Adio, şi n-am cuvinte

Politica repertorială adoptată de Teatrul Naţional Târgu Mureş pentru stagiunea 2003-2004 nu face decât să ducă la o acutizare extremă a crizei în care se află instituţia. Nu este vorba doar despre prezenţa “sublimă” la festivalurile naţionale, că de cele internaţionale de calibru nu poate fi vorba, ci despre o destabilizare a colectivului actoricesc prin plecarea Suyanei Macovei, a Ancăi Florea şi a lui Nicu Mihoc.

Teatrul Naţional Târgu Mureş, în pofida unor grave semnale de alarmă venite nu doar din presă, nu doar dinafara instituţiei sau din partea altor oameni de teatru din ţară, ci chiar din interiorul Naţionalului, perseverează, cu o încăpăţânare uimitoare, în adoptarea aceleaşi politici repertoriale. Care se dovedeşte, din nou, atât de prost inspirată încât Târgu Mureşul este “radiat” de pe lista evenimentelor teatrale majore din ţară. Cireaşa de pe tort o constituie însă, iar lucru acesta ar trebui să dea de gândit nu doar conducerii Teatrului, finanţatorilor instituţiei, ci şi publicului, plecarea, aproape în acelaşi timp, a unor nume care au însemnat ceva pentru scena târgumureşeană. Suzana Macovei, Anca Florea şi Nicu Mihoc au părăsit Naţionalul târgumureşean. Sigur, acestea nu sunt singurele plecări din Teatru, pentru că, neoficial, “divorţurile” dintre instituţie şi alţi actori sunt mult mai numeroase. Lista celor care nu mai joacă, mulţi dintre ei pentru că nu mai sunt distribuiţi, alţii pentru au găsit, spre norocul şi bucuria lor, alte scene unde se pot exprima, este destul de lungă. O parte dintre aceşti slujitori ai scenei au ajuns însă la capătul răbdării şi au plecat. Păcat! Păcat pentru spectatori, păcat pentru Teatru! Este în mod evident o mare pierdere pentru noi faptul că Nicu Mihoc, incontestabil un lider de generaţie, Suzana Macovei, o actiţă aflată acum în deplină maturitate artistică, şi Anca Florea, o tânără care promite deja foarte mult, au ales să joace în alte teatre. Interesant de remarcat este faptul că motivele care dus la aceste plecări sunt pe undeva similare. Politica de izolare, practicată de Naţional de câţiva ani deja, clientelismul la nivel de regizori (montează aceiaşi oameni şi montează mult), dar şi de actori, un repertoriu care nu se pretează la un teatru Naţional, cum este cel din Târgu Mureş, au făcut ca o serie de actori târgumureşeni să nu mai aibă, profesional vorbind, nici o opţiune, să nu se mai regăsească în ceea ce făceau. Iar cel mai grav nu este că au plecat trei actori, ci că au plecat trei actori buni. Suzana Macovei este o actiţă talentată, aflată la vârsta maturităţii artistice, care, indiscutabil, ar fi putut să fie mult mai bine exploatată din punct de vedere artistic. În cei zece ani de când joacă la Târgu Mureş, Suzana Macovei n-a făcut decât 20 de roluri. Dintre acestea, multe au fost “de serviciu”, în sensul că n-au îmbogăţit-o nici pe artista Suzana Macovei şi nici publicului nu i-au adus prea multe bucurii. Doar trei-patru roluri, spune actriţa, au fost de compoziţie. Cam aceeaşi soartă a avut şi Anca Florea, care, deşi a făcut un rol remarcabil în “Othelo”, spectacol apreciat anul trecut în cadrul Festivalului “I.L. Caragiale” de la Bucureşti, a jucat în stagiunea trecută în două piese. Una dintre ele a avut însă doar vreo şapte reprezentaţii. Aşa că o actriţă tânără, talentată, cu putere de muncă, a jucat într-un an de zile un singur rol. Dar neexploatarea talentului şi a capacităţilor creative ale actorilor din trupa Naţionalului târgumureşean este demult o cutumă, o atitudine împământenită, pe care toată lumea o ştie şi o recunoaşte. Din păcate, degeaba! Doar câţiva actori au avut curajul de a-şi căuta alte căi de exprimare. Monica Ristea, de pildă, chiar dacă nu a părăsit la rându-i Naţionalul, şi-a găsit bucuria la Teatrul Ariel, un spaţiu plin de vitalitate, de energii creatoare, un loc deschis către nou, către experiment, către alte forme de expresie artistică. Iar în condiţiile în care aproape toate teatrele din România sunt tributare la actori aflaţi la vîrsta maturităţii artistice, care au capacitatea de a crea roluri de compoziţie, pierderea a trei asemenea artişti este pentru Teatrul Naţional din Târgu Mureş un grav semnal de alarmă. Dar oare contează pentru cineva? Pentru publicul târgumureşean, cu siguranţă, da!

Contactat telefonic, directorul Teatrului Naţional, Cristian Ioan, a refuzat să comenteze cele trei demisii, depuse în aceeaşi perioadă. Din nou, Cristian Ioan nu se dezminte şi adoptă în continuare aceeaşi politică de izolare, care numai bună nu este.