Sport

Aniversare reuşită, dar şi contestată

F 1 - din nou impreuna pe gazon, dupa deceniiÎnaintea partidei din etapa a XIV-a a Ligii I de fotbal dintre ASA Târgu-Mureş şi Gaz Metan Mediaş, în Sala de Oglinzi a Palatului Culturii a avut loc festivitatea dedicată împlinirii a 50 de ani de la înfiinţarea clubului târgumureşean. Contestată de unii, această sărbătoare a fost totuşi o reuşită, cu minusurile inevitabile. Dacă unii au contestat pe bună dreptate faptul că 50 de ani de la înfiinţarea clubului s-au împlinit în urmă cu doi ani, alţii s-au revoltat pentru felul în care a fost sărbătorit acest jubileu. Pe site-urile forurilor care conduc fotbalul românesc au fost transmise tradiţionalele urări de „La mulţi ani” clubului mureşean. La festivitate au fost prezenţi şi reprezentanţi ai acestora. A venit Marcel Puşcaş, fost internaţional şi reprezentant al FRF, venit ca ardelean şi apropiat al echipei mureşene, Miodrag Belodedic, tot din partea FRF, fost coechipier cu Laci Bölöni la Naţională şi la Steaua care câştiga Cupa Campionilor în 1986. Din partea LPF, for care nu exista la acea vreme, a venit un tânăr care a avut nevoie informare despre echipa mureşeană şi a constatat că ştie prea puţin, mai exact aproape nimic esenţial. Liga, fostă „a lui Mitică”, nu a găsit un reprezentant mai de seamă, care să nu beneficieze doar de îndemnizaţiile pentru deplasare, să şi ştie ceva concret despre gazdă, chiar unul care a avut contact cu foştii jucători ai ASA. Principalul organizator, colonelul în rezervă Cornel Cacoveanu, preşedintele cu cei mai mulţi ani la conducerea clubului mureşean, care a trecut şi pe la Steaua, a enumerat numele cele mai reprezentative care au evoluat de-a lungul anilor la echipă şi s-a păstrat un foarte scurt moment de reculegere în memoria celor care nu se mai află între noi. Unii poate au fost la Târgu-Mureş pentru o perioadă foarte scurtă, poate unii au fost uitaţi, nu vrem să pronunţăm termenul „omişi”, deocamdată.

Amintiri şi lacrimi la revedere

OLYMPUS DIGITAL CAMERACel mai mare succes a fost considerat de toată lumea aducerea lui Laci Bölöni, cel care a devenit simbolul fotbalului mureşean. A fost dus la Steaua cu „arcanul”, după ce era desemnat fotbalistul anului, deşi nu mai era la vârsta „cătăniei”, una care putea s-o facă oricum tot în oraşul natal, doar echipa era „Armata”. Momente emoţionante la întâlnirea dintre coechipierii care nu s-au văzut de ani buni. Fără nicio obiecţie şi perfect justificat, alături de Laci a fost în permanenţă Florică Ispir, considerat de majoritatea al doilea jucător al clubului. Acesta nu a avut ocazia de a ajunge la Naţională, deşi poate merita acest lucru, dar a avut neşansa să fie contemporan cu Boc, Ştefănescu, sau alţi fundaşi care reprezentau cluburi mai „importante”. Ispir se află în schimb pe un loc de frunte în ceea ce privesc prezenţele în primul eşalon. Recordul trebuie să-i fie recunoscut în schimb pentru faptul că toate aceste prezenţe le-a înregistrat sub culorile aceluiaşi club, la care a activat şi la greu, când a retrogradat, dar a rămas şi ca antrenor. A fost şi secund o vreme, după aproape două decenii, a apărut FC Municipal. Emoţiile acestuia în discursul despre acele vremuri şi cele legate de revederea foştilor colegi nu pot fi redate într-un text. Un alt fost jucător care a trecut pe banca tehnică a fost şi George Ciorceri, dar acesta a prins o perioadă mult prea tulbure din viaţa clubului, tocmai cea a decăderii, fiind nevoit să plece. Faţă de cuvintele lui Florea Ispir, aceleaşi lucruri pot fi spuse despre discursul lui Bölöni. Deşi a cunoscul apogeul carierei la Steaua, după care a fost unul dintre primii fotbalişti care a părăsit în mod legal România, Laci nu a ezitat să aplice „corecţia” preşedintelui CJ Mureş, Ciprian Dobre, să specifice că el nu a dorit să părăsească ASA, unde a fost luat, dar nici să critice decizia Comisiei de Disciplină a FRF pentru sancţionarea cu 22 de etape a doi jucători de bază ai actualei echipe, după un meci cu Steaua. Evident, ca alţii care-şi „permit”, şi-a exprimat părerea faţă de această decizie, care a fost luată ţinând cont de cine a fost adversara mureşenilor, nu de gravitatea faptelor. Cu toată puterea de caracter, acesta şi-a întrerupt discursul, înăbuşit de lacrimi, atunci când a vrut să pomenească ceva despre strada Köteles Samuel. Prietenii ştiu de ce, era strada copilăriei. A mai punctat în schimb faptul că fotbalul actual este o afacere pentru unii, fără să se ţină cont de opinia suporterilor, care vor să vadă jucători localnici. Nu că nu ar cunoaşte componenţa echipelor Chelsea Londra, Barcelona, Inter Milano, sau multe altele, dar să păstrăm proporţiile. Spre cinstea sa, nu a uitat în schimb de una din figurile care a fost mereu în arirergarda echipei, medicul Halmágyi Imre, prezent şi el, la cei 89 de ani ai săi.

Uitaţi, sau omişi

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUnii dintre foştii componenţi ai echipei anilor ’70 mai pomenesc, în trecere, despre „barierele” impuse de mai marii fotbalului românesc din acele vremuri, despre faptul că nu multe echipe îşi permiteau să înfrunte „granzii”. Dacă o făceau, deseori sufereau. Toate ca toate, evenimentul a avut o atmosferă de sărbătoare, dar nu au lipsit nici momentele mai puţin plăcute şi unele semne de întrebare care s-ar impune. Fără partizanat sau simpatii, mulţi afirmă, mai mult sau mai puţin justificat că un jucător căruia i se umbresc meritele este Gyuszi Hajnal. A fost şi el în reprezentativa României, de la juniori la seniori, a făcut parte din echipa celei mai glorioase perioade, activează şi în prezent pe lângă noua ASA. „Gurile rele” spun că acesta acesta îşi face singur rău prin diversele sale declaraţii şi din acest motiv nu a fost votat de suficienţi foşti coechipieri în clasamentul all-time. Cert este că Hajnal a refuzat să se prezinte la festivitatea de premiere care a avut loc în pauza partidei ASA-Gaz Metan. Gestul a fost condamnat de unii, dar nu s-a făcut public. Lumea ştia că lipseşte, dar era în tribună. Se mai pot pune şi alte întrebări organizatorilor legate de cei absenţi. Unii au fost invitaţi, dar nu au putut participa din motive mai mult sau mai puţin obiective, alţii au fost omişi, motivaţia fiind de asemenea poate mai degrabă subiectivă. Ar fi multe nume de amintit în această categorie, dar ne vom rezuma la doar câteva, referindu-ne la foşti jucători care nu au trecut doar pasageri pe la ASA, cum au fost mijlocaşul Csutak, sau fundaşul stânga Onuţan. Primul se află în Târgu-Mureş, dar condiţia lui socială actuală a fost considerată nedemnă, iar Onuţan Carol, pe care soarta mai puţin favorabilă l-a determinat să plece la muncă în străinătate. Unii dintre ei mai sunt ajutaţi de cei cărora viaţa le-a oferit alternative mai bune, alţii au fost daţi uitării. Despre soarta unora dintre aceştia vom reveni.

 

Liviu BORDEIANU

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close