Antidot pentru absolvenți de universități pe bandă rulantă. “Constantin Brâncuși” reînvi

Gyongyi Ciurcă este profesor de franceză la Școala de Arte și Meserii “Constantin Brâncuși” din Târnăveni. Dacă proverbul “meseria-i brățară de aur” este actual mai ales în ziua de astăzi, când au căutare specializările tehnice sau cele care oferă servicii, atunci în mod logic acest lucru ar presupune că și școlile de meserii ar trebui să fie “luate cu asalt” de către tineri. Dacă lucrurile stau chiar așa, aflăm de la Gyongyi Ciurcă.

Rep.: Spuneți-ne pentru început cum este organizată școala dumneavoastră și care este numărul cursanților.

G.C: SAM “Constantin Brâncuși” are în jur de 350 de elevi împărțiți în 16 clase. Cel mai important lucru în ceea ce privește viitorul acestor tineri este, cred, faptul că după treisprezece clase și, bineînțeles, după bacalaureat, se pot înscrie la facultate.

Ca o noutate care încearcă să alinieze școala noastră exigențelor europene în cea ce privește specificul școlilor de același profil, este deschiderea, începând cu acest an de învățământ (deci din 2008) a unei clase speciale. Este vorba de o clasă de a IX-a cu specializarea “tâmplărie” unde sunt formați tinerii cu dizabilități.

Rep.: Ce fel de programă educațională se aplică acestor tineri?

G.C: În primul rând, se pune problema vârstei. Majoritatea tinerilor de la această clasă sunt peste vârsta general acceptată pentru clasa a IX-a. Cei mai mulți sunt tineri cu retard și care până acum au făcut parte din diferite case de amplasament. Școala noastră vrea să le ofere o meserie pe baza căreia ei să se poată integra mai târziu în societate. De aceea programa insistă mai ales pe o pregătire practică, adică sunt învățați tâmplăria. Asta nu înseamnă însă că programa s-ar reduce doar la atât; sunt cursuri speciale axate pe comunicare și se organizează periodic excursii. De exemplu, ultima dată am fost cu întreaga școală, deci și cu cei din clasa specială, la Castelul Bran, Sighișoara și Brașov.

Rep.: Referitor la celelalte clase ale școlii, ce fel de specializări oferiți?

G:C.: Avem o gamă largă de specialzări tehnice: instalatori, constructori (cu mai multe subramuri), croitori, ospătari, barmani, mecanici auto, tâmplari.

Rep.: Din câte cazuri concrete știți, ce se întâmplă cu acești tineri după absolvire? Reușesc să-și găsească un loc de muncă?

G.C: Unii au reușit să se angajeze chiar și în Târnăveni, de exemplu ca și mecanici auto. Aici contează mult și orele de practică pe care le fac în școală la diferite societăți comerciale, și astfel ajung să fie cunoscuți, după care pot semna mult mai simplu un contract de muncă. Însă foarte mulți aleg să plece peste hotare după absolvire. Cei mai mulți se îndreaptă spre Europa de Vest și lucrează în general ca ospătari și barmani.

Rep.: Sunteți profesor de limba franceză. Ca importanță are franceza în formarea copiilor de la școala unde vă desfășurați activitatea?

G.C: Lucrurile sunt destul de complexe, din punctul meu de vedere. Eu încerc nu doar să le predau o materie seacă, ci încerc să comunic cu elevii mei. Pot spune că elevii mă iubesc și țin la mine, după cum pot afirma că și eu țin la ei, deci avem o relație construită în timp pe sinceritate. Normal că sunt și elevi indisciplinați, dar în general îmi desfășor activitatea foarte bine. Pentru elevi, comunicarea este un prim pas și pentru înțelegerea importanței și a rostului limbii franceze. Nu știu cât la sută dintre elevii mei vor folosi sau le-a fost utilă limba franceză până acum în viață, însă am exemple care mă bucură. De exemplu, sunt tineri care lucrează în Franța și care au absolvit Școala “Constantin Brâncuși”.

Rep.: Are școala de meserii căutarea pe care ar trebui să o aibă în mod normal?

G.C: În ultimul timp se îndreaptă spre acest gen de instituții de învățământ și copii care provin din medii care până acum nu prea manifestau interes pentru aceste școli.

Rep.: Sunteți profesor și la Gimnaziul “ Avram Iancu” așadar puteți face o comparație obiectivă…

G.C.: Tocmai de aceea. Până nu demult, spre meserii se îndreptau copiii proveniți de la țară. Și la ora actuală ponderea cea mai mare o dețin tot cei proveniți din mediul rural, însă se observă o oarecare schimbare a intereselor și pentru unii din cei care provin din mediul urban. Acest lucru îl observ și-n discuțiile pe care le port cu elevii și părinții de la gimnaziu, atunci când se pune problema alegerii unui drum în viață. Lumea este totuși destul de confuză…lucru de înțeles dacă ne gândim la situația economică și la perioada de timp pe care o traversăm.

Rep.: Cum vedeți viitorul școlilor de meserii? Care sunt aspectele pe care ar trebui să se insiste?

G.C: Eu chiar cred într-o și mai mare importanță a acestor școli pe viitor. Și am aici exemplul Europei Occidentale, unde e important să știi să practici ceva anume, decât să știi totul și nimic. Cu cât te specializezi mai repede, cu atât mai bine. Apoi, avem la școală oameni bine pregătiți profesional, în care se poate avea încredere. În ceea ce privește cea de-a doua întrebare, eu am o formație umanistă… așadar, cred în formarea calităților morale și a caracterului elevilor; văd acest aspect ca pe unul pe care trebuie insistat.

A consemnat

Narcis MARTINIUC