“Soldații lui Satan”

Australia a devenit ultimul câmp de bătălie în cadrul jihadului spiritual și militar lansat de exponenții fundamentalismului islamic împotriva democrațiilor de tip occidental. Într-un atac fără precedent la adresa valorilor liberale, liderul religios al musulmanilor din Australia a caracterizat femeile care nu se îmbracă conform preceptelor islamice drept “soldați ai diavolului” și principali responsabili pentru violențele sexuale la care sunt supuse.

Comentariile șeicului Taj Aldin al-Hilali au generat o amplă dezbatere publică în societatea australiană, evidențiind contrastul tot mai puternic existent la nivel mondial între valorile sociale și culturale de esență seculară ale civilizației democratice și normele de existență teocratice propovăduite de islam. Controversele au izbucnit după ce un ziar a publicat înregistrarea discursului rostit de al-Hilali în fața a 500 de credincioși adunați la moscheea Lakemba din Sydney, în 22 septembrie, în timpul Ramadanului. Observațiile muftiului s-au concentrat asupra vestimentației femeilor australiene, pe care a caracterizat-o ca fiind o invitație la asalturi sexuale: “Cine comite infracțiunile de furt ? Bărbatul sau femeia? Bărbatul. Motivul pentru care bărbatul este menționat înaintea femeii atunci când e vorba de furt este acela că responsabilitatea întreținerii îi revine lui. Dar când e vorba de adulter, 90 la sută din responsabilitate aparține femeii! De ce? Pentru că femeia posedă armele seducției. Ea este cea care își dă jos hainele, și le scurtează, se machiază și se plimbă astfel pe străzi, Dumnezeu să ne ocrotească, zilnic. Apoi intervine o privire, un zâmbet, apoi o conversație, un compliment, iarăși o discuție, apoi o întâlnire, apoi o nelegiuire și în final pușcăria Long Bail (închisoare de maximă securitate din Sydney, Australia – n.n.) După aceea nimerești peste un judecător care nu are nici un pic de milă și care îți dă o pedeapsă de 65 de ani de închisoare. Dar când stăm să analizăm acest dezastru, cine l-a început? În scrierile sale, învățatul al-Rafihi spune:”Dacă ar trebui să judec un delict cum ar fi violul l-aș pedepsi pe bărbat și aș da ordin ca femeia să fie arestată și întemnițată pe viață”. De ce ai face acest lucru, Rafihi? El spune asta pentru că dacă ea n-ar fi lăsat carnea descoperită, pisica n-ar fi înhățat-o. Dacă iei un kilogram de carne și nu îl pui în frigider sau într-un vas sau în bucătărie, ci îl lași într-o farfurie în curte, și apoi te iei la bătaie cu vecinul tău pentru că pisica lui a mâncat carnea înseamnă că ești nebun. Nu e adevărat asta? Dacă iei carne și o așezi în stradă, pe trotuar, într-o grădină, într-un parc sau în curte, fără să o acoperi, iar pisică o mănâncă, este vina pisicii sau a cărnii dezgolite? Carnea neacoperită este problema. Dacă carnea ar fi acoperită, pisicile nu i-ar da târcoale. Dacă carnea este în interiorul frigiderului, ele n-au cum să ajungă la ea. Dacă carnea ar fi în frigider și pisica i-ar simți mirosul, poate să se dea cu capul de frigider cât vrea, că tot nu-i folosește la nimic. Dacă femeia este în budoarul ei, în casa ei și dacă poartă văl și dă dovadă de modestie, nu se petrec dezastre. Din acest motiv Rafihi spune că ea posedă armele seducției. Satan le consideră pe femei ca fiind pe jumătate soldații săi: “Tu ești mesagerul prin care îmi ating scopurile”. Satan le spune femeilor: “Sunteți arma prin care îngenunchez orice bărbat încăpățânat. Există bărbați cu care dau greș, dar voi sunteți cea mai bună dintre armele mele”. Femeia a fost jucăria lui Satan atunci când nu l-a ascultat pe Dumnezeu și s-a împopoțonat și dezvelit și s-a făcut pe sine o mâncare ademenitoare după care aleargă desfrânații și perverșii. Ea a fost motivul pentru care acest păcat a avut loc.”

Sfidarea muftiului

Dezvăluirea conținutului predicii a șocat societatea australiană, renumită pentru gradul ridicat de toleranță manifestat față de multitudinea de culturi din sânul ei. Comisarul federal pentru discriminare sexuală l-a acuzat pe al-Hilali de incitare la viol și a cerut expulzarea sa din țară, solicitare căreia i s-au alăturat numeroși lideri politici și ziare naționale. În dezbatere a intervenit și premierul John Howard, acesta avertizând că dacă “problema nu va fi rezolvată într-un mod satisfăcător de către comunitatea islamică, există un pericol real privind producerea unor daune pe termen lung”. Confruntat cu masivul val de proteste, șeicul și-a cerut scuze spunând că afirmațiile sale au fost scoase din context și interpretate greșit. Totodată, clericul s-a autosuspendat pe o perioadă de trei luni de la moscheea Lakemba, principalul locaș sfânt musulman din Sydney, dar a refuzat să demisioneze. Mai mult decât atât, șeicul în vârstă de 65 de ani și-a ignorat promisiunea de a nu mai vorbi în public timp de trei luni și a revenit săptămâna trecută la Lakemba, unde a ținut o predică de două ore în fața unei mulțimi entuziaste de credincioși. Ulterior, el a emis o declarație în care a specificat că va demisiona numai dacă o comisie “imparțială” îl va găsi vinovat de incitare la viol. De asemenea, în sprijinul muftiului au sărit 34 de grupări islamice care au redactat o scrisoare deschisă acuzând mass-media și politicienii că folosesc situația creată pentru a denigra comunitatea musulmană australiană.

În pat cu dușmanul

Atitudinea combativă a liderilor islamici a fost criticată de presa australiană, care vede în ea germenii unei contestări din ce în ce mai radicale a principiilor de funcționare a societății australiene, de pe pozițiile ideologice ale islamului. Ascensiunea lui al-Hilali, desemnat muftiu de către Federația Australiană a Consiliilor Islamice, o influentă organizație musulmană, este relevantă în acest sens. Încă de la sosirea sa în Australia, în 1982, al-Hilali a fost înconjurat de controverse. Muftiul și-a prelungit șederea în ciuda expirării vizei și, după aprige bătălii în instanțe, a obținut dreptul de rezidență permanentă în 1990. În plus, la fel ca mulți alți clerici musulmani, al-Hilali a susținut justețea atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001, calificându-le “opera lui Dumnezeu împotriva opresorilor”, și și-a afirmat sprijinul față de atentatele sinucigașe ale militanților palestinieni. Recenta sa izbucnire verbală împotriva codurilor vestimentare occidentale nu a făcut decât să atragă atenția asupra unei realități tot mai greu de ignorat în societatea australiană – coliziunea dintre standardele de comportament permisive autohtone și practicile discriminatorii la adresa femeilor provenite din moștenirea culturală musulmană. Nu întâmplător, comentariile muftiului au venit pe fondul a sute de incidente de natură sexuală în care au fost implicați bărbați musulmani, mergând de la apostrofarea femeilor cu apelative ca “târfă” sau “prostituată” până la opt violuri în grup. Semnificativ pentru mentalitatea agresorilor este cazul unui tânăr pakistanez, aflat într-o vizită în Australia, care a comis nu mai puțin de patru violuri asupra unor tinere, pe motiv că nu aveau fața acoperită de văl. În timpul procesului, violatorul a spus că nu a făcut nimic greșit, atitudine explicabilă prin faptul că în unele regiuni din Pakistan violențele sexuale – inclusiv violul în grup – sunt considerate o formă legitimă de impunere a sistemului de valori sociale islamice. Într-o astfel de împrejurare, un consiliu sătesc a ordonat “răpirea, violarea sau omorârea” a cinci fete cu vârste cuprinse între 6 și 13 ani care au refuzat să fie măritate împotriva voinței lor, pentru a se plăti o datorie a familiei.

Armele jihadului

Prin urmare, atât misoginismul șeicului al-Hilali, împărtășit de numeroși lideri religioși islamici, cât și comportamentul abuziv față de femei al multor tineri musulmani se explică prin raportarea la cutumele unei societăți în care violența sexuală este folosită ca un mijloc de a impune subordonarea femeii. Concomitent, această agresivitate constituie una din armele războiului cultural declanșat de comunitățile musulmane transplantate în mijlocul unor teritorii și societăți care resping sau sunt străine de valorile islamului. Statisticile demonstrează că unealta violenței sexuale este folosită de tinerii musulmani peste tot, fie că este vorba de țările scandinave, de Olanda, Franța, Anglia sau Australia. De altfel, una din cauzele celor mai violente incidente înregistrate în ultimele decenii în Australia – ciocnirile de pe plajele din Sydney din decembrie 2005, soldate cu zeci de răniți – a fost revolta localnicilor față de bandele de libanezi musulmani care le hărțuiau fiicele și soțiile. Substratul acestei atitudini belicoase, încurajate de clericii musulmani, este slăbirea și distrugerea sistemelor seculare moderne și înlocuirea lor cu societatea teocratică a islamului, bazată pe aplicarea exclusivistă a preceptelor Coranului. Cea mai bună dovadă în acest sens este chiar preambulul celebrei predici rostite de muftiul Taj Aldin al-Hilali în 22 septembrie: “Acești atei, oameni ai cărții – creștini și evrei -, unde vor sfârși? În Surfers Paradise? Sau în Gold Coast? (stațiuni luxoase din Australia – n.n.) Unde vor ajunge? În iad. Și nu doar pentru o bucată de vreme, ci pentru eternitate. Ei sunt cei mai răi în cadrul creației lui Dumnezeu. ”

Statutul inferior al femeii în Islam este consemnat în o mulțime de locuri din Coran și Hadith (comentarii ale faptelor ãi sentințelor profetului Mahomed). Enumer?m doar câteva:

1. “O, mesager al lui Allah! Ce drepturi are nevasta asupra bărbatului ei? El a răspuns: Să-i dea de mâncare după ce a mâncat, să o îmbrace după ce s-a îmbrăcat, să nu o pălmuiască peste față și să nu o înjure decât în casa sa”. (Sunan Ibn Magah, Kitab al-Nikah, Hadith Nr. 1850.)

2. “Femeile cinstite sunt deci ascultătoare, iar pe cele de care te temi că ar putea fi nesupuse mustr?-le, pedepsește-le să stea în pat ?i bate-le.”

Coran, 4:34.

3. Memorează trei lucruri de la mine, pe care le-am memorat de la profet, care a spus: “Bărbatul nu trebuie întrebat de ce și-a bătut soția”. (Ibn Kathir, Abu Dawood, al-Nisa’I ?I Ibn Magah. Comentarii la Coran 4:34)

* În Australia trăiesc aproximativ 300 de mii de musulmani, la o populație totală de 20 de milioane de locuitori. O parte dintre ei sunt născuți în Australia, în timp ce restul a venit din peste 70 de țări, inclusiv Liban, Turcia și Irak.

Ioan BUTIURCÄ‚