Șoc și groază în Orientul Mijlociu

Escaladarea continuă a tensiunilor din Orientul Mijlociu alimentează tot mai mult temerile privind scăparea de sub control a crizei din regiune. Potrivit unui sondaj realizat de CBS News/New York Times, aproape 60 la sută dintre americani cred că actualul conflict dintre Israel și Hezbollah va duce la un război major în care vor fi implicate și alte țări. Pe termen lung, cele mai pesimiste scenarii întrevăd posibilitatea folosirii armelor atomice în disputa dintre statul evreu și țările arabe.

“Regimul care ocupă Palestina a apăsat pe butonul propriei distrugeri atunci când a lansat invazia și măcelul barbar asupra Libanului. Israelul și suporterii săi trebuie să știe că nu pot termina treaba pe care au început-o”. Declarația belicoasă făcută săptămâna trecută de președintele iranian Mahmud Ahmadinejad reflectă cu fidelitate atmosfera incendiară instaurată în Orientul Mijlociu. Degradarea climatului de securitate a fost confirmată de o afirmație neașteptat de dură a regelui Abdullah al Arabiei Saudite, un om politic recunoscut pentru moderația manifestată pe scena politică internațională:”Dacă opțiunea păcii va eșua din cauza aroganței israeliene, atunci unica variantă rămasă va fi războiul, și numai Dumnezeu știe la ce va fi martoră regiunea într-un conflict care nu va cruța pe nimeni”. Toate aceste atacuri verbale, venite pe fondul intensificării luptelor dintre militarii evreii și milițiile Hezbollah, au dat apă la moară speculațiilor și pronosticurilor pesimiste referitoare la soarta confruntărilor. Temerile analiștilor politici au fost întărite de o serie de evoluții îngrijorătoare în direcția internaționalizării ostilităților. Pe lângă faptul că sute de voluntari palestinieni și iranieni au plecat spre Liban pentru a se alătura luptătorilor Hezbollah, organizația teroristă al-Qaeda a pășit apăsat în arena conflictului, chemându-i pe toți musulmanii să se mobilizeze într-un război sfânt împotriva Israelului. Mai mult decât atât, conducătorii al-Qaeda au făcut apel la declanșarea jihadului pe întreaga planetă, în vederea instaurării islamului “din Spania până în Irak”. Fapt fără precedent, chemarea la luptă a fost adresată nu numai musulmanilor șiiți sau suniți, ci și non-musulmanilor care doresc să distrugă “tiranica civilizație occidentală și pe liderul ei, America”. Vorbind în numele al-Qaeda, numărul doi Ayman al-Zawahri, a precizat că “toată lumea este un câmp de bătălie deschis în fața noastră” și a amenințat că membrii organizației vor “ataca pretutindeni”. Zawahri a specificat că nici regimurile arabe și islamice nu vor fi scutite de loviturile al-Qaeda, din cauza “neputinței și complicității” lor cu Israelul.

Uraganul lui Ahmadinejad

În opinia experților, semnele cele mai rău prevestitoare vin din partea Iranului, țară suspectată de comunitatea internațională că urmărește să se înzestreze cu un arsenal nuclear. Liderii de la Teheran se află într-o poziție foarte dificilă, ei fiind acuzați că sunt la originea actualului conflict din Liban, declanșat, după cum se știe, de milițiile Hezbollah, sponsorizate de regimul iranian. Cum luptele au izbucnit în momentul în care marile puteri au înaintat dosarul nuclear iranian la ONU, iar sancțiunile împotriva Teheranului bat la orizont, toată lumea se așteaptă la o radicalizare a acțiunilor conducătorilor iranieni. De altfel, ultimele gesturi și declarații ale președintelui Ahmadinejad, care a afirmat recent că Israelul ar trebui “șters de pe hartă”, sunt extrem de neliniștitoare. Pe 24 iulie, în timpul unei vizite efectuate în Asia Centrală, Ahmadinejad a avertizat că războiul dintre Israel și Liban ar putea mătura întregul Orient Mijlociu: “Cel ce seamănă vânt va culege furtună, iar aceasta va fi un uragan foarte puternic în Orientul Mijlociu, care va lovi foarte dureros”. O serie de comentatori au legat amenințările respective de apropierea datei de 22 august, ziua în care Iranul a anunțat că va răspunde cererii Agenției Internaționale pentru Energie Atomică de a renunța la programul său de îmbogățire a uraniului. În opinia lor, termenul respectiv, fixat cu o lună și jumătate mai târziu decât cel stabilit de marile puteri, are o conotație sinistră. Potrivit tradiției islamice, 22 august – 27 Rajab în calendarul musulman – reprezintă a doua zi după ce profetul Mahomed a călătorit, într-o singură noapte, de la Mecca la Ierusalim pe spinarea lui Buraq, o creatură înaripată, iar apoi s-a înălțat la cer. 27 Rajab este cunoscut sub numele “Lailat al Miraj”, când o lumină strălucitoare a aprins cerurile deasupra Ierusalimului. Conform comentatorilor mai sus menționați, simbolistica datei, raportată la contextul prezent, este străvezie – cerul Ierusalimului ar urma să fie iluminat fie de o deflagrație atomică, fie de străfulgerările exploziilor generate de rachetele iraniene cu rază lungă de acțiune trimise asupra capitalei statului evreu. În ambele variante, consecințele ar fi devastatoare, în condițiile în care Israelul dispune de un arsenal compus din aproximativ 400 de bombe atomice.

Siria, veriga slabă

Simulările computerizate făcute de specialiști indică însă că cea mai plauzibilă variantă a izbucnirii unui conflict atomic în Orientul Mijlociu este cea a unei escaladări treptate a luptelor dintre Israel și Hezbollah, în care ar urma să fie atrase și Siria. Scânteia declanșatoare ar putea fi punerea în practică a unei amenințări proferate de gherilele Hezbollah – lansarea de rachete în profunzimea teritorului israelian, mult mai la sud de orașul Haifa, situat la aproximativ 30 de kilometri de granița libaneză. O astfel de lovitură n-ar putea fi executată decât cu rachete Scud de proveniență siriană, fapt ce ar fi interpretat la Ierusalim ca o declarație de război împotriva statului evreu. Un atac asupra orașului Netanya, aflat la 100 de kilometri de frontiera nordică, sau chiar asupra capitalei Tel Aviv, va avea drept rezultat o ripostă cu mijloace convenționale împotriva regimului de la Damasc. Amploarea acțiunii militare va depinde de pagubele provocate în orașele israeliene afectate, aceasta urmând să crească exponențial în cazul în care rachetele vor atinge un cartier de locuințe, o uzină chimică sau o bază militară. Conform logicii nemiloase a războiului, ofensiva israeliană va atrage după sine reacția Damascului. Se estimează că armata siriană posedă în jur de 400 de rachete Scurd-B și Scud-C, dintre care jumătate sunt echipate cu ogive chimice. Chiar dacă o parte vor fi neutralizate de aviația israeliană, multe din rachetele siriene vor lovi reactorul nuclear de la Dimona, aeroporturile și principalele orașe evreiești. Din acel moment, pe scena istoriei își vor face din nou apariția armele nucleare, iar reacțiile în lanț vor afecta lumea arabă și musulmană.

Leviatanul nuclear

Replica israeliană va veni sub forma rachetelor nucleare lansate din aer, din apă și de pe pământ. Pe calea văzduhului, măciuca atomică va fi mănuită de bombardierele F-16 și F-15E Strike Eagle, care au o rază de acțiune de 4450 de kilometri. Botezate F-15I Ra’am (Tunetul), avioanele dezvoltă o viteză de până la 2,5 Mach și pot atinge cu ușurință ținte din Siria sau Iran.

Din adâncurile oceanelor, sulițele atomice vor fi azvârlite de cele trei submarine de fabricație germană: Dolphin, Leviathan și Tekumah. Având 57, 3 metri, 1900 de tone, o viteză de 20 de noduri și câte un echipaj format din 35 de membri, submarinele au rachete cu o rază de acțiune de până la 1500 de kilometri, putând lovi orice țintă din lumea arabă.

Vârful de lance al arsenalului atomic israelian îl reprezintă însă rachetele Jericho-2 și Jericho-3, instalate în silozuri sau pe rampe mobile. Intrate în funcțiune în anul 2005, rachetele Jericho-3 au o rază de acțiune cuprinsă între 4800 și 6500 de kilometri, permițând statului evreu să distrugă orice țintă din Orientul Mijlociu sau din vestul Asiei, inclusiv Pakistanul. Cu o greutate de 29 de tone, 15, 5 metri lungime și o lățime de 1,56 metri, rachetele Jericho-3 pot transporta încărcături nucleare de 1000-1300 de kilograme, echivalentul unor bombe cu o putere de câteva sute de kilotone.

Din panoplia nucleară a statului evreu nu lipsesc nici temutele bombe cu hidrogen, cu o putere de 100 până la 1000 de ori mai mare decât dispozitivele aruncate la Hiroshima și Nagasaki.

Opțiunea Samson

Din clipa în care Israelul va transforma Damascul și celelate orașe siriene într-un morman de ruine, conflictul va degenera inevitabil într-un război total în Orientul Mijlociu. Legat de Siria printr-un tratat mutual de apărare, Iranul va lansa asupra statului evreu rachetele Shahab-3 dotate cu ogive explozive și chimice. Guvernul de la Tel Aviv nu va ezita să lichideze conturile cu regimul ayatollahilor șiiți anihilându-l prin zeci de bombe atomice.

Confruntat cu perspectiva unui jihad generalizat din partea statelor arabe, Israelul va activa “Opțiunea Samson”, planul său secret de distrugere a capitalelor arabe și musulmane. Printre primele țări care vor încasa upercutul nuclear se va număra Pakistanul, singura țară musulmană despre care se știe în mod sigur că deține arme atomice. În funcție de reacțiile Rusiei și Chinei, statul evreu ar putea lovi și ținte aflate pe teritoriile celor două țări, inclusiv Moscova și Beijingul.

În afara scenariului declanșării unui război atomic în Orientul Mijlociu pe filiera libanezo-siriană, specialiștii estimează că un asemenea conflict ar putea izbucni și în urma unui atac terorist efectuat cu arme chimice, biologice sau nucleare pe teritoriul Israelului. Cum ambele variante par tot mai plauzibile, detonarea butoiului cu pulbere din Orientul Mijlociu pare doar o problemă de timp. Pe culoarele Capitoliului sau Kremlinului întrebarea nu mai este “dacă…”, ci “când…”.

Ioan BUTIURCÄ‚