Scheitz Endre, farmacistul vizionar

Pentru istoria contemporană a Târnăveniului, Scheitz Endre (1901- 1982) poartă semnul unui ctitor și al unui deschizător de noi drumuri. Se poate spune că a fost un om vizionar, care și-a depășit prin spirit epoca în care a trăit.

Scheitz Endre s-a născut la 25 mai 1901 la Bahnea, jud. Târnava Mică. Tatăl său a fost un cunoscut farmacist, întemeietorul unei farmacii la Bahnea. Urmează “Liceul Statusului Romano-Catolic” de la Târgu Mureș, între 1911-1919. Se îndreaptă apoi spre studii farmaceutice și astfel ajunge să învețe la celebra farmacie din Sibiu “Fabritius Guido”, fondată încă de la 1600. Urmează apoi cursuri de farmacie practică la Universitatea din Cluj, după care se înscrie la Facultatea de Farmacie din Szeged. Aici prinde gustul pentru istorie și arheologie, pasiune care-l va urmări toată viața. Se înscrie și la cursurile de istorie și arheologie ale Universității.

După terminarea facultății, lucrează pentru o scurtă perioadă de timp la o farmacie din orașul tirolez Lienz, în Austria. După această scurtă experiență se întoarce în România și se înscrie la Facultatea de Farmacie din București, unde obține la absolvire o diplomă românească în farmaceutică, fapt care-i permitea libera practică a meseriei de farmacist în România interbelică.

După atâta timp petrecut departe de casă, se întoarce la Bahnea ca să lucreze la farmacia tatălui său. Între timp își elaborează teza de doctorat în științele farmaceutice. În 1928, la 27 de ani, își susține teza cu titlul “Reacții cromatice de separare în clasa aloelor”. Teza este prezentată la facultatea din Szeged. Pe diploma redactată în limba latină apare denumirea “Universitas Litteratum Regia Hungarica Francisco- Josephina”. Atât titlul științific, cât și diploma îi sunt recunoscute și de către statul român.

Începând cu anul 1934, preia conducerea farmaciei tatălui său, fiind până în anul 1953 proprietarul acesteia, moment în care farmacia este naționalizată de regimul comunist.

În 1945, Endre fost deportat în lagărul de la Roșiorii de Vede. Statul comunist îl considera “burghez”. Printre intelectualii deportați aici era și părintele Ioan Sămărghițan, pe atunci preot la Cuștelnic.

După întoarcerea din lagăr, este angajat la spitalul din Târnăveni, pe post de biochimist, unde va activa până la pensionarea sa din anul 1973.

Pasiunea pentru arheologie

Începând cu anul 1920, Endre, s-a concentrat și spre studierea vestigiilor trecutului din zona Târnăveni (și nu numai). Pasiunea sa a îmbrăcat o formă științifică, Endre fiind un precursor al cercetărilor arheologice sistematice.

Cu timpul cercetările sale de teren s-au concretizat prin punerea la punct al unor colecții valoroase de ceramică veche, monede, obiecte de metal, fosile marine, oase și fildeș de animale preistorice. Tot acest efort l-a îndreptat spre ideea înființării unui muzeu orășenesc, lucru realizat în anii ’60. Tot Scheitz Endre a fost cel care a înființat o mică grădină botanică în incinta Spitalului Orășenesc Târnăveni, care a fost distrusă în timpul inundațiilor din anul 1970. În aceeași perioadă s-a gândit să înființeze o secție de istorie a medicinii din zona Târnăveni. Și această încăpere destinată muzeului a fost distrusă de inundații.

Statul comunist i-a decernat o diplomă de onoare pentru eforturile sale, cu următorul text: “Se conferă Dr. Scheitz Andrei din Târnăveni, Raionul Târnăveni, Regiunea Stalin, premiul cls.I, pentru plantele medicinale prezentate la expoziția agrozootehnică raională în anul 1955”.

Dacă Endre s-a stins din viață în spitalul unde și-a desfășurat activitatea timp de 20 de ani, fiul său i-a continuat pasiunea într-o altă direcție. Endre Scheitz, fiul lui Endre farmacistul, este profesor de fizică și director adjunct al Liceului “Andrei Bârseanu” din Târnăveni.

Narcis MARTINIUC