Aripi deasupra Reghinului

Cu aproape un an in urma impatimitul de arhive, profesorul de istorie Bartos Zoltan, imi atragea atentia ca la Directia Judeteana Mures a Arhivelor Nationale se afla un interesant fond arhivistic referitor la Sectia de planoare si avioane din Reghin, sectie care – mai bine de un deceniu – a functionat in conditii istorice cu totul exceptionale. Am rasfoit curios cele cateva dosare cuprinzand cifre de plan, schite si proiecte…

Pentru moment insa, treburi mai presante m-au facut sa renunt in a le cerceta cu amanuntul considerand insa ca atunci cand se va ivi ocazia o voi face, mai ales ca nimeni nu le-a mai cercetat pana acum. In urma cu o luna, sansa a facut sa citesc un inspirat si interesant articol dedicat acestei probleme scris de profesorul Vasile Tudor, istoric al aviatiei. Articolul publicat de acesta in 2004 cuprinde fapte si personaje putin cunoscute chiar si de locuitorii orasului Reghin, iar fotografiile sunt cu totul exceptionale. Tocmai de aceea consideram ca reghinenii merita sa cunoasca o fila din istoria orasului lor – chiar daca incompleta – iar cand fondul de arhiva va fi cercetat promitem sa completam aceasta fila scrisa de Vasile Tudor.

Frumosii “nebuni”

ai anilor ’50

Avand in urma o experienta temeinica probata in conditiile razboiului ce abia se incheiase, in 1950 a fost trimis la Reghin inginerul aviator Vladimir Novitchi, originar din Basarabia, dar care se stabilise in 1939 la Timisoara. Sarcina sa era una dificila, aceea de a pune, pentru prima data in Romania, bazele unei fabricatii in serie mare a planoarelor de antrenament si performanta necesare scolilor noastre de pilotaj. Prezentandu-se la Reghin in martie 1950, Vladimir Novitchi a inceput cu mult entuziasm instruirea unui colectiv de tineri localnici in cele mai diverse meserii. Pregatirea lor era diferita – aeromodelisti veniti din tara, absolventi ai unor scoli profesionale sau chiar fosti instructori de zbor – dar aveau o pasiune comuna, zborul. Coeziunea grupului a fost realizata tot de Novitchi care le-a predat un curs intitulat “Constructii de planoare”, fiind una dintre primele lucrari de acest gen aparute la noi si care ulterior avea sa fie editata. Munca multa, nopti pierdute in fata plansetei sau in atelierele de fabricatie au constituit greutatile inerente inceputului. Acelasi entuziasm l-au manifestat insa si cei care i-au stat alaturi: Andrei Pentele, Zaharia Sabau, Hans Polen, Stefan Bitto, L. Magyari, Cornel Ionescu, Ervin Pop, Teofil Ciotlos, Gheorghe Klementis, Carol Walter, Nicolae Colta si multi, multi altii. Constructia de planoare de la Reghin a fost sprijinita de la distanta si de alti instructori si planoristi din tara, mai ales de cei de la Sampetru, unde lucrase ultima data Vladimir Novitchi. Ei s-au dovedit de un real folos atunci cand, cu orice ocazie favorabila ii trimiteau – mai ales cu avioanele care remorcau planoarele si aveau drum pe la Targu-Mures – piese de la planoarele “Baby” reformate si care ramasesera dupa razboi. Initial, multe dintre piesele de metal folosite la Reghin proveneau de la aceste planoare in curs de dezafectare si care se aflau uitate prin diverse colturi de tara, dar ulterior – cum noile planoare de la Reghin erau tot mai cerute si trebuiau livrate cat mai urgent – s-a reusit si infiintarea unei sectii metalurgice chiar in localitate astfel ca piesele erau turnate special pentru planoare, dupa schite anume facute.

La inceput a

fost planorul…

Inmatriculat sub numele YR-548, planorul de antrenament RG-1C “Baby” – RG, prescurtare de la Reghin – creat de colectivul reghinean condus de Novitchi, a

fost pilotat chiar de acesta si s-a ridicat in aer pe data de 11 septembrie 1950. Acest planor a reprezentat de fapt inceputul mai multor serii de asemenea planoare, folosite pentru instructie si antrenament in scolile noastre vreme de 15 ani. In anul 1957, cu un asemenea planor, planoristul Ion Alexa, a executat un zbor pe distanta Iasi-Tecuci, totalizand 150 km, un record nedepasit mult timp. A urmat apoi planorul biloc de antrenament si performanta, tip “Rg-2”, cu acest tip corectandu-se mai multe dintre recordurile nationale. Tot cu acest tip de planor, in 1955, Mircea Finescu a stabilit un record de inaltime la 4050 m. “RG-2” – planor cu care s-a trecut la instruirea superioara in planorismul romanesc – a fost distins cu Premiul de Stat. Ulterior, la Reghin au fost proiectate tipurile Rg-3 si Rg-4 “Pionier” pentru scoala, in dubla comanda si simpla comanda, culminand cu tipul Rg-5 “Pescarus”, acesta din urma fiind omologat la 1 septembrie 1957. Acesta, a fost dealtfel unul dintre cele mai reusite planoare de performanta construite la noi. Pe data de 14 iunie 1957, cu Rg-5 “Pescarus”, pilotul Mircea Finescu a stabilit recordul de 385 km in linie dreapta pe ruta Iasi-Giurgiu. In mod firesc au urmat si alte serii de planoare, precum Rg-9 “Albatros”, la proiectarea si incercarea lui in zbor contribuind si pilotii de incercare Mircea Finescu, Mircea Carstoiu, Petre Crainiceanu, Alexandru Ioja si altii. Sectia de planoare din cadrul I.F.I.L. Reghin s-a dezvoltat continuu, activitatea ei fiind urmarita cu foarte mult interes, dar si sustinuta de factorii de raspundere din Ministerul Apararii Nationale intrucat era singura din tara care debita lemnul de rezonanta necesar constructiei de planoare si instrumente muzicale. Se impune sa precizam si faptul ca aceasta sectie de planoare de la Reghin isi desfasura activitatea in conditiile in care trupele sovietice se aflau in tara, iar restrictiile de ordin militar pentru Romania ca tara invinsa in razboi erau diverse, incepand de la desfiintarea corpului vanatorilor de munte si pana la limitarea numarului de nave militare maritime si aeriene.

…apoi avionul

si chiar elicopterul

Dupa foarte multe incercari, colectivul de la Reghin condus de Vladimir Novitchi, ajutat fiind si de Constantin Manolache ca pilot de incercare si de fostul instructor de zbor Nicolae Serban – cei doi venind cu solutii noi – colectivul de la I.F.I.L. Reghin a produs primele avioane de scoala si turism de tip Rg-6. Apoi s-a fabricat tipul Rg-7 “Soim”, avion biloc de antrenament (turism si acrobatie) si varianta Rg-7 “Soim III”, monoloc, total acrobatic. Avea o constructie lemnoasa, iar ecartamentul de viteza a fost foarte potrivit pentru o asemenea destinatie fiind de fapt avionul cu care s-au batut recorduri la multe intalniri republicane. Spre exemplu, in anul 1957, pilotul Vasile Petcu, pe un circuit inchis de 100 km, fara escala, la bordul unui avioan Rg-6 a realizat viteza de 165,50 km/ora, ceea ce a constituit un nou record de viteza. Vladimir Novitchi, impreuna cu ing. Gh. Rado si Stefan Andrei – in afara unui prototip de elicopter – au mai realizat un agregat cu propulsie aerodinamica pentru recoltarea stufului de pe marile suprafete de terenuri acoperite de apa din Delta Dunarii. Construit in serie, acesta a dat bune rezultate fiind si exportat. Din ratiuni care ne scapa si azi, dupa o vizita intreprinsa la Reghin de catre Gheorghe Gheorghiu-Dej – care s-a aratat deosebit de incantat de realizarile lui Novitchi – activitatea sectiei conduse de acesta s-a sistat. Vladimir Novitchi a revenit la Brasov, lucrand la ICA-Ghimbav, unde a concurat la realizarea unui numar redus de planoare IS-3d.

Vladimir Novitchi era originar din Basarabia si s-a stabilit in anul 1939 la Timisoara unde a devenit un vestit practicant al sporturilor nautice pe canalul Bega si pe Dunare. Ulterior, s-a format ca pilot de turism in scolile de pilotaj din Bucuresti si Alexandria, iar in vara anului 1940, pe cand era student, Vladimir Novitchi a ajuns la Centrul de planorism din Sanpetru-Brasov, unde a urmat cursurile scolii de instructori pentru zborul cu planorul. A ramas aici pentru a instrui la randul sau viitorii piloti. Acolo a reusit sa breveteze cateva serii de elevi, ca in anii urmatori sa fie trimis ca instructor sef sau sef de pilotaj la Campina, Craiova, la Sanpetru, ori Caracal unde fusese dispersata in anul 1944 Scoala de planorism a aeroclubului “Oltenia”, care pana atunci functionase pe aerodromul Balta Verde de langa Craiova. Intre 1950-1962 a coordonat sectia de planoare si avioane care a functionat cu rezultate excelente in cadrul I.F.I.L. Reghin, Vladimir Novitchi s-a stabilit in 1992 in Germania. A parasit aceasta lume in decembrie 2003, in localitatea Neustadt din Germania. A fost cu siguranta un vizionar al zborului, dar si unul dintre cei mai de seama constructori aeronautici din Romania.

Nicolae BALINT