Afganistan – paradisul drogurilor

Campania Statelor Unite împotriva terorismului a avut un efect de bumerang în Afganistan. Deşi războiul împotriva talibanilor a fost câştigat, americanii sunt pe cale să piardă războiul împotriva drogurilor. Colapsul fostului regim islamic a transformat ţara într-un paradis al drogurilor, o parte din banii obţinuţi din traficul de stupefiante fiind  folosiţi acum pentru finanţarea activităţilor teroriste îndreptate împotriva SUA.

La începutul lunii februarie, în cadrul unei conferinţe desfăşurate la Kabul, preşedintele afgan Hamid Karzai a avertizat comunitatea internaţională că ţara sa este pe punctul de a deveni un “narco-stat”. El a cerut un ajutor internaţional de 400 de milioane de dolari pentru finanţarea unui plan care să permită reducerea cu 70 la sută a suprafeţelor cultivate cu opiu. Karzai a declarat că boom-ul înregistrat în cultivarea opiului ameninţă să ruineze eforturile de stabilizare a ţării.
În ciuda interdicţiilor impuse de regimul de la Kabul, în 2003 s-au produs 3600 de tone de opiu, cu 6 la sută mai mult decât în anul anterior. Traficul de droguri a generat peste 1 miliard de dolari, adică jumătate din produsul intern brut al Afganistanului. Această sumă este mai mare decât totalul fondurilor alocate de comunitatea internaţională reconstruirii Afganistanului, după eliminarea talibanilor, la începutul anului 2002.

Statistici alarmante

Conform unui raport ONU, peste 1,7 milioane de afgani, dintr-o populaţie de 28 de milioane de locuitori, sunt implicaţi direct în cultivarea macului, materia brută din care se obţine opiul şi heroina. În nu mai puţin de 28 din cele 32 de provincii afgane, această activitate agricolă reprezintă principala sursă de venit pentru ţărani. Fiecare fermier câştigă 15 dolari pe zi, sau peste 4000 de dolari pe an, în condiţiile în care salariul mediu în Afganistan este de 30 de dolari pe lună. Această stare de lucruri constrastează puternic cu situaţia existentă în timpul regimului taliban, izgonit de la putere de Alianţa Nordului, cu sprijinul Statelor Unite ale Americii.
În iulie 2000, fundamentaliştii islamici au interzis cultivarea opiului, pe motiv că această practică încalcă învăţăturile Coranului. Reputaţia înficoşătoare a talibanilor a ajutat la respectarea interdicţiei. Recolta de opiu a scăzut cu 98 la sută în 2001, de la peste 4000 de tone la numai 80 de tone. De asemenea, suprafaţa cultivată cu mac s-a redus de la 200 de mii de hectare la mai puţin de 10 000 de hectare. 
Oficialii americani, care au urmărit continuu prin satelit situaţia din Afganistan, au fost nevoiţi să recunoască eficacitatea măsurilor luate de talibani. Practic, sistemul de producţie al opiului a fost gâtuit, fapt ce a determinat triplarea suprafeţelor cultivate cu mac în zonele controlate de Alianţa Nordului. După instalarea la putere, în 2002, a regimului-marionetă condus de Hamid Karzai, producţia de opiu a revenit la “normal”. Comparativ cu 2001, suprafaţa cultivată cu mac a crescut cu 657 la sută în 2002, (de la 7606 hectare la 45 000 hectare), astfel că la această oră  Afganistanul produce peste 70 la sută din cantitatea mondială de opiu şi furnizează aproape 90 la sută din cantitatea de heroină consumată în Europa.

Dependenţi de mac

Experţii internaţionali cred că, în ciuda apelurilor lansate de preşedintele Karzai şi a îngrijorării comunităţii internaţionale, există puţine şanse de remediere a problemei drogurilor. Motivele sunt multiple. În lipsa unor mijloace de trai alternative, ţăranii n-au altă opţiune decât cultivarea macului, activitate de 30 de ori mai profitabilă decât cultivarea grâului. De altfel, un oficial ONU a declarat sub acoperirea anonimatului că “dacă aş fi în locul ţăranilor afgani, aş face acelaşi lucru. Altfel, rişti să mori de foame”. 
Oficialii afgani au îndemnat donatorii internaţionali să finanţeze o serie de programe care să-i încurajeze pe ţărani să cultive alte plante decât mac. Reprezentanţii ONU încearcă să facă rost de 25,5 milioane de dolari pentru finanţarea unui program de cultivare a unor plante alternative. Proiectul, cu o durată de 5 ani, se va derula în patru din principalele provincii producătoare de opiu: Badakhshan, Helmand, Kandahar şi Nangarhar. Chiar şi în ipoteza că iniţiativa va fi finanţată corespunzător, experţii apreciază că va fi nevoie de cel puţin un deceniu pentru a avea loc o schimbare semnificativă pe teren: “Trebuie atacate de la rădăcină cauzele pentru care ţăranii cultivă mac: sărăcia, şomajul, datoriile şi lipsa autorităţii. Fermierii au nevoie de restabilirea infrastructurii agricole şi a serviciilor, de acces la credite şi instructaj.”

Corupţie la nivel înalt

Antonio Maria Costa, şeful Biroului Naţiunilor Unite pentru Combaterea Drogurilor şi a Crimei, consideră că ajutorul internaţional nu va putea rezolva problema drogurilor, atâta vreme cât se va menţine corupţia din sânul administraţiei afgane. Costa susţine că “există anumite persoane cu putere de decizie, fie în guvern, la Kabul, în provincii sau din mediul de afaceri care permit traficul şi cultivarea drogurilor.” De altfel, pentru majoritatea liderilor tribali, traficul de droguri este principala sursă de putere. Sumele primite drept mită de la contrabandişti şi traficanţi sunt folosite de şefii clanurilor pentru a-şi finanţa armatele private.
Costa este de parere că lipsa unor măsuri urgente pentru combaterea traficului de droguri afectează eforturile internaţionale de luptă împotriva terorismului. “Există dovezi tot mai concludente că banii obţinuţi din traficul de stupefiante sunt folosiţi pentru a finanţa activităţi criminale, inclusiv terorismul. Comerţul cu opiu este controlat de clanuri care operează la scară internaţională. Fostele republici sovietice, cu frontiere slab păzite, cu forţe de poliţie corupte şi prost echipate, au devenit rutele favorite ale traficanţilor pentru transportul heroinei spre regiunea balcanică şi Europa occidentală. Producţia de opiu ameninţă nu numai restabilirea legii şi ordinii în Afganistan, ci şi războiul purtat de Statele Unite şi Rusia împotriva reţelei al-Qaeda.”

Ochiul ciclonului

Poate cel mai important motiv pentru care Afganistanul a reapărut pe harta mondială a drogurilor îl reprezintă interesul organizaţiile criminale internaţionale. Timp de decenii, Afganistan a fost sursa unor extraordinare bogăţii pentru traficanţii de droguri, a căror principală piaţă de desfacere este Occidentul. După interdicţia impusă de talibani în anul 2000, producţia mondială de opiu a scăzut cu peste 90 de procente. Rezultatul a fost prăbuşirea traficului de droguri şi pierderi substanţiale pentru cei implicaţi în comerţul cu stupefiante: de la contrabandişti până la marile bănci internaţionale, implicate în spălarea unor mari cantităţi de narco-dolari. Experţii apreciază că valoarea profitului rezultat din traficul de droguri din regiunea afgană se situează între 100 şi 200 de miliarde de dolari. Suma reprezintă aproximativ o treime din beneficiile obţinute anual din traficul mondial de narcotice, estimate de ONU ca fiind de 500 de miliarde de dolari. O serie de experţi sunt convinşi că o parte din profiturile obţinute din traficul de droguri revin Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA, care continuă să protejeze traficul de droguri din Asia şi America Latină. În opinia acestor analişti, înlăturarea talibanilor de la putere a avut trei scopuri: eliminarea protectorilor reţelei al-Qaeda, restabilirea legăturii cu bazinul petrolier din Marea Caspică şi restaurarea traficului de droguri, protejat de CIA. Nu întâmplător, Alianţa Nordului, formaţiunea sprijinită de Statele Unite, este principala forţă implicată în producţia şi vinderea opiului brut. În aceste condiţii, anunţata ofensivă de primăvară plănuită de militarii americani şi britanici împotriva traficanţilor de droguri nu va avea efecte pe termen lung. Surse din Pentagon, care au ţinut să-şi păstreze anonimatul, au declarat că militarii sunt pregătiţi să folosească tactica “taie şi arde” în cadrul campaniei anti-narcotice. Experţii cred că o asemenea strategie ar putea avea un efect invers celui scontat, determinând milioane de afgani să întoarcă spatele americanilor şi să devină mai receptivi la ideologia militanţilor islamici. Încă un motiv, printre atâtea altele, ca Afganistanul să devină calul troian în războiul Americii împotriva terorismului… 

Afganistan – suprafaţă: 647,500 km2. Populaţie: 27 000 000, 99 la sută musulmani.Teren arabil:12%. Climat semi-arid. Mortalitate infantilă: 147 /1000. Rata fertilităţii: 5,8 copii/ femeie. Principala activitate: agricultura – 53 % din populaţie.