Uncategorized

Å¢inutul indienilor sau Fifth Avenue

Orașul Santa FE este capitala statului New Mexico și se adeverește pentru a doua oară (după Washington) că în Statele Unite capitala nu e neapărat buricul pământului. Albuquerque, aflat la doar 60-70 de mile de Santa FE, este de cel puțin 10 ori mai mare, mai dezvoltat și găzduiește aeroportul care deservește și capitala. Astfel, Santa FE are importanță din punct de vedere administrativ și mai ales cultural. În ceea ce privește acest ultim aspect, cultura, în “orășelul” capitală de stat găsim peste 180 de galerii de artă – mai ales pictură, sculptură, gravură, tradiții etc – găsim Opera, o construcție absolut superbă, biserici și mănăstiri vechi de sute de ani.    

În inima teritoriilor
“Pieilor roșii”

Santa FE este înconjurat de rezervații de indieni. Să nu vă închipuiți că aceștia umblă cu pene și decorații specifice în cap, cum îi vedeți în filme. În schimb, am avut ocazia să vedem un festival de tradiții indiene. Prima impresie a fost aceea că, dacă am înlocui costumele de piele, cârnăciorii și arcurile, cu zurgălăii, mititeii și opincile românești, am da peste un festival câmpenesc organizat undeva la Gălăoaia sau Răstolița. Aceleași corturi cu marafeturi, aceleași grătare cu fripturi sfârâinde, aceleași pahare de plastic pline de bere. Diferă doar personajele – indieni îmbrăcați în port popular, împodobiți de parcă ar merge la luptă, tarabele care vând artă indiană și costume tradiționale etc.

În rest, pământurile indiene sunt năpădite de cazinouri. Fiecare trib are 1-2 astfel de locații, afaceri din care clanuri întregi au acumulat averi fabuloase. Miliarde de dolari.

Lecția de presă?

În Santa FE funcționează un cotidian, un săptămânal și o publicație lunară. Am avut ocazia să le vizităm pe toate și să facem comparații. Primele două, cotidianul Santa FE New Mexican și săptămânalul Santa FE Reporter formează un trust asemănător celui format din ZIARUL de Mureș și ZI de ZI. Sunt două publicații, absolut independente una față de cealaltă, care caută să acopere o cât mai numeroasă plajă de cititori. Marea diferență dintre EI și NOI, este că în Statele Unite mass-media nu prea întâlnește probleme financiare, sunt mult mai relaxați din acest punct de vedere, în timp ce în România fiecare salariu trebuie muncit și “căutat”. Această stare financiară consistentă a dus la achiziționarea propriei tiparnițe, cu tot ce presupune procesul de tipărire a celor două publicații, a condus la renunțarea perceperii unui preț pentru fiecare exemplar vândut (deci se distribuie gratis) în ciuda unei circulații de 20.000 de exemplare în cazul săptămânalului și alte asemenea artificii financiare. Din păcate, situația economică din România nu e aceeași, după cum prea bine știți. În fine, mai este și o altă mare diferență: ceea ce facem noi aici cu, să zicem, 10 oameni, ei fac acolo cu 100. Și, evident, le iese mult mai bine. Trebuie constatat nu faptul că sunt mai buni decât noi, ci că sunt mult mai specializați pe anumite atribuții, sunt mult mai mulți (Santa FE Reporter are cel puțin 4-500 de angajați), și, prin urmare, rezultatul se vede.

Cea de-a treia publicație, El Dorado SUN, care apare o dată pe lună funcționează, însă, pe cu totul alte principii. Publicația în sine este condusă de două persoane care formează nucleul afacerii, restul fiind doar colaboratori, angajați fără funcții de conducere etc. Evident, publicația este mult mai mică, privită la modul general.

Sheep in the big city

“Oița în marele oraș”, desenele animate difuzate de Cartoon Network, au fost concepute după experiența cuiva în New York. Sunt aproape sigur de asta, pentru simplul fapt că principala senzație când ajungi în New York este că orașul te copleșește. Ground Zero – locul unde se înălțau gemenii, Empire State Building, Chrysler Building, Central Park, Fifth Avenue, ONU, Rockefeller Center, Macy’s, Broadway, Statuia Libertății, Bloomingdales, Wall Street, Time Square, China Town, Little Italie, Brooklyn Bridge etc., toate se află într-un “cartier” – Manhattan. Sincer nici nu am reușit să ieșim din Manhattan decât în drum spre Aeroportul JFK. În trei zile și după două circuite turistice cu autobuzul, nu am reușit să vedem tot ce era de văzut. Ca să nu mai spunem că în New York programul pregătit de organizatorii bursei a fost îngrozitor de condensat.

Am vizitat cotidianul Newsday, cu un tiraj de 700.000 de exemplare, publicația ZIUA USA, sediul ONU și facilitățile oferite presei la această instituție, Fundația Human Rights Watch, Comitetul pentru protecția jurnaliștilor și altele. Una peste alta, în New York am dormit cel mult 4 ore pe noapte.

Alex Lupis – un
american care știe
care-i treaba
în România

Coordonatorul programelor destinate Europei și Asiei Centrale, dezvoltate de Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor este Alex Lupis, un tânăr domn cu o experiență de remarcat, în ceea ce privește tinerele democrații din Estul Europei. Alex Lupis ne-a relatat, în câteva cuvinte, situația României atât de exact încât am fost uimiți, toți cei 9 jurnaliști români, de corectitudinea,  obiectivitatea și maturitatea peisajului prezentat. Nici nu e de mirare, Alex Lupis a lucrat îndeaproape cu refugiații din fosta Iugoslavie, a coordonat programe cu fosta Uniune Sovietică, apoi în Bosnia, Croația etc. Cunoștea foarte bine problemele jurnaliștilor români și a recunoscut chiar din delegația română două personae – Marius Mitrache și Carmen Cosman – care au fost victimele unor abuzuri recente.
În final, trebuie spus că din punctul de vedere al americanilor, România nu prea există pe harta lumii decât atunci când ne remarcăm printr-o gafă monumentală, rea voință, sau cu vreun personaj istoric. Eventual 1-2 sportivi pot fi renumiți. Și 1-2 artiști. În rest, România este “undeva în Europa”, dacă nu chiar “undeva în URSS”.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close