Radiografia unei mișcări – Congres legionar la Tg. Mures

“Constituirea unei organizații cu caracter fascist, rasist sau xenofob se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. De asemenea, cu aceeași pedeapsă se sancționează și aderarea la o organizație de acest tip, sprijinirea unei asemenea mișcări și chiar tentativa”.

(Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 31/2002)

În urmă cu 64 de ani, între 21-23 ianuarie 1941, a avut loc rebeliunea legionară, încercare a Gărzii de Fier de a prelua puterea de stat prin forță. La comanda generalului Antonescu – și cu asentimentul lui Hitler – armata română a intervenit prompt și a zădărnicit încercarea legionarilor. O mică parte dintre ei – circa 800 – bucurându-se de complicitatea serviciilor secrete germane, au reușit să fugă din țară, răspândindu-se după război în mai multe țări europene și chiar peste ocean.

Legiunea Arhanghelului Mihail a fost o organizație de extremă dreapta din România ce se revendica din ortodoxism și românism. A luat ființă la scurt timp după disoluția Partidului Conservator. Transformată ulterior în Garda de Fier, a avut succes politic la alegerile parlamentare din 1937 și a fost condusă de Corneliu Zelea Codreanu, până în 1938, când acesta a fost asasinat din ordinul regelui Carol al II-lea. Ulterior, conducerea Gărzii a fost preluată de Horia Sima. În condițiile nefastului an 1940, Garda de Fier a preluat, pentru scurt timp, puterea, alături de generalul Antonescu, dar, încercând să-l înlăture pe acesta și să ia puterea în totalitate, a fost scoasă în afara legii. Garda de Fier a promovat un naționalism și un antisemitism virulent, recurgând deseori la violență și asasinat. Printre cei asasinați s-au aflat Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, I. G. Duca, Armand Călinescu, Gheorghe Argeșeanu (fost președinte al Consiliului de Miniștri), Victor Iamandi (fost ministru de justiție), generalul Gheorghe Marinescu (fost ministru de interne). Cea mai mare parte dintre cei arestați în ianuarie 1941, atât în București, cât și în țară, au fost condamnați la închisoare de regimul Antonescu, fiind eliberați abia în 1964, în urma unei grațieri acordate de regimul comunist.

Dandea și Congresul legionar de la Târgu Mureș

La alegerile din 1937, legionarii s-au clasat ca al treilea partid, după PNL, cu 35,9% și PNȘ, cu 20,4%. Mișcare extremistă de dreapta, apărută într-un climat politic ce excela prin imoralitate și corupție, Garda de Fier a găsit un teren propice de manifestare în România interbelică, prin rolul pe care și-l asumase – pretins mesianic – fiind atrăgătoare atât pentru dezmoșteniții soartei din lumea satului și orașului, cât și pentru intelectuali de marcă, scârbiți de mediul politic în care trăiau (Noica, Cioran, Eliade, ș.a.). În aprilie 1936 – deci cu un an înainte de alegeri – legionarii au organizat un Congres la Târgu Mureș, foarte viu criticat de anumiți oameni politici. Referitor la acest Congres, Nicolae Iorga scria în memoriile sale : “La Târgu Mureș, 3000 de studenți au defilat înaintea generalului Cantacuzino, după ce au spurcat crucea din gara Sinaia, amintind omorul lui Duca…” Tot la acest Congres a fost pronunțată sentința de condamnare la moarte a tuturor dușmanilor gărzii. Ion Mihalache, președintele Partidului Național-Șărănesc, spunea : “…acest Congres a fost ținut pe cheltuiala statului, cu trenurile statului, cu mese de la stat, cu primiri oficiale de la stat , cu muzici de stat și acest stat este reprezentat prin guvernul Tătărescu”. Ori în acel moment, reprezentanții guvernului în județ, erau prefectul avocat dr. Francisc Porubschi și primarul liberal, avocatul dr. Emil Aurel Dandea. O atitudine dacă nu duplicitară, cu siguranță discutabilă.

O altă dreaptă, dar una mai nouă

Inspirată de mișcarea legionară, la începutul anului 2000 a luat ființă Noua Dreaptă, într-o perioadă în care toată lumea vorbea despre necesitatea creării unui pol naționalist puternic, a unei forțe capabile să se facă auzită. Mai mult, în sânul mișcării naționaliste din România exista la acea vreme un vid. Noua Dreaptă a apărut din nevoia de a schimba această stare de lucruri, încercând să-i reunească pe toți naționaliștii într-un front militant, radical și unitar. Militanții “Noii Drepte” îl au ca model pe conducătorul Gărzii de Fier din perioada interbelică, Corneliu Zelea Codreanu. Cărțile de căpătâi ale membrilor cuibului timișorean sunt cele scrise de liderul legionar : “Cărticica șefului de cuib” și “Pentru legionari”. Noua Dreaptă se pretinde a fi o dreaptă națională, socială și creștină, fiind totodată singura organizație care și-a propus să proiecteze doctrina legionară în mileniul III, adaptând-o împrejurarilor istorice actuale. Ea se revendică pe o filiație neîntreruptă care începe – potrivit opiniei liderilor ei – cu Mihai Eminescu și continuă cu Nae Ionescu, Corneliu Codreanu, Ion Moța, Vasile Marin, Alecu Cantacuzino, Horia Sima. La fel ca și în trecut, ideile pe care le promovează în prezent sunt periculoase, iar în condițiile unei societăți puternic polarizate, pot face din ce în ce mai mulți prozeliți. Reacția societății civile și a organelor abilitate față de acest fenomen este însă destul de palidă.

Nicolae BALINT

Corneliu Zelea Codreanu- scurtă biografie

S-a născut la 13 Septembrie 1899 în Iași, primul fiu al prof. Ion Zelea Codreanu, luptător naționalist. Clasele primare le-a făcut la Huși, după care a urmat studiile secundare în cadrul liceului militar “Mânăstirea Dealul” (1912-1916) pe care a fost nevoit să le întrerupă odată cu intrarea României în primul război mondial. A plecat voluntar pe front în timpul primului război mondial. De la 1 Septembrie 1917 s-a înscris la Å¢coala Militară din Botoșani unde a terminat cl. a V-a șI a VI-a, definitivându-le (cl. a VII-a și a VIII-a), la Huși. În anul 1919 s-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Iași, avându-l ca profesor pe A. C. Cuza. Din Mai 1919 s-a înscris în cadrul organizației “Garda Conștiinței Naționale” pe care -împreună cu C-tin Pancu – a condus-o în lupta de înlăturare a bolșevicilor din Universitatea Iași și de la Atelierele “Nicolina”, care instigau la răsturnarea monarhiei și formarea unei republici de tip comunist-sovietic. În anul 1922 a înființat “Asociația Studenților Creștini”, iar în anul 1923 a luat parte la fondarea “Ligii Apărării Național Creștine” (L.A.N.C.), împreună cu prof. A. C. Cuza și prof. Ion Zelea Codreanu. Reîntors în țară, la 24 Iunie 1927 a înființat Legiunea “Arhanghelul Mihail” la Iași, care ulterior și-a luat numele de Grada de Fier, mișcare naționalist-extremistă de tip fascist.

Tabere de muncă după model legionar

La ora actuală în mai multe orașe din țară (Brașov, Făgăraș, Sibiu, București, Timișoara, ș.a.) există cuiburi de tip legionar. Timișorenii din Noua Dreaptă, merg în fiecare an, în luna august, la Zărnești, lângă Brașov unde se organizează tabere de muncă, după model legionar. Lideri de filială și militanți din toată țara au participat, în perioada 5-8 august 2004, la a patra ediție a taberei naționale a Noii Drepte. Tinerii timișoreni susțin că doresc să aducă un suflu nou în politica românească. Pentru aceasta, ei încearcă să reînvie doctrina legionară, se antrenează în tabere de muncă și se pregătesc citind din scrierile lui Corneliu Zelea Codreanu, fostul lider al Gărzii de Fier. La doi ani de la înființare, cuibul Noii Drepte timișorene are 30 de membri și câteva sute de simpatizanți.

Manifest legionar din 2004

“CE VREM ?”. Considerând că națiunea română trăiește astăzi momente ale dezonoarei, Noua Dreaptă propune:

“1. Soluționarea problemei țigănești

2. Reincriminarea relațiilor homosexuale

3. Combaterea prozelitismului sectar

4. Reîntregirea României

5. Trecerea la sistemul Democrației Participative

6. Adoptarea Distributismului ca sistem economic

7. Protejarea mediului înconjurator”.