Uncategorized

Analiza indicatorilor specifici proiectelor finanțate prin Fonduri Structurale

Sisteme comparative de evaluare

De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht privind Uniunea Europeană, consolidarea coeziunii economice și sociale a devenit unul dintre obiectivele prioritare ale Uniunii Europene.

Dar, pe măsură ce Uniunea se extinde, realizarea coeziunii economice și sociale a devenit tot mai dificilă, determinând adâncirea disparităților în ceea ce privește nivelul indicatorilor macroeconomici.

În acest context, principalele probleme cu care se confruntă statele dezvoltate, sau în curs de dezvoltare, impun aplicarea principiului solidarității, respectiv al redistribuirii unei părți din bugetul comunitar, realizat prin contribuția statelor membre, către regiunile mai puțin dezvoltate.

Fondurile structurale comunitare reprezintă principalele mijloace ale Uniunii Europene, destinate promovării coeziunii economice și sociale.

Scopul politicii de coeziune economică și socială este să promoveze un înalt nivel de competitivitate și de ocupare a forței de muncă, asigurându-se o dezvoltare stabilă și durabilă a Uniunii Europene și o funcționare optimă a Pieței Interne.

Politica de coeziune are și un puternic caracter instrumental, iar fondurile de ajutorare contribuie la îndeplinirea unor obiective ale politicilor sectoriale, cum ar fi: politica agricolă comună, politica socială, politica de protecție a mediului, politica de dezvoltare regională.

Finanțarea politicii de coeziune pentru perioada 2007 – 2013, se realizează prin trei instrumente structurale: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) și Fondul de Coeziune (FC).

Acestora li se adaugă două instrumente financiare complementare, respectiv – Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR) și Fondul European pentru Pescuit (FEP).

Fondul European de Dezvoltare Regională urmărește consolidarea coeziunii economice și sociale, redresând dezechilibrele regionale, susținând cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională.

Fondul Social European este principalul instrument al politicii sociale, prin intermediul său acordându-se susținere financiară acțiunilor de formare și reconversie profesională, vizând crearea de noi locuri de muncă.

Fondul de Coeziune – reprezintă instrumentul financiar care contribuie la întărirea coeziunii economice și sociale a Comunității, în vederea unei dezvoltări durabile.

În perioada 2007 – 2013, României îi vor fi alocate aproximativ 32 miliarde euro din fondurile Uniunii Europene, din care prin instrumente structurale 19,7 miliarde euro, care vor fi implementate prin șapte programe operaționale sectoriale și regionale, la care se adaugă opt programe de cooperare teritorială cu alte state.

Realizarea unui program operațional la nivelul fiecărei entități, depinde de analiza punctelor forte și a punctelor slabe (analiza SWOT), de ilustrare a priorităților, de planul de afaceri, de țintele stabilite, precum și de planul financiar și de indicatorii stabiliți.

Finalizarea obiectivelor propuse este însă, în strânsă dependență și de existența fondurilor de finanțare, de sursele existente, de respectarea unor indicatori de solvabilitate, lichiditate, grad de îndatorare, etc.

De reținut este faptul că, regulile specifice fondurilor structurale și de coeziune, sunt: regula rambursării, respectiv – beneficiarul cheltuie sursele proprii sau atrase, pentru realizarea obiectivului propus, apoi solicită rambursarea cheltuielilor (diferit de programele PHARE și ISPA) și regula pre-finanțării, potrivit căreia, Comisia Europeană acordă o pre-finanțare statelor membre, la începutul perioadei de programare, iar nivelul pre-finanțării diferă de la stat la stat și este cuprins între limitele de 5% și 7% în cazul Fondului European de Dezvoltare Regională și Fondului Social European și limitele de 7,5% și 10,5% în cazul Fondului de Coeziune.

De asemenea, una dintre caracteristicile de bază ale instrumentelor structurale și de coeziune, este faptul că programele sunt implementate pe bază multi-anuală și au o perioadă finită de implementare.

Pentru fiecare an al perioadei de finanțare, aceste programe trebuie să atingă anumite niveluri de performanță financiară (stabilite anterior debutului fazei). În acest sens, se realizează o evaluare periodică, pe baza unor indicatori specifici fiecărui program.

Procesul unei programări multi-anuale determină dezvoltarea unui ciclu de evaluare:

l evaluare ex-ante, care analizează critic programele propuse, obiectivele, planurile de implementare și rezultatele estimate;

l evaluarea intermediară, care urmărește în ce măsură programele sunt implementate eficient și eficace;

l evaluarea ex-post, analizează impactul programelor prin raportarea la nevoile pe care a urmărit să le satisfacă, precum și determinarea efectelor pozitive și sustenabilitatea acestora.

Evaluarea programelor de finanțare, sisteme comparative de evaluare

Sistemele de indicatori de evaluare utilizați în gestionarea programelor finanțate din fonduri structurale și de coeziune, au evoluat mult, indicatorii fiind utilizați încă din faza de programare a fondurilor structurale, în delimitarea domeniilor eligibile în contextul regional, în diagnosticarea problemelor economico-sociale, în aprecierea necesității progresului și a gradului de satisfacere a cerințelor.

Astfel, pentru a aprecia performanța unui program cu finanțare structurată, pe lângă cunoașterea sumelor alocate este deosebit de importantă, stabilirea elementelor în baza cărora să se determine realizările, comparativ cu scopul propus.

Pentru ca evaluarea să răspundă scopului urmărit în cadrul derulării programelor, se urmăresc 5 criterii (numite criterii DAC) – relevanța, eficiența, eficacitatea, impactul și sustenabilitatea.

Relevanța reprezintă măsura în care obiectivele stabilite se adresează corect problemelor identificate; eficiența denotă gradul de regăsire a resurselor investite în rezultatele intenționate; eficacitatea încearcă să stabilească dacă proiectul și-a atins obiectivele stabilite; impactul se referă la beneficiile aduse de proiect unui număr cât mai mare de beneficiari, iar sustenabilitatea urmărește dacă există probabilitatea ca rezultatele pozitive să continue și după terminarea perioadei de derulare a proiectului.

Ciclurile de evaluare și criteriile de evaluare sunt comune și trebuie urmărite în cazul tuturor programelor operaționale finanțate din fonduri structurale, pentru a îmbunătăți calitatea și eficiența acțiunilor întreprinse.

Programele finanțate din fonduri structurale adoptă strategii integrate, pentru a căror realizare trebuie să se intervină cu toate instrumentele disponibile, fiind necesară utilizarea a o serie de indicatori de performață, clasificați astfel, după etapa de realizare a programului:

l indicatori de resurse (financiare, materiale, umane, informaționale), care permit urmărirea derulării programului sub aspectul angajamentului și al plăților;

l indicatori de realizări, care se referă la activitate și se măsoară în unități fizice și monetare;

l indicatori de rezultate, care cuantifică efectul direct și imediat generat de program și care sunt de natură fizică, sau financiară;

l indicatori de impact, care cuantifică consecințele derulării programului asupra beneficiarilor direcți (impact specific) și consecințele care nu au legătură cu aceștia (impact general).

Cu ajutorul acestor indicatori se pot calcula ratele de eficiență și eficacitate, permițând compararea a ceea ce s-a realizat efectiv cu ceea ce s-a prevăzut, sau cu resursele utilizate, furnizând informații utile în luarea deciziilor de către coordonatorii și evaluatorii programelor:

Indicatori Eficacitate Eficiență

Obiectiv operațional

Realizări financiare/fizice

Realizări efective/prevăzute Rezultate obținute în raport cu costuri; efort material, efort uman, etc.

Obiectiv specific Rezultat (Reducerea costurilor prin specializarea forței de muncă)

Rezultate efective / prevăzute

Rezultate /

Eforturi

Obiectiv general Impact

(Impactul progresului din punct de vedere economic și social)

Impact efectiv / prevăzut

Obținerea rezultatelor preconizate

Prin compararea programelor finanțate din fonduri structurale și de coeziune – prin prisma indicatorilor de performanță – concluzionăm că indicatorii de resurse sunt comuni tuturor programelor și cuprind resursele financiare, materiale și umane implicate; indicatorii de realizări măsoară fizic activitatea în funcție de natura programului (km construiți, număr clădiri construite, suprafață, număr turiști, etc.); indicatorii de rezultate urmăresc realizarea obiectivelor propuse (economie de timp, de bani, realizarea plus-valorii, etc.), iar indicatorii de impact (specific sau general) măsoară consecințele programului (siguranța în circulație, crearea de zone de agrement, dezvoltarea de activități socio-economice, etc).

Pe tot procesul derulării proiectelor, respectiv în faza de proiectare, analiză și evaluare intermediară, sau finală, trebuie să se pună accent pe indicatorii economici și financiari, care sunt, de asemenea, comuni, indiferent de natura proiectului, respectiv:

l costul investiției;

l analiza cost – beneficiu (indicatori de performanță financiară, indicatori de risc);

l surse de finanțare (surse proprii, credite bancare, alocări de la buget, fonduri structurale);

l estimări ale forței de muncă (număr locuri de muncă, costul forței de muncă).

Din analiza oricărui program operațional, concluzionăm fără echivoc că, responsabilii de program iau în calcul indicatori și informații pertinente, care să îi ajute în decizii, în negociere și în procesul de comunicare.

SITE-URI DE SPECIALITATE

www.mefromania.ro

www.fonduri-structurale.ro

www.fonduri-ue.ro

Ec. Felicia Pop

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close