Uncategorized

Puţurile de petrol – arma “zilei de apoi”

Se va folosi Saddam Hussein de cele 1500 de puţuri de petrol ale Irakului  pentru a declanşa un infern de foc de o sută de ori mai violent decît cel

din Kuweit, din 1991? Sau pe Tigru şi Eufrat, cele mai mari fluvii

din Orientul Mijlociu, va curge petrol în loc de apă?Cele două posibile scenarii sunt luate foarte în serios de strategii militari americani, care vor să prevină ceea ce, în cazul declanşării atacului militar asupra Bagdadului, ar putea deveni cel mai mare dezastru ecologic din istoria omenirii.

 

Acum 12 ani, în timpul războiului din Golf, armata irakiană a dat foc tuturor celor 690 de puţuri de petrol din Kuweit. Stingerea incendiilor a durat nouă luni, timp în care s-a folosit toată gama de echipament specializat din Statele Unite. Specialiştii care au lucrat atunci povestesc că în plină amiază, cerul de deasupra Kuweitului arăta ca în timpul unei eclipse. Temperatura aerului a scăzut cu 10 grade Celsius din cauza pâclei dense de fum care bara lumina soarelui. 1000 de persoane şi-au pierdut viaţa de pe urma efectelor poluării aerului.

Peste 1300 de kilometri de plajă din Kuweit şi Arabia Saudită au fost acoperite cu sute de mii de tone de petrol, ce au devastat fauna marină. Curăţirea plajelor a costat 700 de milioane de dolari, iar pagubele totale provocate de poluarea mediului înconjurător s-au ridicat la 40 de miliarde de dolari. Toate acestea, în condiţiile în care eforturile pompierilor au fost uşurate de suprafaţa mică a emiratului arab, de terenul neted ca-n palmă şi de accesul facil la sursele de apă din Golful Persic. Lucrurile s-ar schimba însă radical în cazul incendierii puţurilor de petrol ale Irakului. Cum această ţară deţine cea de-a doua rezervă de petrol din lume, pagubele provocate mediului înconjurător de distrugerea infrastructurii petroliere vor fi enorme.

Multe puţuri sunt situate la mare depărtare de mare, împrăştiate în zone muntoase izolate. În plus, majoritatea debitelor puţurilor sunt mai mari decât ale celor din Kuwait, iar incendiile vor fi mult mai puternice.  Stingerea lor va fi îngreunată de probleme precum existenţa câmpurilor de mine, a dispozitivelor cu explozie întârziată şi a armele biologice şi chimice. Specialiştii susţin că, în 1991, fumul degajat de puţurile arzânde din Kuweit a ajuns până deasupra Indiei şi Pakistanului. În cazul Irakului, perdeaua de fum s-ar putea întinde din Birmania până în Rusia.

La această oră, în întreaga lume sunt mai puţini de 100 de pompieri specializaţi în stingerea incendiilor de sondă. Dintre aceştia, unii s-au retras, iar mulţi au peste 50 de ani.

 

Poluare fatală

 

Există şi un alt scenariu de coşmar, care provoacă spaime la fel de mari. Acela ca Saddam să reverse petrol în fluviile Tigru şi Eufrat, care deţin cea mai mare cantitate de apă dulce din Orientul Mijlociu. Efectele pe termen lung vor fi poluarea rezervelor de apă subterană, a fermelor, a terenurilor, a şeptelului şi a faunei sălbatice. Potrivit lui Lee Skinner, un specialist în stingerea incendiilor care a lucrat în Kuweit , “dacă petrolul va ajunge în Golful Persic, nimic din ce s-a întîmplat până acum nu se va compara cu ce va fi atunci. Vom vedea şomaj masiv, foamete şi molimi. Primul lucru care-mi vine în minte este cartea Apocalipsei”.

 

Ameninţarea chimică şi biologică

 

În cazul declanşării unui atac asupra Irakului, Washington-ul se aşteaptă la o ripostă chimică şi biologică din partea lui S addam Hussein. Inamicii cei mai de temut sunt gazul de muştar, VX şi variola.

Dacă armele chimice contaminează arii relativ restrânse, armele biologice, precum variola, mortală şi extrem de contagioasă, se pot răspândi pe suprafeţe întinse, în cazul în care persoanele, cadavrele şi echipamentele sunt mişcate din loc în loc.

De altfel, Pentagonul a pus la punct un plan de urgenţă care prevede   îngroparea în cimitire comune sau arderea cadavrelor soldaţilor ucişi pentru a nu pune în pericol trupele care vor supravieţui. 

O altă opţiune avută în vedere este punerea corpurilor contaminate în saci de plastic şi trimiterea lor acasă în sicrie ermetic închise.

Fiecare soldat american va purta o mască de gaze perfecţionată, un costum de protecţie etanş şi seringi pentru injectarea atropinei şi oxinei, care să contracareze efectul agenţilor chimici neuroparalizanţi. Experţii spun că pentru a avea efect, aceste antidoturi trebuie aplicate imediat după contaminare şi că echipamentul de protecţie devine inutil dacă este rupt de gloanţe sau şrapnele. 

În războiul din Golf, pierderile militare ale Statele Unite au fost extrem de mici: 148 de morţi şi 467 de răniţi. Problemele au început să apară o dată cu reîntoarcerea acasă a armatei victorioase. Mii de soldaţi au început să se plângă de probleme de sănătate supărătoare – aşa numitul “sindrom al războiului din Golf”, o boală misterioasă despre care veteranii cred că este legată de folosirea armelor chimice în Irak.

Simptomele maladiei sunt oboseala cronică, bolile de piele, durerile la încheieturi, pierderile de memorie şi afecţiuni ale creierului.

În doar câţiva ani, peste o treime din cei aproximativ 540 de mii de soldaţi americani care au luptat în Orientul Mijlociu au fost lăsaţi la vatră din cauza bolilor contactate în timpul conflictului. În prezent, 161 de mii de veterani de război primesc pensii de incapacitate din partea guvernului SUA. 5000 dintre ei au depus plângere judecătorească împotriva unor companii din America şi Occident, pe care le acuză că l-au ajutat pe Saddam să-şi construiască arsenalul chimic. Avocaţii veteranilor au obţinut probe care îi determină să creadă că firmele occidentale au furnizat Irakului substanţe chimice folosite la producerea gazului de muştar, a sarinului şi a VX-ului.

 

Coşmarul atomic

 

Cel mai sumbru scenariu în cazul războiului din Golf prevede folosirea bombei atomice. Statele Unite au anunţat oficial că sunt pregătite să utilizeze armele nucleare împotriva Bagdadului, nu doar pentru a răspunde la o eventuală utilizare a armelor chimice şi biologice de către Saddam, dar şi pentru a preveni un astfel de atac. 

Strategii militari au întocmit deja o listă a ţintelor potenţiale şi au luat în considerare mai mult opţiuni, inclusiv folosirea armelor nucleare împotriva obiectivelor aflate la mare adâncime. 

Bombele atomice avute în vedere au o putere estimată între 1 şi 300 de kilotone, acestea din urmă fiind de peste 20 de ori mai puternice decât bomba de la Hiroshima. Deşi oficialii administraţiei Bush susţin că suflul exploziei şi efectul radiaţiilor va fi limitat, specialiştii sunt de părere că detonarea unei astfel de arme atomice va elibera în aer o cantitate uriaşă de radiaţii. Schimbările meteorologice neaşteptate pot face ca norul radioactiv să cadă pe zone locuite, aflate la sute sau mii de kilometri de locul impactului.

Un alt efect preconizat de analiştii politici este cel al dominoului.

Folosirea armei atomice în asemenea circumstanţe ar încuraja şi alte ţări cu potenţial nuclear să ia în considerare utilizarea bombei atomice în situaţii similare. Analistul american Joseph Cirincione consideră că “dacă Statele Unite vor arunca o bombă atomică asupra Irakului,  se va putea vorbi de un succes militar, dar în schimb, va fi un dezastru diplomatic, politic şi strategic”.

Scenariul cel mai pesimist se referă la atragerea Israelului în războiul contra Irakului. Dacă Saddam va reuşi să lovească oraşele israeliene cu rachete chimice şi biologice, statul evreu va lovi Bagdadul cu bomba atomică. Consecinţa imediată va fi declanşarea unui război arabo-israelian total, în care vor fi folosite pe scară largă armele atomice, chimice şi biologice, cu zeci de milioane de victime  în Orientul Mijlociu şi în întreaga lume. Următoarele săptămâni vor fi hotărâtoare.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close