Actul I: schimbare de roluri
Spectaculozitatea unei opere bine regizate este dată, din punctul de vedere al auditoriului obișnuit, de neprevăzut. De suspans. De oprirea respirației în gât (destul timp încât să apară roșeața până și pe obrazul gros). Intuirea ușoară a scenei următoare plictisește. și face spectatorul să se foiască. Să se scarpine (într-un stil cu totul personal) și să caște din adâncuri.
Abia s-a pierdut rezonanța știrii privind plecarea procurorului general PNA din Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Prin demisie. Liber asumată din motive expres ivite. Conducătorul celei mai importante unități de procurori din istoria zbuciumată a acestor meleaguri a avut de ales, potrivit declarației sale, între lupta anticorupție și reforma în justiție. și cum cele două vârfuri de lance nu încăpeau în aceeași teacă (bătăliile fiind mult prea solicitante) a fost nevoie de o opțiune puternică. De îmbrățișarea (doar a) uneia dintre laturile primordiale ale justiției noastre. Așa că fericita aleasă a fost lupta anticorupție. Nelămurit rămâne cel puțin un aspect: cum de dl. procuror general, de mult combatant pe câmpul accidentat al anticorupției, nu și-a putut da seama înainte de a candida pentru postul în CSM (sau măcar înainte de a fi validat de Parlament) că nu va face față ambelor provocări? Măi, să fie!
Așa că, după toate regulile logicii, dacă șeful cel mare s-a retras, urmează cel clasat pe poziția a doua în lupta pentru locul cuvenit PNA-ului în CSM. Apropo, este bine de știut că potrivit pachetului de legi ambalat de vechiul Guvern, PNA (cu 200 și ceva de persoane la bord) își are propriu loc în CSM. Judecătoriile din țară (peste 170, cu numărul cel mai mare de judecători) au doar un loc în CSM. De asemenea, tribunalele țării își dispută toate (împreună cu tribunalele comerciale) cele 2 locuri în CSM. Mare aglomerație și călcare pe bombeuri la magistrații de rând. Ce-i să-i faci, loc privilegiat au doar aleșii sorții. Cu privire la această stare de lucruri, Asociația Magistraților din România și-a spus răspicat cuvântul. Doar că, degeaba.
Locul al doilea pe lista candidaților PNA pentru CSM îl ocupa, tot într-o ordine logică, procurorul-șef adjunct al “unității”. (Termenul nu ne aparține. El este utilizat tocmai de protagoniștii luptei cu flagelul social al acestui secol.) Faptul că procurorul-șef adj. a fost validat de Parlament de câteva zile (cu doar o abținere) dezbracă de eficiență orice comentariu. Deocamdată. Nu șterge, însă, o întrebare de pe buzele tuturor: cum, Doamne iartă-ne, șeful nu face față celor două lupte la baionetă, iar adjunctul (care are aproapre aceleași atribuții și, în plus, mai multe dosare de cercetat decât șeful) rezistă fără clipire? Adică, adjunctul poate și să conducă PNA și să facă reformă în justiție și să instrumenteze dosare de luptă (anticorupție). Ne lasă, deci, să înțelegem că-i mult mai capabil decât șeful lui. Că nu ezită a le face pe toate de-a valma. Faptul că-i un obișnuit al reformei ne-a dovedit-o. Degraba modificare a Codului de procedură penală din vara anului 2003 a fost determinată de ferma confirmare a principiilor europene, de către Înalta Curte. Instanța supremă a arătat răspicat, în acord cu Curtea de la Strasbourg, că procurorul nu este independent față de puterea executivă și că, în consecință, nu mai are dreptul să aresteze. Care-i legătura dintre luarea posibilității de fluturare a cătușelor de către procurori (îmi cer scuze față de procurorii demni, care respectă legea) și proaspătul membru al CSM? Păi, hotărârea definitivă a Înaltei Curți a fost dată în legătură cu un mandat de arestare semnat citeț de procurorul-șef adj. al PNA. Ba mai mult, în legătură cu un mandat din cale afară de nelegal, de vreme de 12 judecători au spus că a fost semnat și aplicat fără să existe nici probe și nici (măcar) indicii temeinice de infracțiune. Punând pe hârtie elementara regulă de 3 simple, dacă procurorul cu pricina ne-a dat brânci să trecem pragul unei astfel de reforme (așteptate de ani de zile) dispunând o măsură fără de lege, vă dați seama ce tornadă de reforme va declanșa atunci când se va apuca de dispus măsuri legale!
Până atunci, însă, ar fi cazul să ne dăm seama că reforma sau lupta cu corupții nu va avea nici un rezultat palpabil atâta vreme cât bodyguarzi pe la stână rămân cei ce-și schimbă doar părul. (Iar pentru dovedirea vechilor năravuri, veniți să vă dăm acte, dacă mai e nevoie!)
de Andreea CIUCÄ‚
