Agricultorii, între tradiție și integrare

Negocierile încheiate de România pe marginea capitolului Agricultură au adus o serie de condiționări atât pentru autoritățile române, dar mai ales pentru producătorii din domeniu, obligații a căror respectare vizează însă pregătirea fermierilor pentru impactul cu economia UE.

O agricultură ecologică, bazată pe menținerea și dezvoltarea unui sistem agricol modern și pe introducerea unor norme de calitate, în care produsele tradiționale românești vor avea nevoie de recunoașterea UE pentru valorificarea lor pe piața europeană, reprezintă pentru producătorii români o noutate la care se vor adapta greu, situație care i-a determinat pe mulți să creadă că aceste negocieri ar fi fost încheiate în dezavantajul lor.

Coroborată cu rezistența la nou, dar și cu lipsa de informație, bursa zvonurilor a luat amploare în rândul românilor care trțiesc în mediul rural. Teama acestora față de perspectiva pierderii propriilor gospodării după aderare, temerea că nu vor mai putea vinde produsele tradiționale pe piața UE, spectrul șomajului, dispariția unor soiuri hibride precum zaibărul sau căpșunica, faptul că în cadrul comunității europene animalele ar avea nevoie de cercei și pașapoarte la fel ca oamenii sunt doar câteva din zvonurile ce i-au speriat pe producătorii români. În realitate, Politica Agricolă Comună nu este destinată gospodăriilor de subzistență, în care produsele sunt valorificate pentru consumul propriu al familiei, ci fermelor care produc pentru piață. O situație specială se regăsește în cazul fermelor de semisubzistență – ce produc atât pentru consumul familiei, cât și pentru piață, aproape trei miliarde de euro fiind alocate prin PAC pentru stimularea și dezvoltarea acestora. Pe de altă parte, scăderea continuă a numărului de oameni angajați în agricultură în Europa s-a datorat nevoii de rentabilizare a acestui sector, în PAC neexistând limitări ale numărului de persoane care pot munci în domeniul agricol.

Zaibăr pentru acasă

La negocieri s-a obținut recunoașterea întregii suprafețe de vie, fiind interzise doar anumite tipuri de vii hibride pentru încurajarea cultivării de soiuri nobile. În cazul României, s-a decis ca numai 30.000 ha să fie înlocuite până la sfârșitul lui 2015. De altfel, zaibărul și căpșunica și celelalte soiuri hibride vor putea fi cultivate în continuare de către țărani pe suprafețe mai mici de 0,1 ha, dacă se produc pentru consumul familial și nu pentru comercializare. UE a recunoscut denumirile de origine și geografice pentru mai multe tipuri de băuturi (pălincă, țuică, horincă, turț), iaurt, caș, brânză, cașcaval, magiun, cârnați, plăcintă, covrigi etc. Totodată, s-a obținut o păsuire de la normele sanitar-veterinare comunitare, pentru producerea prin mijloace și tehnologii tradiționale a aproape 60 de tipuri de brânză și produse lactate de vacă, oaie, capră și bivoliță, produse prin tehnologii tradiționale, lăsându-se mână liberă pentru înregistrarea altor mărci până la data aderării.

UE vrea cipuri la animale și tăieri “miloase”

Procedura implementării microcipurilor are darul de a-i speria pe fermierii crescători de animale. În fapt, aceasta se vrea a fi o metodă de identificare și de urmărire a stării de sănătate și a traseului animalului, pentru siguranța alimentară a consumatorilor. Acum, identificarea electronică și pașapoartele pentru export se aplică doar în cazul cailor, dar probabil UE va extinde această procedură și la alte animale. De menționat că fără respectarea acestor condiții, agricultorii români nu vor putea primi subvenții de la UE. De asemenea, tăierea animalelor pentru larg consum prevede respectarea condițiilor de igienă (tăierea în abatoare), în timp ce obiceiurile tradiționale ale tăierii porcului de Crăciun și mielului de Paște nu vor dispărea, dar va trebui să se țină cont de normele de îngrijire a animalelor, urmând ca după aderare să se găsească forme mai blânde de sacrificare.

Mentalități învechite

La Sibiu, autoritățile din domeniul agricol au de luptat în special cu mentalitățile învechite. Mircea Teuceanu, director adjunct la Direcția Agricolă Sibiu, declară că trecerea spre o mentalitate constructivă se face extrem de greu. “Au trecut 16 ani de la comunism și lumea încă nu poate privi obiectiv lucrurile. Sunt toți foarte suspicioși, iar bătrânii insistă pe agricultura făcută de ei de zeci de ani și pe avantajele ei. Din acest motiv, ne adresăm în mod special tinerilor. Singurii care pot schimba lucrurile sunt persoanele de până în 30 de ani”. El afirmă că și Guvernul vizează aceeași categorie, programul “Fermierul” fiindu-le adresat în mod special. “Acest program vine în sprijinul lor și al gospodăriilor de semisubzistență, gospodării care pot deveni ușor comerciale. Toate aceste schimbări, obținerea unor fonduri europene, vor schimba lucrurile. Pentru a obține fonduri comunitare, trebuie să ai o anumită pregătire profesională, care nu va mai permite tratarea superficială a problemelor din agricultură”.

Legat de problema hibrizilor, inspectorul viticol Ioan Danielescu declară că dispariția acestora va depinde de piață, dar că sunt anumite riscuri presupuse de aceștia, care trebuie conștientizate. “Față de ceilalți ani, din 250 de hectare de vie hibridă, au mai rămas cam 180 de hectare, dar toate pe arii mici, în curțile oamenilor, iar până în 2015 vor rămâne doar 20-25 de hectare. Toți producătorii mari au renunțat deja la ele. Micii producători vor renunța foarte greu, datorită faptului că subvențiile promise pentru defrișări se lasă mult așteptate, dar deja nu mai pot vinde vinul din acest tip de vie. În plus, creează și anumite probleme de sănătate. La celelate tipuri de hibrizi cred că se exagerează puțin. Zaibărul e un hibrid creat în Franța și foarte apreciat în Spania. Am văzut acolo culturi mari de așa ceva. Bine, sunt interziși la vânzare, dar nu la producție”. Cele mai mari schimbări vor apărea în domeniul animalier, iar pentru a putea mișca producătorii, DSV Sibiu organizează lunar întâlniri cu aceștia, în care le explică cerințele europene. “Aici sunt foarte multe de discutat, condiții de bunăstare a animalelor, cerințe privind calitatea laptelui, norme de protecție a mediului, dar sunt și câteva derogări mai puțin cunoscute. Astfel, pentru unitățile de procesare a cărnii, există derogări până în 2009, dar fiecare trebuie să vină cu un program de modernizare etapizat, care va fi supravegheat și de oficiali europeni. Și pentru brânzeturi sunt derogări, dar nu în ceea ce privește normele de igienă, ci referitor la fluxul de producție. Mai sunt tipuri de brânză ce urmează a fi omologate, fiind produse în condiții speciale, cum e cazul brânzei de burduf”, declară Nicolae Ștefănuță, director adjunct la DSV Sibiu.