De vorbă cu Maica Siluana (XXXVI)

Ziarul de Mureș a inaugurat o rubrică de dialog cu Maica Siluana, stareță la mănăstirea Jitianu și coordonator

al Centrului de Formare și Consiliere “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Craiova. Grație unei experiențe

de viață deosebite, Maica Siluana desfășoară o bogată activitate duhovnicească, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor Ziarului, Maica răspunde întrebărilor cititorilor, trimise pe adresa http://www.sfintii-arhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

Ce să facem noi cei care, “credincioși” fiind, trecem prin momente de necredință, de ateism, dar ne întoarcem…..însă deznădăjduiți, plini de rușine?

Claudia

Draga mea Claudia,

Ce să facem? Să dăm slavă lui Dumnezeu! știi, om iubit, fiecare moment de necredință este, de fapt, o moarte a felului bolnav de a crede și o naștere la o credință mai vie! Eu cred că omul trece prin momente de ateism, pentru a se mântui de “teism”, o altă și cumplită primejdie pe Calea Vieții!

DA, să dăm slavă lui Dumnezeu pentru fiecare întoarcere și să-I fim recunoscători pentru fiecare trezire și “venire în sine”! Multe ne vor mai fi căderile, adică la multă “naștere de Sus” va trebui să mai îndrăznim!

Rușinea? S-o folosim ca pe un ceas deșteptător! Chiar dacă punem ceasul dimineața de mai multe ori să sune pentru că ne trezim greu, în nici un caz nu umblăm cu el în buzunar, sunând toată ziua! Să primim rușinea ca pe o lucrare a ascezei, ca pe o trezie pe care n-am voit s-o lucrăm de bună voie și după rânduiala cea sfântă; ca pe o “nevoință de nevoie”, cum spun Părinții. Așadar, să ne fie rușine ca să nu “rămânem de rușine”, ci să ne mândrim cu Domnul nostru Cel atât de milostiv Care nu se scârbește de neputințele noastre și nu obosește iertând și vindecând!

Fii binecuvântată, Claudia mea, și îndrăznește să nu deznădăjduiești!

Cu dragoste,

Siluana

Sunt absolventă a Facultății de Psihologie-Pedagogie și, în prezent, lucrez ca psiholog într-o grădiniță. Visul meu (zic așa, pentru că nu știu dacă se va îndeplini vreodată) este să fac psihoterapie ortodoxă, să lucrez ca și psiholog creștin. Nu știu să existe vreo posibilitate de specializare, singurele informații cu privire la acest tip de psihoterapie sunt din cărți scrise de teologi cu pregătire psihologică (de ex. Mitropolitul Hierotheos Vlachos).

Rugămintea mea este să îmi spuneți dacă mai există în țară asemenea centre de consiliere de genul celui la care dumneavoastră sunteți, eventual alte organizații care se ocupă cu asemenea consiliere ortodoxă, dacă există vreo modalitate ca eu, absolventă de Psihologie, să pot să mă specializez în Psihoterapie ortodoxă…

Vă mulțumesc,

Alexa

Draga mea Alexa,

Multă bucurie mi-a adus mesajul tău! Da, sunt bucuroasă ori de câte ori un psiholog sau un psihiatru dorește să “facă psihoterapie ortodoxă”! Îmi vine să vă rog frumos pe toți să ne adunăm, să ne cunoaștem și să fim împreună în acest dor și în această lucrare! De ce spun asta? De ce mă bucur? De ce dau atâta importanță psihologiei?

Pentru că astăzi, omul a ajuns să dea importanța cuvenită sufletului său și să spună iarăși pe nume unor adevăruri despre sine. Aceste adevăruri au fost dintotdeauna numite și arătate de Dumnezeu și de martorii Săi, dar mereu uitate sau ignorate de omul rătăcit, grăbit să obțină “maximum de eficiență” în producerea și consumarea celor aducătoare de plăceri pieritoare.

Apoi, pentru că, în zilele noastre, “tatăl minciunii” și “ucigașul de oameni”, împreună cu legiunile lui de slujitori, și-a schimbat tactica de luptă. El nu-l mai ispitește pe om doar cu “bunuri” pământești, trupești sau sufletești, aruncându-i în ură și război fratricid, ci și cu, mai ales cu, “bunuri spirituale” aduse de fel de fel de spirite. E ispita cea mai grea, aceea de a lua duhul întunericului drept duh de lumină! Or, astăzi, omului, și celui necredincios și, de multe ori și din păcate, și celui credincios, îi lipsește discernământul, capacitatea de a “deosebi duhurile”!

Cine ne dă această competență? Dumnezeu Duhul Sfânt! Cum Îl Dobândim? Împlinind Poruncile lui Dumnezeu și luptând lupta cea bună, lupta cu patimile, cu duhurile răutății din văzduhul acestei lumi. Această luptă este asceza creștină, asceza ortodoxă! Este o afirmație dovedită de Cuvântul lui Dumnezeu și de viețile sfinților Lui, martori vii ai lucrării Sale în noi, oamenii!

Asceza noastră este un război duhovnicesc și el are o sfântă rânduială. Această rânduială pornește de la realitatea bolnavă a persoanei umane și a sufletului său care încearcă să-și satisfacă foamea și setea și dorul de Absolut consumând cu lăcomie cele pieritoare.

Această rânduială îl învăță pe ascet să se cunoască pe sine nu numai așa cum l-a stricat păcatul, ci și așa cum l-a făcut Dumnezeu “de la început” și, mai ales, așa cum poate deveni născându-se “de sus”, lepădându-se de sine, luându-și crucea și urmând lui Hristos Domnul!

Această rânduială ascultă de însăși rânduiala după care l-a creat și apoi răscumpărat Dumnezeu pe om, urmând ierarhia puterilor sufletului omenesc și pedagogia Duhului Sfânt dăruit creștinului ca să-l învețe toate!

Aici, în acest război, cunoștințele dobândite de știința numită psihologie pot deveni adevărate arme și muniții care pot fi folosite și pentru a dobândi, cu Dumnezeu, Împărăția făgăduită, dar și pentru a căuta plăceri trupești și stări “pozitive” sufletești, fără Dumnezeu!

Tu, Alexa, poți deveni psihoterapeut ortodox vindecându-te pe tine în Duhul Sfânt al Ortodoxiei și devenind martor viu al lucrării Lui în această lume prin slugile lui cele credincioase. Fiind cu toată ființa și viața ta ortodoxă, orice vei face, orice, va fi ortodox, adică va fi o dreaptă slăvire a lui Dumnezeu Cel Ce S-a făcut Om și se dăruiește pe Sine omului ca acesta să devină dumnezeu!

Și dacă vrei să ne împărtășim împreună de această bucurie și să ne sprijinim reciproc în strâmtoarea Căii, te aștept cu drag și bucurie,

Siluana

Aș vrea să mă las de fumat că îmi face rău și vreau să-mi purific sufletul. Vă rog să mă ajutați să reușesc și să fiu mai aproape de DOMNUL. Vă mulțumesc că m-ați ascultat și Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Alex

Dragă Alex,

Uite cum să faci:

Te duci în fața chioșcului de țigări, scoți banii pentru un pachet sau cât fumezi tu pe zi și le dai foc! Nu poți? E minunat, înseamnă că ești viu și știi cum se obțin banii de greu. Atunci, te duci la pâine și cumperi pâine de ei și o dăruiești unui om, unei familii care nu are destui bani pentru pâine la copii. Apoi, când îți vine să fumezi, te așezi în fața unei icoane, (dacă ești acasă, îngenunchezi, dacă ești pe stradă, în parc sau la școală în gândul tău), cu spatele drept și fără încordare. Te uiți la Domnul și scoți tot, tot aerul din tine și spui in gând: “iată, viața mea e o suflare, un abur! ți-o dau ție, Celui ce mi-ai dăruit-o! E afumată, e murdară și aș dori s-o purific! Te rog, ia-o Tu și o purifică de toată întinarea!”

Apoi lasă aerul să intre în tine! Nu-l inspira, primește-l și privește-l (cu atenția) cum intră. El aduce viața. El e însoțit de Suflarea aceea din Rai spre nările lui Adam. Primește-L pe Domnul Care vine la tine, în tine.

Suge burtica și lasă aerul viciat să iasă afară! Împinge-l ușor cu diafragma! Apoi stai o secundă, două așa, fără aer și lasă-te în mila Domnului. Apoi iar primește aer și viață…

Și “fumează” așa câteva minute în fiecare dimineață și în fiecare seară și roagă pe Domnul ca ASTA să-ți fie singura țigară! Roagă-L să-ți dea plăcere și mângâiere mai mare decât cele pe care le ai de la țigări!

Vei avea mari, mari, mari bucurii. A! ai nevoie de hotărâre și de curaj! Atât! Domnul vine și te ia în Brațe!

Tare-mi ești drag!

Cu dragoste si încredere

Siluana

(Să-mi scrii cum merge!)