã în acel loc.

Uneori mor copiii, alteori pãrinții, dar sunt cazuri în care pier și unii și alții.

Mama Mioarei a avut un șoc atunci când și-a vãzut fetița aruncatã de pe un sens pe altul al drumului de mașinile prinse în trafic. Nu a știut niciodatã locul exact, acel metru pãtrat, în care sufletul fetiței ei s-a dezlipit de trup. Așa cã a purtat crucea ca pe o povarã în inima ei.

Într-un alt accident, de data asta departe de casã, în Maramureș și-au pierdut viața soțul și fiica Angelei. Imaginea mașinii încolãcitã în jurul unui copac, suspinele fetiței și chipul livid al soțului, o urmãresc noapte de noapte. A ridicat o cruce în locul accidentului la care ajunge în fiecare an, pentru a comemora acele clipe. Au trecut mai bine de 10 ani de la acel tragic accident, dar durerea e la fel de mare.

Statistici negre

Existã și un fel de hartã neagrã trasatã de crucile acestea, care în limbaj tehnic înseamnã zone de risc. “În afara municipiului, cele mai multe accidente mortale se produc pe DN 16, în Comuna Chendu, pe DN 15/60, în Hãdãreni și pe DN 15, în localitatea Dumbrãvioara. Doar în ultimul an, statistica neagrã ne aratã cã au avut loc 126 de accidente de circulație soldate cu 36 de morți. E drept cã sunt cu 11 decese mai puțin fațã de aceeași perioadã a anului trecut, dar totuși sunt foarte multe. Au fost și 87 de persoane grav rãnite.

Dar zone de risc existã chiar și în oraș. Strada Gheorghe Doja este un loc unde accidentele au loc cu o frecvențã destul de mare. “Vedeta” rãmâne intersecția strãzii Predeal cu Secerei. Au murit mulți oameni aici. În ultima sãptãmânã au fost rãnite grav trei persoane angajate în trafic”, ne-a spus Lucian Archiudean, subcomisar la Poliția Rutierã Mureș.

Statistici negre, cifre dureroase și crucile care ne reamintesc mereu acest lucru. “Pe mine, personal mã fac sã circul mai încet. Ajunge sã vãd o asemenea cruce pentru ca sã ridic piciorul de pe accelerație. Și sã îl țin așa pânã la destinație. Îmi reamintește cã viața este oricum scurtã, nu meritã sã o pierd înainte de vreme”, ne-a spus Kiss A., conducãtor auto.

Starea laicã

“Înainte de anul 1989, a venit un ordin drastic de la București, prin care se cerea eliminarea crucilor de pe marginea drumurilor, cruci care se pare cã îl deprimau puternic pe șefu’. Am ocolit cât am putut executarea ordinului, pentru cã nu deranjau pe nimeni altcineva. Cine le-a pus acolo a suferit cumplit. Acum nu mai sunt restricții. Nu este nevoie de nici un fel de aprobare pentru amplasarea lor. Doar atunci când modernizarea drumurilor o cere, unele cruci dispar. Foarte rar, în zonele unde monumentul este amplasat pe domeniul privat, departe de drum, s-a pus problema desființãrii lui. Atunci este problema proprietarului de pãmânt. Dar majoritatea crucilor care marcheazã locul unui accident de circulație mortal sunt amplasate pe domeniul public și toatã lumea respectã asta” ne-a spus Virgil Murzea, ofițer responsabil cu sistematizarea drumurilor, în cadrul Poliției Mureș.

În loc de final

O caracteristicã interesantã pentru aceste monumente funerare este faptul cã nu sunt sfințite și cã niciodatã un preot nu a ținut slujbe de pomenire a celor dispãruți în fața lor. “Eu nu am fost solicitat niciodatã sã țin vreo slujbã lângã aceste cruci. Și nu îmi amintesc nici ca vreun alt preot sã fi fost. Rațiunea este cã în acel loc, familiile decedaților în accidente se reculeg, iar la cimitir, acolo unde trupul a fost depus, se desfãșoarã tot ritualul creștinesc. Nu trebuie sã judecãm nicicum aceste fapte. Trebuie doar sã ne rugãm lui Dumnezeu sã ne fereascã pe toți de asemenea tragedii”, ne-a spus protopopul Gheorghe Șincan. Și ne-a reamintit cuvintele Apostolului Pavel din epistola cãtre Corinteni: “Cuvântul cruce pentru cei ce nu mor este nebunie. Dar pentru cei care se mântuie, este puterea lui Dumnezeu”.

Eugenia KISS