“Dacă dragoste nu e, nimic nu e”

Alături de numeroasele noastre sărbători tradiţionale, care o parte sunt comune şi altor neamuri, există câteva tradiţii pe care le-am preluat de la alţii. Multora li se pare că celebrarea unor date neînscrise în calendarul tradiţiilor româneşti dă impresia unei lipse de personalitate. Cu toate acestea faptul că le-am preluat este un semn că respectivele evenimente îşi găsesc o oarecare rezonanţă cu felul nostru de a fi

sau de a simţi. Iar sărbătoarea Sfântului Valentin, care-i celebrează pe toţi cei care iubesc sau sunt îndrăgostiţi, este un eveniment care nu ne poate lăsa indiferenţi. E o zi a îndrăgostiţilor în care se trimit mesaje de dragoste, bileţele care încurajează nişte sentimente pe care le avem faţă de ceilalţi, răvaşe

de amor puse de exemplu în plăcinta pe care o trimiţi celui drag, se pare că a fost pe placul nostru, al românilor, şi am preluat-o fără a sta prea mult pe gânduri. Dar nu tradiţiile şi obiceiurile specifice sărbătorii sunt cele care concentrează esenţa acesteia, ci ideea în sine, aceea de a celebra dragostea.

Iubirea nu are vârstă

Fiecare dintre noi avem de spus cel puţin o poveste de iubire. Fiecare dintre aceste poveşti s-ar putea constitui într-un fascinant roman de dragoste. Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda pot fi oricând personaje ale lumii reale.

Soţii Sever şi Liuba Dan din Târgu Mureş au împreună o istorie de mai mult de 50 de ani. Anul trecut şi-au sărbătorit nunta de aur, dar se cunosc din toamna lui 1950. În acea perioadă, Sever Dan, lucra ca tehnician la societatea sovieto-română de gaz. Acolo a cunsocut-o pe cea care avea să devină mama copiilor săi, pe cea alături de care urma să-şi petreacă mai mult de o jumătate de veac. Sever Dan, cu un zâmbet mucalit în colţul gurii, spune că Liuba a fost cea care a venit “în peţite”, într-o deplasare la Sovromgaz, unde lucra Sever. După câteva luni de zile, au început să iasă împreună, iar în perioada în care el era “cătană”, la Luduş, ea venea să-l vadă de fiecare dată când trecea prin zonă. Chiar şi de două ori pe zi. În 1952 s-au căsătorit la starea civilă. După câteva luni, după ce Sever Dan fusese transferat la Dej, şi-au jurat credinţă şi în faţa preotului. Cununia lor religioasă aduce într-un fel cu acele poveşti în care cei doi fug de acasă şi se căsătoresc într-ascuns. Sever şi Liuba s-au urcat, pe timp de seară, într-o căruţă şi au purces, ascunşi sub coviltir, către biserică, ale cărei uşi s-au închis repede în urma lor. Pentru că erau acele vremuri în care cununia în faţa preotului nu se putea face în văzul lumii. Liuba, copil orfan de tată, venită de dincolo de Prut, nu a avut rochie de mireasă. Era îmbrăcată în haine simple, modeste, amândoi fiind copii săraci. Dar îşi aduce aminte cu nostalgie şi mare dragoste de acele clipe, când martori la cununia lor au fost doar preotul, naşul şi valea cea largă în care se găsea biserica. După un an de zile, li s-a născut fiica cea mare, Carmen, iar mai târziu a venit pe lume şi Simona. Le-au crescut pe amândouă cu mare dragoste, iar acum la bătrâneţe îşi petrec timpul cu cei doi nepoţi. Dar şi cu amintirile, multe dintre ele constituindu-se în clişee, instantanee luate în timpul numeroaselor excursii în care au fost prin ţară şi prin străinătate. Iar în mai bine de 50 de ani s-au strâns o grămadă.

Început de drum

Cu siguranţă tot atâtea, şi la fel de frumoase, vor avea şi Vali şi Alina,  tineri care au în spate o poveste de dragoste, care dacă dacă ar fi ecranizată ar fi un mare succes. Povestea lor de iubire este cu atât mai interesantă în contextul zilei îndrăgostiţilor, cu cât Vali este născut, frumoasă coincidenţă, pe data de 14 februarie. Povestea de dragoste dintre Vali şi Alina a început cu acel controversat şi, cu siguranţă, invidiat, “coup de foudre”, despre care am citit în cărţi, pe care l-am văzut pe marile ecrane. În momentul în care cei doi au fost iremediabil atraşi unul de celălalt, Alina era logodită, urmând a se căsători. N-a fost să fie pentru că dragostea nu ţine cont de planuri de nici un fel. Astfel că, după un an şi jumătate de iubire “la distanţă”, de scrisori, de chat-uri şi e-mailuri, Vali şi Alina s-au căsătorit. Deşi se spune că ochii care nu se văd se uită, distanţa dintre Vali şi Alina n-a făcut decât să le întărească, să le fortifice sentimentele. Iubirea adevărată nu ţine seama de kilometri. Şi nici de slujbe sau studii aflate în derulare. Alina a renunţat la tot ce avea aici, a renunţat la viaţa şi la modul de viaţă pe care şi l-a ales aici, pentru a-şi urma iubirea. Iar când aceasta rodeşte, când se naşte o fetiţă frumoasă, veselă şi sănătoasă, nu putem decât fim recunoscători cerului. Şi parcă ne vine să credem în puterile Sfântului Valentin.

 “Ce înseamnă dragostea?” O întrebare pe cât de simplă, pe atât de complicată. Veţi fi surprinşi să aflaţi ce definiţii profunde au putut da nişte copii acestui sentiment. Chiar dacă definiţiile lor presupun şi stângăcie, ei vorbesc despre dragoste cu multă originalitate.  

“Când bunica s-a îmbolnăvit de artrită, nu se mai putea apleca să-şi dea unghiile de la picioare cu ojă. Aşa că bunicul o ajuta de fiecare dată, chiar şi când el însuşi s-a îmbolnăvit de artrită. Asta e dragostea.” Rebecca – 8 ani.

“Dragostea este atunci când o fată se parfumează, iar un băiat se dă cu apă de colonie şi ies împreună şi se miros unul pe celălalt.” Karl – 5 ani.

“Dragostea este atunci când ieşi să mănânci undeva şi dai celuilalt cea mai mare parte din prăjitura ta, fără să-l faci să-ţi dea şi el dintr-a lui.” Chrissy – 6 ani.

“Dragostea este ceea ce te face să zâmbeşti când eşti obosit.” Terri – 4 ani.

“Dragostea este atunci când mama pregăteşte cafeaua pentru tata, iar înainte de a i-o da lui, ia o înghiţitură ca să vadă dacă e OK.” Danny – 7 ani.

“Dragostea este atunci când îi spui unui băiat că-ţi place cămaşa lui şi apoi el o poartă în fiecare zi.” Noelle – 7 ani.

“Dragostea este când un bătrânel şi o bătrânică sunt încă prieteni, chiar şi după ce se cunosc atât de bine.” Tommy – 6 ani.

“Mama mea mă iubeşte mai mult decât oricine. Nu vine nimeni altcineva să mă sărute înainte de a adormi.” Clare – 5 ani.

“Dragostea este când mama îi dă lui tata cea mai bună bucată din pui.” Elaine – 5 ani.

“Dragostea este atunci când căţelul tău te linge pe toată faţa chiar şi după ce l-ai lăsat singur toată ziua.” Mary Ann – 4 ani.

“Când iubeşti pe cineva, clipeşti des şi-ţi ies multe steluţe din ochi.” Karen – 7 ani.

“Oamenii n-ar trebui să spună “Te iubesc” decât dacă vorbesc serios. Dar dacă o fac, ar trebui

s-o spună foarte des. Oamenii mai uită.” Jessica – 8 ani.