Așa s-a călit “bastonul”

foto groza

În aceste cuvinte ar putea fi rezumat profilul celor încadrați în Poliția mureșeană în anii ’50. Este suficient să citiți corespondența acelor ani pentru a vă face o părere edificatoare despre acei lucrători, depășiți de evenimente și pentru care căciula – cu foarte rare excepții – se dovedea mai totdeauna cu mult mai mare decât capul. Dacă mai avem în vedere gradul precar de cunoaștere a limbii române și brutalitatea lor, atunci portretul acestora este mai mult decât edificator. Lothe, Lobb, Simonis, Friedman, Gluvacov, Strul, Moscowitz, Csupor…sunt doar câteva nume din galeria monștrilor cu chip de om. Polițiști în 1945, unii dintre ei au fost cooptați – cel puțin o vreme – în proaspăt înființatele organe de represiune ale statului comunist: Securitatea și Miliția populară. Apoi, cei mai mullți dintre ei, au dispărut treptat din “peisaj”.

Cea mai mare parte dintre aceștia nu erau polițiști de carieră, ci polițiști de “conjunctură”. În 1940, la cedarea Ardealului de Nord-Vest, poliștii și jandarmii români, cadre de carieră, se retrăseseră cu armata și administrația română în Regatul României. După revenirea părții cedate la statul român, în foarte puține cazuri foștii polițiști și jandarmi s-au mai întors în locurile unde lucraseră. Unii muriseră pe front, alții fuseseră trecuți în cadrul disponibil pe criterii politice. În locul lor au fost încadrați direct, polițiști și jandarmi care nu îndeplineau condițiile de studii prevăzute de statutul în vigoare. Nu de puține ori au fost încadrați și foști gardiști din Gărzile Populare Maghiare. Se încerca astfel suplinirea unui vid de putere cu “tovarăși de drum” care în numele luptei de clasă erau dispuși la orice compromisuri.

Epurarea întregului aparat de stat

Acesta a fost comandamentul anilor ’45-’48. Ori pentru ca această sarcină stabilită de guvernul dr. Petru Groza prin Legea nr.217/1945 pentru purificarea aparatului de stat (lege publicată în Monitorul Oficial nr. 74 din 30 martie 1945) erau necesare informații cât mai ample referitoare la “epurabili”. Printre primii vizați de epurare au fost și membrii corpului didactic. “Pentru a putea urgenta această lucrare, îi scria Andrei Gluvacov, comisar în Biroului de Siguranță Târgu Mureș, omologului său de la Reghin, comisarul Alexandru Friedman, vă rugăm ca din capul locului să ne arătați pentru membrii corpului didactic, primar și secundar ca și pentru pentru personalul administrativ al școlilor și inspectoratelor județene, toate informațiile ce sunt trecute în fișa fiecăruia, arătând după dosarul respectiv dacă informația ce o veți nota a fost culeasă de agent direct sau a fost înregistrată după zvon public”. Ordinul nu admitea întârziere și nici comentarii. Același Gluvacov îi scria în continuare lui Friedman: “…vă rugăm să cereți în numele nostru, de la școli și inspectoratul școlar județean, tablouri de personal, întocmite cu toate cotele de care aveți nevoie. Dacă veți întâmpina rezistență sau întârziere peste termenul fixat de dumneavostră, vă rugăm să ne semnalați acele cazuri pentru a putea lua măsuri în contra lor…” Nici relația cu “tovarășii sovietici” nu era lăsată la întâmplare. În acest sens, periodic, Inspectoratul Regional de Poliție Târgu Mureș, trimitea note observatoare birourilor subordonate din teritoriu. “…În conformitate cu ordinul Ministerului de Interne nr. 2544, îi transmitea Gluvacov omologlui său de la Reghin, comisarul Friedman, vă atragem atenția să luați cele mai severe măsuri pentru descoperirea tuturor elementelor care discreditează acțiunea de democratizare a țării și subminează prietenia țării noastre cu URSS. Veți trimite rapoarte la datele de 3 și 12 ale fiecărei luni…”

Noi muncim, nu (prea) gândim

Dacă la nivelul Poliției Mureș cadrele din 1945 aveau o oarecare pregătire, la nivelul Polițiilor din subordine situația era de-a dreptul tragică. Acest lucru este cât se poate de relevant studiind conținutul corespondenței Biroului de Poliție din Reghin. Iată spre exemplu o asemenea “mostră”, căreia i-am respectat întrutotul conținutul. Răspunzând la o cerere a organului superior, Inspectoratul de Poliție Târgu Mureș, comisarul Friedman de la Reghin, trimitea cu nr. 1284/24 septembrie 1945, următoarea notă informativă: “Populația română din punct de vedere duce greutăți… Funcționarii publici. În majoritate cei veniți din altă parte caută să asuprească populația conlocuitoare în diferite acuzări. Maghiarii. Populația maghiară este alarmată de reacționari maghiari, dar cu toate acestea pătura muncitorească se supune actualului regim și dă tot sprijinul necesar. Evreii. Sosesc din zi în zi din lagăre și din deportare. Sunt câteva cazuri unde s-a ivit conflicte mai mult pentru restituirea bunurilor lor… Urmărirea este foarte greu pentru fapta micului efectiv care ne stă la dispoziție pentru pândă și supraveghere”. Același Friedman, printr-o altă notă informativă, dă măsura intelectului său la limită și a gradului precar de cunoaștere a limbii române: “Populația română. Afară de greutățile economice și câteva din zvonuri pentru alegeri sunt care le mai jugnează (sic!) în altfel se normalizează… Naționalitatea maghiară care nu au fost refugiat și între români nu prea se mai aud nemulțumiri, între intelectualile acestora se poate observa și constata o separalizare, care nu este tocmai sănătos…” Pentru incompetența sa și lipsa de eficiență a Biroului pe care-l conduce, Friedman are însă grijă să se justifice în același stil propriu: “…Personalul Biroului Siguranței stă din un comisar și doi agenți. Persoanele supravegheate 108 germani, reîntorși din armată și refugiu după data de 13.03.1945, 45 de reacționari, 345 veniți din refugiu după data de 13 martie 1945, plus cei fost în armata maghiară, cărora evidența nu-i complectate….” Orice comentariu pe această temă, credem că este de prisos.

Nicolae BALINT