Porcăria Nutrimur Iernut (II)

ROMAGRA SA nu şi-a respectat angajamentele de plată, asumate la cumpărarea SC NUTRIMUR SA decât în urma unei suite de dispense acordate de vânzător, FPS Bucureşti.

În loc de banii promişi pentru investiţii, Ioan Moldovan a livrat cereale, contra cost. În momentul în care NUTRIMUR

SA nu a reuşit să achite contravaloarea furajelor, Moldovan

a trecut banii neîncasaţi la capitolul finanţare. În perioada degringoladei generate de absenţa resurselor financiare necesare aprovizionării cu materii prime şi asigurării hranei animalelor, Ioan Aurel Moldovan a livrat carne firmei ADDA, actualul asociat în Complexul ZOOIND Ardealul.

În 1999, în loc să se preocupe de găsirea unor surse de finanţare, Ioan Moldovan şi asociaţii şi-au făcut griji pentru schimbarea denumirii societăţii. S-a ajuns ca în 1999, principalii creditori să solicite declararea falimentului. Măsură extremă care nu a fost pe gustul investitorului din Bucureşti, astfel că Ioan Moldovan a cerut în 2000 strămutarea procesului Nutrimur. Potrivit legii falimentului nr.64/1995, tribunalul de la sediul principal al debitoarei are competenţa exclusivă de a se ocupa atât de procedura de lichidare, cât şi de cea de reorganizare judiciară. Totuşi, Curtea Supremă de Justiţie şi-a dat avizul asupra cererii de strămutare, încuviinţând învestirea ca instanţă competentă a Tribunalului Prahova.

În numărul trecut aminteam de privatizarea în grabă a SC Nutrimur SA. În acel an, Consiliul de Administraţie al FPS hotărâse să privatizeze 10 societăţi comerciale din sectorul agricol până la 31 august. Nu contau detaliile despre cumpărător. Statul, prin copilul său bogat şi dotat, FPS-ul  se opintea din răsputeri să se descotorosească de firmele aflate în portofoliu care se lăudau cel mai bine cu capitolul pierderi. Printre societăţile ofertate de-a valma se strecurase şi NUTRIMUR SA Iernut, societate care suferea de acelaşi handicap financiar. Pe anul 1996, respectiv primele nouă luni ale anului 1997, firma ŤactivistăÅ¥ în sectorul zootehnic şi producător de furaje concentrate înregistrase, potrivit datelor oferite de actualul manageriat al societăţii, 32 de miliarde de lei. La un capital social evaluat la doar 11,9 miliarde de lei. Cumpărătorii nu se prea înghesuiau să adopte un copil sărac şi în plus amanetat creditorilor de tot felul : Banca Agricolă, Banca Comercială sau bugetul de stat. Totuşi, înainte cu trei zile de termenul limită, SC ROMAGRA SA Bucureşti, avându-l ca împuternicit pe Ioan Aurel Moldovan, managerul general al firmei parafează contractul nr.1192 de privatizare a SC NUTRIMUR SA. În condiţiile în care consultanţii declarau firma ca potenţial falimentară, iar investitorii nu se înghesuiau să achiziţioneze o societate neatractivă, FPS-ul a făcut una din tranzacţiile reuşite, obţinând nu mai puţin de 8,65 de miliarde pentru 69, 23 la sută din acţiunile NUTRIMUR SA şi o promisiune de investiţii de 10 miliarde de lei. Potrivit contractului, cumpărătorul îşi asuma obligaţia de derulare  a programului investiţional pe parcursul a patru ani, începând cu anul imediat următor. Seriozitatea investitorului s-a remarcat după încheierea contractului. În actul încheiat cu FPS se stipula ca termen limită de plată a contravalorii acţiunilor 11 decembrie 1997, dar ROMAGRA a solicitat în trei rânduri termene de graţie. Astfel că prin modificarea ultimei zile scadente s-a ajuns în 30 aprilie 1998. La acea dată, ROMAGRA apare ca acţionar în cotă de 51 la sută şi nu în cea stabilită la încheierea contractului.

Porcii au distrus Nutrimur

După preluarea societăţii, frâiele conducerii societăţii au fost preluate de directorul general al ROMAGRA SA, Ioan Moldovan. Firma trecând în rândul societăţilor cu capital majoritar privat, “sponsorii” tradiţionali ai NUTRIMUR SA, băncile (BCR şi BASA) au refuzat să o mai crediteze. Astfel că speranţele s-au îndreptat spre ROMAGRA şi Moldovan, oarecum înrudit cu Mureşul, prin intermediul lui Ovidiu Natea, din 1994, membru în Consiliul de Administraţie al NUTRIMUR SA. Dar sprijinul său mult aşteptat nu s-a materializat, Moldovan şi firma ROMAGRA nesusţinând şi neasigurând sursele de finanţare pentru aprovizionarea cu materiile prime necesare atât continuării procesului de producţie de nutreţuri concentrate, dar şi asigurării bazei de furaje pentru efectivele de animale din ferme. Firma făcuse mai multe achiziţii de active şi ferme nerentabile, prin fuzionarea prin absorbţie cu Complexul de creştere şi îngrăşare a porcilor de la Pogăceaua, Sălcud, Gheja-Luduş, etc, asocierea cu Primăria Iernut la Brutărie sau cu Agroindustriala din localitate, cunoscută fiind situaţia financiară precară a acestor obiective. Preluarea activelor antemenţionate, dar şi a pasivului societăţilor absorbite s-a făcut însă cu avizul FPS Mureş, prin delegatul său Ioan Vasluian sau al FPP (SIF Transilvania), unul dintre acţionarii NUTRIMUR SA, Ioan Cotuţiu, actualul director OJCA Mureş, parafând favorabil fuziunile.

Situaţia economico-financiară deficitară nu era o necunoscută pentru Consiliul de Administraţie de atunci al NUTRIMUR SA sau pentru însuşi Moldovan căruia i se pusese la dispoziţie un apartament pentru a putea supraveghea evoluţia societăţii chiar la faţa locului.

Faliment a la Moldovan

Primul preşedinte ales al SC NUTRIMUR SA Iernut a fost actualul prefect de Mureş, Ovidiu Natea. Mandatul acestuia a durat până în vară, când şefia societăţii a fost preluată de soţia lui Moldovan. În acea perioadă societatea înregistra încă profit, deşi datoriile continuau să se acumuleze. Sprijinul “permanent” acordat de noul patron s-a reflectat cel mai bine în anul 1998, când nu s-au făcut achiziţii semnificative de furaje, doar cele livrate din “pepiniera” proprie ROMAGRA. Livrările s-au făcut contra cost, cum se obişnuieşte în lumea afacerilor, dar NUTRIMUR nu avea capacitatea financiară să achite facturile, drept pentru care Moldovan a propus ca datoria să fie trecută în contul investiţiilor făcute în societate, în sumă de aproximativ 2,2 miliarde. Dar ROMAGRA a uitat de vânzarea produselor NUTRIMUR prin intermediul său, dar şi de debitele de peste 2,4 miliarde datorate societăţii din Iernut. Asigurarea deficitară a necesarului de hrană pentru efectivele de animale a condus în 1999  la moartea a peste 30 de mii de porci. Localnicii îşi amintesc şi astăzi cu înfiorare de imaginile de coşmar când porcii scurmau pământul ca şobolanii, în căutarea rămăşiţelor de concentrate. Noua conducere, deşi informată, a refuzat să finanţeze supravieţuirea măcar a unei părţi a efectivelor. Ba mai mult, în acelaşi an dramatic Ioan Moldovan a dispus prin adresa nr.626/11 noiembrie vânzarea către SC ADDA INDUSTRIAL SRL Bucureşti 3000 de porci graşi, de 80-105 kg. Aflată într-o situaţie deplorabilă, NUTRIMUR a reuşit să livreze 1260 capete, dar Dumitrescu Gheorghe, actualul asociat în ZOO IND Ardealul nu a catadicsit să şi plătească. Situaţiile de acest gen, nu au fost singulare. În aceeaşi perioadă, firma Hanes IMPEX SRL Braşov a cumpărat cu cecuri false un număr de 700 capete de porci. Întâmplător sau nu, Moldovan, căruia i ceruse sprijinul pentru identificarea patronului HANES şi recuperarea banilor, nu era străin de conducerea firmei din Braşov. În aceeaşi perioadă, chiar dacă mai târziu a negat, Molodovan a susţinut livrarea către magazinele Prodas a produselor din carne şi preparate din carne la preţuri mai mici decât costurile de producţie, generându-se o pagubă apreciată la peste o jumătate de miliard. La aceste deficite financiare s-au mai adăugat ridicarea a peste 900 de milioane de lei numerar pe bază de dispoziţii de plată şi fără a se da chitanţe fiscale în schimb sau cumpărarea de material reproductiv. Aşa s-a întâmplat cu achiziţionarea de scrofiţe şi vieruşi de prăsilă, cumpăraţi de la SC ROMSUINTEST Periş, animale facturate pe ROMAGRA şi revândute la un preţ majorat cu 50 la sută către SC NUTRIMUR SA. Deznodământul falimentar al NUTRIMUR se prefigura. În 1999, în 2 septembrie, SC ROAGRIMEX SRL solicită Tribunalului Mureş declararea lichidării judiciare a SC NUTRIMUR SA. Treptat în horă s-au prins şi ceilalţi creditori. Cum se poate ca un singur om să înduplece Curtea Supremă de Justiţie şi o cohortă de economişti, în legătură cu capacitatea de a reactiva un sector distrus veţi afla în ultima parte a serialului NUTRIMUR. Până atunci nu ne rămâne decât să solicităm redeschiderea dosarului. Pentru că un oraş a murit, dar nimeni nu vrea să plătească.