Aluniş, sub semnul ghinionului

În lunile de primăvară sătenii sunt ocupaţi cu muncile agricole, astfel că restul problemelor sunt lăsate pe plan secund. Cel puţin aşa se întâmplă la Aluniş, o localitate aflată la câţiva kilometri de Reghin unde agricultura reprezintă principala sursă de venit, deşi ţăranii nu sunt deloc mulţumiţi. Nici bugetul Primăriei nu este într-o situaţie mai bună, iar ajutoarele venite din străinătate “sunt mai mult pentru partea culturală”, cel puţin aşa consideră viceprimarul Csatlos Ioan. Apa potabilă, canalizarea şi gazul sunt marile probleme cu care se confruntă comuna.

“Ploile din ultimele zile sunt foarte bune pentru culturi. Din păcate sunt insuficiente şi probabil că şi anul acesta vom avea probleme cu seceta, iar producţia nu va fi bună. Primăvara suntem aproape toată ziua pe câmp, dar lucrăm în pierdere. Subvenţiile nu ne ajută foarte mult. Însă nu avem ce face, pentru noi este singura sursă de venit”, a spus un ţăran. Cel puţin în comuna Aluniş probleme cu retrocedarea pământului nu sunt, acestea fiind rezolvate în proporţie de 90 la sută. “Oamenii şi-au primit terenurile, doar două – trei cazuri au mai rămas nerezolvate. Pământurile se lucrează, dar nu este rentabil pentru că sătenii nu prea respectă verigile tehnologice. În plus şi subvenţiile sunt foarte mici. Mai mult se pierde decât se câştigă. ai Mureşul produce pagube. Anul acesta a fost o perioadă când nivelul râului a atins o cotă critică, dar nu au fost inundaţii mari, însă problema e că acesta spală malul şi astfel se pierd porţiuni de pământ fertil. În satul Lunca o porţiune este îndiguită, aici fiind ameninţate şi câteva case. Din ’96 avem depuse cereri la Direcţia Apelor pentru a regla debitul de apă, dar deocamdată nu s-a făcut nimic”, a spus viceprimarul.

O comună cu ghinion

Nici lemnul nu este valorificat din plin. Societăţi sunt, însă problema e că din cele patru firme doar două îşi au sediul în Aluniş. “Pentru comună beneficiile în urma activităţii acestor societăţi sunt cele câteva locuri de muncă pentru oamenii din sat, căci veniturile din taxe şi impozite sunt mici. Doar SC Fagul SRL şi SC Pinul SRL îşi au sediul în comună, celelalte două (SC Prolexim Com SRL şi SC Romwood SRL) sunt din Târgu Mureş, respectiv Harghita. Deci mari beneficii nu avem. Aceeaşi problemă şi cu balastierele. Cândva am avut societăţi de acest gen, dar au exploatat necorespunzător pietrişul şi apoi am avut mari probleme cu inundaţiile”, este de părere viceprimarul. Nici capitolul introducerea apei potabile nu a fost cu noroc. Aluniş face parte dintr-o microregiune alături de Ruşii Munţi şi Deda, “doar că, atunci când în celelalte două comune erau deja instalate cişmelele stradale, în Aluniş era şantier, deoarece am avut mari probleme cu Pietrimstal, firma care a lucrat la noi în comună. Acum se depun cererile pentru introducerea apei în gospodării. Pentru canalizare am depus un proiect la Sapard, dar deocamdată suntem doar pe locul 35. Cei care vor introduce apa potabilă vor trebui să rezolve şi problema decantoarelor”, a declarat viceprimarul. Introducerea gazului este într-un stadiu similar. Deocamdată încălzirea se face cu lemne. Perspectivele nu sunt însă deloc roze, deoarece lucrările la magistrala Reghin-Topliţa au fost sistate.

În curând fără dispensar…

Problema revendicărilor este la ordinea zilei, numeroase clădiri fiind revendicate. Astfel imobilul în care funcţionează şcoala din Aluniş este revendicat de parohia reformată. “În această clădire sunt doar trei clase, şi în cazul în care imobilul se va retroceda nu ar fi mari probleme. Însă clădirea în care funcţionează dispensarul este într-o situaţie mai dificilă. Aceasta este revendicată de o persoană din Israel. În cazul în care pierdem procesul comuna va rămâne fără dispensar”, este de părere viceprimarul.
Căminele Culturale din Fiţcău şi Aluniş trebuie reparate şi renovate. Aceeaşi poveste şi în cazul şcolilor. În schimb clădirea în care funcţionează Primăria este într-o stare foarte bună. Nici nu e de mirare având în vedere faptul că suma investită a fost de două miliarde de lei.
Acesta este Alunişul, o comună care deşi la exterior dă impresia unei localităţi prospere şi lipsite de mari probleme, la capitolul infrastructură mai are încă multe de făcut.

“Din punct de vedere turistic această zonă nu este deloc exploatată, deşi obiective turistice ar fi. Spre exemplu, în comună sunt ape sărate cu proprietăţi terapeutice mult mai bune ca cele de la Ideci. Cel puţin aşa spun cei care vin aici în fiecare an pentru a se trata. Dar, din păcate, nu sunt investitori. La un moment dat au fost ceva iniţiative din partea unui investitor francez, dar se pare că a preferat o altă locaţie.” (Csatlos Ioan).

Comuna datează din 1228, când apare cu numele de Mogorreuu, şi abia în 1839 apare sub denumirea actuală, Magyaro (Aluniş). Un lucru interesant legat de istoricul comunei este faptul că aici ar fi trebuit să se construiască nodul de cale ferată, dar baronii din acea vreme nu au fost de acord, aşa că Deda a preluat această “sarcină”.

Majoritatea locuitorilor sunt de etnie maghiară, 16 la sută sunt români şi 12 la sută rromi.