Ambasadorul folclorului bucovinean
Una din zonele folclorice dragi ardelenilor, pentru linia melodică, ritm, costume dar și vocea interpreților, este Bucovina. Iar una din interpretele tinere, deja devenită emblematică pentru acea parte a țării, este solista Tatiana Å¢intă-Maghiar. A ajuns în urma cu peste 10 ani la Târgu Mureș ca solistă a ansamblului folcloric Mureșul. O prezență agreabilă și o voce inconfundabilă, totul asezonat la costumul bucovinean autentic. Tatiana Å¢inta Maghiar este etalonul solistului îndrăgostit de zona folclorică pe care o reprezintă.
Reporter: Sunteți una dintre interpretele cele mai iubite ale Bucovinei, o zonă cu multe voci foarte bune. Cum ați reușit?
Tatiana Å¢intă – Maghiar: Sunt născută la Vatra Dornei și spiritul pur moldovenesc l-am moștenit, cred, de acolo. Cântecele mele sunt specifice zonei, cu inflexiuni, cuvinte și melodicitate autentice, nealterate de nici o influență modernă. Păstrez zona în suflet prin întreaga mea apariție scenică. Costumul este autentic, bundița de miel este împodobită cu blăniță de dihor, cămașa este din pânză țesută la război, la fel poalele și cătrințele. Brâul este de aceeași vechime cu toate celelalte piese. Doar opincile din piele de porc le mai schimb atunci când este nevoie. Dar nu apar niciodată pe scenă sau la filmări fără opinci și fără costumul pe care strămoșii noștri îl purtau cu dragoste. Costumul întreg mai are o piesă care nu se vede niciodată, dar la care, la fel, nu am renunțat niciodată. Este vorba despre ciorapii din bumbac albi, groși și înalți până sub genunchi.
Rep.: Este dragostea de cântec și de zonă o moștenire de familie?
T.Å¢.-M.: Tatăl meu a fost dirijor și viorist, iar bunicul a fost un rapsod popular renumit. Ei sunt cei care au reușit să mă vrăjească de mică și să îmi îndrepte pașii înspre folclor. În 1983 am câștigat concursul “Floarea din Grădină”, după care a urmat o perioadă foarte frumoasă. Am apariții pe patru CD-uri, trei casete audio și o casetă video cu interviuri și muzică. Pot spune că mereu am avut lângă mine oamenii potriviți care mi-au dat cele mai bune sfaturi. Acum cinci ani Matilda Pascal – Cojocărița m-a convins să urmez studiile muzicale, astfel că acum, de trei săptămâni, mi-am luat licența în muzică la Universitatea Spiru Haret din București. Trebuie să îi mulțumesc pentru prietenia pe care mi-a arătat-o și pentru susținere.
Rep.: Cum ați descrie zona muzicală a Bucovinei?
T.Å¢.-M.: Melodiile sunt, în special, piese de culoare de la țară, spuse de bătrânii satului. Sunt piese satirice, de dragoste, dor, jale, balade, doine, dar cea mai mare pondere o ocupă bătutele și sârbele specifice zonei, cu strigături. Este o zonă dificilă din punct de vedere scenic. Trebuie să bați opinca în timpul cântecului, ceea ce cere o experiență îndelungată. Publicul te privește cu dragoste în timpul acestui adevărat spectacol al dansului la care se adaugă și spectaculozitatea cântecului. Simți dragostea și receptivitatea celor din sală, se creează o comuniune, iar interpretul se simte în siguranță. Este cazul meu în speță, pentru că în momentele în care mă mai încerca îndoiala sau mi se părea că am greșit ceva, priveam către public și mă linișteam.
Rep.: Folclorul din Bucovina este apreciat în țară. Ce părere au străinii despre ceea ce le oferiți în spectacole?
T.Å¢.M.: Uimire, neîncredere, aplauze interminabile, urale și zâmbete largi când ies din sală. Apoi urmează o altă invitație. Cam asta e reacția străinilor. Mulți s-au îndrăgostit de ritmurile originale și de vivacitatea folclorului bucovinean. Practic, tot folclorul românesc este foarte apreciat și iubit în străinătate. Și nu neapărat de români. Am făcut săli pline în zone în care nu exista nici urmă de român. Dar se știa de folclortul nostru. Am primit acum viză pentru SUA pentru o nouă serie de concerte. Am fost nu doar o dată în Ungaria, Belgia, Germania, Franța, Canada, SUA. Prin folclor, m-am realizat. M-am născut cu opincile în picioare și așa am să mor.
A consemnat Eugenia KISS
