Daneș în alb și negru

Comuna Daneș este ultima din județul Mureș la granița cu Sibiul, dar e fruntașã în ce privește frumusețea locurilor și hãrnicia locuitorilor. Deja de la intrarea în centrul de comunã se simte schimbarea. Drumul larg este strãjuit de trotuare amenajate și curate, flancate de ronduri de flori multicolore. În spatele lor, ascunse dupã garduri înalte, se sumețesc mândre casele dãneșenilor, ascunzând griji, nemulțumiri, realizãri, tot ce viața oferã zilnic.

Alina Maria Solomon se pregãtea sã meargã la bancã pentru niște aranjamente financiare atunci când am bãtut la poarta casei ei. Și-a amânat plecarea pentru cã povestea ei este una care meritã sã fie spusã. Nãscutã la Dumbrãveni, în județul Sibiu, a locuit mulți ani la Sighișoara și acum ca o ironie a ales sã locuiascã la jumãtatea distanței între cele douã localitãți. Pe soțul ei, Tuth Hans, nãscut și el în Sibiu, l-a cunoscut în Germania, în 1998. “Am luat și eu o porție din magia Occidentului, dar nu m-am putut acomoda și am venit acasã. Agitația și stresul la care eram supusã zilnic, m-au fãcut sã realizez cã nu sunt fãcutã sã stau acolo. Oamenii sunt reci, inclusiv cei plecați de aici au adoptat stilul casei, renunțând sã mai socializeze. Dar ceea ce apreciez la germani este punctualitatea lor”, ne-a spus Alina. Așa cã s-a cãsãtorit cu Hans și s-au întors acasã, iar în 2003 familia lor s-a mãrit, micuțul Tuth Andreeas, fiind minunea lor micã. S-au gândit cã o afacere care sã meargã bine în aceastã zonã ar putea fi una cu animale. Așa cã acum, în colaborare cu niște prieteni din Germania, familia deține o fermã utilatã nemțește, cu peste 500 de capete de animale: porci, oi, vaci, viței. Au cumpãrat și arendat teren, deoarece au nevoie de grâu, orz, orzoaicã, lucernã, porumb, pentru a le transforma în furaje. Vor sã asigure ei toatã hrana necesarã tuturor animalelor pe care le au în fermã. Și pentru cã aceste animale cresc foarte repede, în curând vor deține un spațiu al lor în piața agroalimentarã din Sighișoara, unde doresc sã-și desfacã produsele din carne. Dacã soțul este ocupat toatã ziua cu ferma, Alina, pe lângã treburile casei, serviciul de asistentã medicalã la maternitatea din Sighișoara și grija pentru Andreas, mai are timp sã meargã la Facultatea de Turism și Protecția Mediului din Sibiu. O familie care în timp relativ scurt și-a pus pe picioare propria afacere, funcționalã, o poveste de viațã reușitã, de la marginea Daneșului. “Pânã acum e bine. E bine și cã locuim în acest loc relativ izolat, pentru cã atunci când suntem obosiți avem liniște. Dar noaptea, uneori când soțul meu este plecat prin țarã sau strãinãtate cu treburi, nu îmi e totuna, pentru cã sunt și la noi oameni în care nu te poți încrede”, ne-a spus la despãrțire Alina.

Gura satului

Ca orice așezare, Daneșul nu putea fi ocolit de probleme, mai ales în acest an. Ploile abundente au spãlat drumurile comunale între satele Criș și Stejeriș, provocând alunecãri serioase de teren. Refacerea acestor drumuri înseamnã mulți bani de la bugetul local și nu se poate face peste noapte. Între timp, școala din Criș funcționeazã într-o clãdire renovatã cu doi ani în urmã, în condiții foarte bune. “S-a pus centralã pe lemne și școala este încãlzitã. Și profesorii și elevii stau la cãldurã. Dar pentru cã este vorba despre satul Criș și locuitorii sunt ãștia care sunt, rezultatele școlare și frecvența la școalã, nu justificã investiția fãcutã”, ne-a spus Ioan Cristea, un localnic nemulțumit. Și ne-a mai spus cã mulți dintre cei care acum stau la cãlduricã, fãrã sã învețe vor îngroșa rândurile celor care furã prin Daneș. Pentru cã s-a observat în ultimul timp un reviriment al acestei îndeletniciri. “Hoții s-au înmulțit acuma cãtre toamnã, când s-au fãcut toate cele pe câmp. Și atunci când îl simți pe hoț în curte la tine, nu poți ieși afarã din casã sã-l scoți în drum, de fricã sã nu îți dea el ție în cap. Cã nu știi niciodatã câți tâlhari îți intrã în curte. Și mai târziu, când te duci la poliție sã reclami, nu te bagã nimeni în seamã și cred cã pe asta se bazeazã hoții noapte de noapte, când îți calcã avutul. Pãi dacã aș sti cã nu ajung la închisoare, i-aș stârpi pe nenorociții ãștia de hoți. Dar nici mãcar legile nu mai îs de partea noastrã, a celor care suntem furați și batjocoriți în propria noastrã curte”, ni se destãinuie Nelu Bândilã, un alt localnic supãrat foc.

Fiecare sãtean cu care am stat de vorbã ne-a spus cã hoții sunt preponderent romi. Dar romii se apãrã: “dacã mi-ar da de lucru cineva credeți cã aș mai fura? Neam… nici io, nici ai mei, nici ãialalți. Da așa, nici ajutorul social nu îl mai primim, cã zic șefii ãia mari sã facem nu știu ce pe la școalã. Sã învãțãm o meserie. Na, și ce fac io cu meseria? Mã bagã vo unu în casã la el sã îi repar conducte sau sã îi dau cu var, ori ce o mai fi? Vezi-ți de treabã, ãștia râd de noi. Și dacã ne lasã fãrã bani, noi ce sã facem? Cã nu îi vina noastrã cã nu avem pãmânt. Cã ãștia de la primãrie dau bani la toți, numai nouã țiganilor, ori romilor cum ne ziceți voi, nu ne dau deloc”, ne-a spus supãrat foc pe toți și pe toate, Petre Gabor, un rom relativ tânãr, nevoit dupã câte se pare sã facã școalã. Dacã merge sau nu la aceste cursuri, nu ne-a mai spus. “Nici la fermele de vaci nu ne primesc rumânii la lucru. Am putea sã cãrãm gunoiul sau sã facem ceva sã câștigãm o pâne, da’ nu se poate cã zic ei, nu mai au locuri. Da’ oriunde te-ai duce la lucru, nu au locuri. Așa cã pintru banii pe care îi avem și ãia puțîni, de te miri cã ne ajung câteva zile, lucrãm la primãrie. Na, acuma pe ãi mai tineri nu-i mai plãtesc. Și sã videțî cã piste un timp, o sã ne zâcã cã nu mai pot sã ne deie nici la noi ãștia mai bãtrâni banii. Pãi atuncia io-mi ridic polile-n cap și mã duc și fur, cã-mi trãbã sã mânc”, ne-a spus Finica, o țigancã, în timp ce trãgea cu foc dintr-un chiștoc și din sticla de vinars. În spatele ei, niște oameni ne fãceau semne sã o lãsãm în pace cã e dusã. Și Finica s-a îndepãrtat de noi, vorbind și gesticulând de una singurã. S-a întors doar o datã vrând parcã sã ne mai spunã ceva, dar s-a rãzgândit, continuîndu-și monologul.

Ce zic autoritãțile

Viceprimarul comunei Daneș, Cristian Cristea, cunoaște foarte bine aceste probleme. Și pentru cã îi stã în putere, ca reprezentant al sãtenilor, rezolvã ceea ce poate. “Despre hoți ce sã vã spun? Existã și e adevãrat cã s-au înmulțit în ultimul timp. Lumea reclamã la poliție furturile, zilnic. Dar sunt și din aceia care doar dacã li se pare cã li s-a furat, vin și reclamã. Majoritatea hoților sunt din etnia romã, dar cum nu existã pãdure fãrã uscãturi… Primãria este cea care poate sã rezolve problemele oamenilor. E adevãrat ce spun oamenii despre investiția de la școala de la Criș, nu înțelegem de ce s-a fãcut acolo așa o investiție mare, dar acum nu mai avem ce face. Drumul de acolo la Stejeriș, am început sã îl refacem și sã îl modernizãm pe toatã porțiunea stricatã, de 2 km și 200 de metri. Dacã vorbim despre ajutoarele sociale, cei care beneficiazã de ele, romii în special, vor trebui sã înțeleagã cã asta este legea. În aceste zile chiar, la Daneș este în derulare cursul de școlarizare care cuprinde 30 de romi. La sfârșitul cursului vor primi diplome de zidari, de instalatori și dacã vor dori, vor putea sã beneficieze de pe urma acestor avantaje. Dar ei din câte vãd o considerã o corvoadã nu un avantaj”, ne-a spus viceprimarul Cristian Cristea, atunci când i-am expus problemele oamenilor din comunã. Atunci când oamenii vorbesc, problemele lor, necazurile traiului zilnic sunt mai puternice și mai palpabile decât orice. Iar frumusețea datã de spoiala caselor și de rondurile de flori care îți furã pentru moment privirea sunt doar un slab premiu de consolare. Prins de prea mulți ani între bine și rãu, țãranul român așteaptã rãbdãtor o minune. Parcã prea rãbdãtor.

Eugenia KISS

eugenia@ziaruldemures.ro