Acoperiții din popor

Rapiditatea știrilor senzaționale ne-a făcut, în aceste zile, să scoatem felurite onomatopee de minunare. Am ținut-o tot într-un “ooof-of-of!”, “vai de mine și de minee!”, “aoleouu!” și altele asemenea. Iar toate astea nu din cauza reeditării inundațiilor din China ori a remake-ului de tsunami în largul Pacificului. Ci, vezi Doamne, pentru că am aflat lucruri nemaiauzite peste 7 mări și 7 țări. Adică, după 16 ani de democrație crâncenă minunile ne-au fost arătate! Astfel cum ne-a probat CNSAS-ul, negru pe alb, fosta securitate avea repetate manifestări de pedofilie, căci adora să-și facă de lucru cu copiii acestei țări, pe care să-i mângâie cu ideologia stalinistă până când îi pervertea în mod grosolan. Transformându-i în colaboratori, informatori, raportori. Și uite-așa s-a născut școala de fabricat trădători mari din delatori mici, așezată cu grijă chiar în mijlocul poporului. și acoperită cu straturi-straturi de tot soiul de dejecții. Totuși, să nu pretindem că o astfel de veste diabolică ne-a luat cu totul prin surprindere și că datorită uimirii ne-am secat oftând. Pentru că fiecare dintre noi, mici sau maturi în vremurile dinainte de Decembrie (și chiar de după), știam ce hram poartă securitatea. De ce este în stare și ce metode preferă…

Remarcabilă a fost atitudinea unora dintre puștii racolați, care în pofida interdicției și amenințătilor lacheilor sistemului și-au luat inimile în dinți și le-au povestit părinților despre mârșăviile pe care ar fi trebuit să le înfăptuiască. Și, prin manevre grele, riscante, operate de familie, au scăpat. Însă alții, frumușei, zâmbăreți, cu origine sănătoasă și cu evidente veleități de constructori ai nației, am mușcat momeala. Nu în primul rând pentru că erau tâmpiți (deși este și aceasta o posibilitate), ci pentru că erau lichele. Ei au preferat să tacă și să facă. Rău cu carul. (Mai este și categoria celor timorați care făceau pe ei de frica lu’ nenea căpitanu’ și, în consecință, turnau ca la ușa cortului. Cică, fiindcă nu aveau puterea de a se smulge presiunilor. Credeți că la maturitatea biologică acești copii deformați au putut deveni cetățeni verticali??)

Așa că nu-i de mirare că în zilele de pe urmă, adică azi, este uzitată cu atâta aplecare, de către organu’ de luptă “contra anticorupție”, tradiționala metodă a delațiunii. Ridicată la rang de virtute socială. Căci materie primă este căcălău. Informatorii de altădată au sărit din scutecele de cârpă (căci la condiția lor “sănătoasă” cu siguranță nu aveau altceva) taman în pantaloni de firmă continuându-și firul roșu al existenței tuciurii. Avantaje au avut și ca mici turnători și ca mari delatori. În trecut primeau burse, erau tratați cu mănuși de către unii profesori, li se obțineau locuri la facultate etc. Acum este și mai și: scapă de porcăriile pe care le-au făcut. Devin curați, “nufăr”, “crin”. Căci, orice delator este autor de infracțiune. Pe care, pentru a și-o spăla, se apucă de denunțat. Pe cine trebuie… Uneori (deținem date concrete) cu concursul plenipotențiar al serviciilor secrete. Nu foste, ci actuale. Care-l prelucrează în prealabil, să zicem 4 zile consecutiv, înainte de orchestrarea unui flagrant… De fapt, demersul prelucrătorului (prin așchierea unei conștințe de paie cu bălegar inclus) n-ar avea succes fără abnegația prelucratului!

Apoi, intervin ofițerii serviciilor discrete infiltrați sub acoperire (cum altfel?) în redacțiile diferitelor cotidiene, săptămânale, bilunare și lunare. Că astfel de ofițeri mânuiesc public slova scrisă au recunoscut-o (tot public) susnumitele servicii, săptămâna trecută. Ei, hai, că trebuia să vină un purtător de cuvânt să ne spună surpriza secolului. Altminteri nici n-am fi știut, bănuit sau pățit unele legate de scrierile pătate ale acestor așa-ziși jurnaliști. Vedeți, ditamai gândirea de ansamblu a sistemului? Pasul 1: formarea turnătorilor de la vârstă fragedă. Pasul 2: utilizarea lor necondiționată la maturitate, la nevoie, în orice scenariu. Pasul 3: preluarea informației pervertite, de pe buzele organului, și transmiterea ei în mass-media prin intermediul acoperiților presei, până la tocarea psihică a persoanei vizate.

Că în cazul delatorilor mari gradul de inteligență nu contează, treacă-meargă. Ei au, pur și simplu, de executat ceva. Fără înflorituri spectaculoase. Dar, în cazul jurnaliștilor “din sistem” ar trebui, dom’le, să le verificați IQ-urile, că din câte am putut vedea live, prea dau dovadă de prostie și vă deconspiră, naibii, de la o poștă, planul întocmit cu atâta migală. și mai dați-le, dragă conducere, și alte motive de terfelire decât alea cu bețivă, târfă, hoață, că deja au devenit atât de plictisitoare încât nu le putem lectura, oricâtă bunăvoință am avea…

Drama, ba mai mult, tragedia greacă ce zace în aceste realități care ne-au făcut a ne văita vizibil (chiar dacă le cunoșteam) este una de netrecut. Iar ea constă în faptul că după toate aceste nemernicii sistemul rămâne structurat ca o sectă. Grup închis ce nu se curăță și nici nu se lasă curățat. Ci continuă să-i curețe pe alții. Oricât am vrea să ascundem lipsa lor de consecință a acestor evenimente dureroase, să nu uităm că nu suntem singuri în lume. și că alții au sisteme cu IQ-uri pe măsura misiunii pe care trebuie să o îndeplinească. Iar ei ne văd că am ajuns de hohotul Europei de care ne agățăm cu toate membrele.

Andreea CIUCÄ‚