Adio, calomnie!
Între noi, presarii, circulă o vorbă al cărei înțeles îl pricepi abia după ce devii într-adevăr ziarist: “Nu ești jurnalist, până când n-ai avut un proces.” Sigur, este vorba de jurnaliștii de investigație, nu de cei ai ziarelor bulervardiere sau neo-comuniste. L-am cunoscut pe judecătorul Cristian Danileț după ce am avut un proces la Cluj. Abia după ce s-a apropiat de fenomentul jurnalistic și de principiile care ne guvernează munca, a înțeles și Danileț de ce scriem, cum scriem, cum ne documentăm, de ce facem muncă de detectiv, polițist, procuror, documentarist etc. Cum e să faci presă când puterea îți închide ușile, când corupția generalizată este mai puternică decât sistemul, când Omerta domnește peste tot, când frica și teama este inoculată de puternicii zilei. Mă bucur că Danileț, fost vicepreședinte al Asociației Magistraților Cluj, a ajuns prim consilierul ministrului Justiției, Monica Macovei. M-am bucurat când președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, i-a spus franc premierului Călin Popescu Tăriceanu că cele trei priorități ale României sunt presă liberă, reformă în Justiția depolitizată și lupta împotriva corupției. De fapt, cele trei merg mână-n mână. Dacă presa va fi într-adevăr presă, dacă Justiția va fi eliberată din chingile judecătorilor bolșevici și ale procurorilor sovietici, atunci legile anticorupție pot fi aplicate. Bună cunoscătoare a realităților din sălile de tribunal ale României, dar și ale celor din Strasbourg, Monica Macovei trebuie să finalizeze până la 1 iunie 2005 reforma în Justiție. Atunci calomnia va fi scoasă din Codul Penal.
Ca ziarist, am fost târât în zeci, în sute de procese de calomnie. Cu Radu Sârbu, cu șeful “Doi și-un Sfert” Cluj, cu ministrul Gavril Dejeu, cu frații Ioan și Viorel Micula, cu prefectul alcoolului Tărău, cu șeful Vămilor bihorene, cu ministrul Mircea Pașcu, cu alde Dorin Florea, Å¢erbea, cu rectorul Murgu etc. În toate am fost acuzat de calomnie. Era arma politicienilor, a guvernanților, a noii nomenclaturi, prin care ne hărțuiau, încercând să ne tocească ascuțimea verbului dezvăluirilor noastre. Chiar dacă am fost în aceeași sală de judecată cu criminali, violatori, cu hoți, cu escroci, cu scursorile societății, de fiecare dată ne-am apărat dreptul de a scrie liber în România mileniului III. Ne-am prezentat la procese, am adus dovezi, nu ne-am deconspirat niciodată sursele de informații și nu am cedat presiunilor. De fiecare dată am câștigat. Chiar dacă a trebuit să ajungem până la Strasbourg. De fiecare dată am invocat prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului. CEDO a fost pentru noi principala armă de luptă împotriva procurorilor și judecătorilor încremeniți în doctrina socialistă. Puțini dintre ei au înțeles că vremurile se schimbă. Monica Macovei, Cristian Danileț, Andreea Ciucă sunt doar câțiva dintre cei pe care în iunie 2005 va trebui să-i admirăm că s-au adaptat cerințelor europene și ne-au scăpat, cel puțin pe noi, ziariștii, și de calomnie.
Așa că, dragii mei procesomani, reclamanți, plângăcioși pe la tribunale, vă anunț că nu mai vin în instanțe, în procesele voastre de calomnie pentru că eu cred în reforma ministrului de Justiție.
Vorba ministrului de externe britanic, Jack Straw, care, atunci când a fost pe prima pagină în The Sun, iar un reporter l-a întrebat ce va face în acest sens, acesta i-a răspuns în inimitabilul stil insular: “Cred că în dimineața aceasta am să citesc la micul dejun doar The Daily Mirror”.
Adio, calomnie! Bun venit, libertate a presei!
de Aurelian GRAMA
