Nefericirea de a nu fi mamă

Mă gândesc câte femei vor fi mâine cuprinse de tristețe pentru că nu sunt mame. Câte se vor simți neîmplinite, cu toate că au tot ce își doresc, bani, carieră și probabil un el, soț sau iubit, care le răsfață cu cadouri. De multe ori, când ne simțim dezamăgite de uitarea la care ne condamnă copiii noștri suntem tentate să le invidiem pe cele care nu au gândul dureros, care nu se întreabă din minut în minut dacă acelui copil nu-i este cumva foame sau frig, dacă nu-l umilește cineva, care nu se uită cu speranță către Dumnezeu rugându-se pentru viața celui căruia i-a dat viață. A da viață, a legăna, a tremura pentru fiecare suspin al copilașului, a-i privi mâinile doritoare de dragoste care se întind către tine în dorința de a fi protejat de toate relele lumii, a lăcrima la primul pas făcut de el și primul gângurit, a avea multe nopți chinuite din cauza insomniilor lui, toate aceste reprezintă magia de a fi mamă. Putem imortaliza multe momente din viața copilașului, dar nu putem cuantifica sentimentele, dragostea și îngrijorarea, bucuriile și tristețile pentru că pot fi infinite în fiecare minut.

În cazul femeii sănătoase a alege să nu fi mamă este un păcat, un egoism dus până dincolo de uman. Nu poți pune deasupra nici grija pentru silueta care se va deforma, nici cariera, nici gândul că îți va fi greu, că vei fi încercănată dimineața, că nu vei mai putea merge la petreceri pentru că puiul tău s-ar simți părăsit. O femeie care își dorește cu adevărat un copil este de zeci de ori mai frumoasă decât oricare dintre cele ce își petrec timpul liber prin saloanele de înfrumusețare sau gimnastică. Femeia care respinge ideea de a fi mamă este urâtă oricât de bine ar arăta în exterior.

Nici o femeie nu poate înțelege trăirile și îngrijorările mamei până până când ea însăși nu dă viață. Atunci când treci prin toate bucuriile și spaimele din lume, retrăind tot ceea ce mama a simțit, te simți cuprinsă de regrete și de multe ori asta vine prea târziu. Atunci nu poți face altceva decât să pui o floare pe mormânt și să rostești “iartă-mă mamă”, șoptit, să te audă doar îngerii, care o îngrijesc așa cum ți-ai dori să o faci tu.

Mâine este doar ziua Mamei, chiar dacă societatea de consum a transformat-o nu doar în ziua tuturor femeilor ci și a bărbaților, care, în semn de “omagiu” beau, cântă și dansează de parcă întreaga fericire a lumii s-ar fi prăvălit peste ei. Din asta câștigă magazinele de cadouri, restaurantele care, oricât de bogată ar fi oferta, nu pot dărui prețuirea și dragostea. Femeia care primește drept cadou desenul acela cu ghiocel din partea copilașului care abia a învățat să folosească creionul, care are bucuria de a-și strânge copilul la piept, care îi spune drăgăstos “la mulți ani, mamă” este mult mai fericită decât dacă ar primi luna de pe cer.

Și iarăși mă gândesc la nefericirea celor care mâine nu au parte de acest gest și nu le invidiez nici pentru succesele lor, nici pentru silueta care agață privirea, nici pentru strălucirea cadourilor pe care le primesc.

Mama dintr-un sat sau mama din cel mai mare oraș al lumii privește mereu spre geam, iar astăzi pentru ea înfloresc ghioceii, chiar acolo pe pervazul unde, pe geam, vede desenată dragostea venită de la copilul ei.

de Cora MUNTEAN