Autodecimarea armatei ruse

Unde sunt soldaţii de altă dată?

Potrivit experţilor independenţi, Rusia a pierdut în ultimii trei ani, în incidente petrecute în afara câmpului de luptă, mai mulţi militari decât în întreaga campanie din Afganistan. Cifra nu include soldaţii ucişi în Cecenia, Tadjikistan şi Abhazia. Moartea militarilor este cauzată de neglijenţă, accidente, stres şi alţi “factori colaterali”. 

Săptămâna trecută, şeful procuraturii militare ruse, Aleksandr Savenkov, a declarat că peste 1200 de soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri şi-au pierdut viaţa în primele opt luni ale anului 2003. Pierderile de vieţi omeneşti nu s-au produs însă din cauza ciocnirilor cu luptătorii ceceni sau cu bandele de traficanţi de droguri care încearcă să treacă heroină peste graniţă. Cauzele deceselor au fost accidentele de circulaţie, huliganismul, sinuciderile şi desconsiderarea celor mai elementare norme de protecţie în mânuirea echipamentului de luptă. Aceste din urmă incidente au costat, numai anul trecut, vieţile a peste 1200 de soldaţi şi ofiţeri. Cifre asemănătoare s-au înregistrat şi în anii 1999, 2000 şi 2001. De vină pentru astfel de evenimente, susţin analiştii, sunt starea de indisciplină care domneşte în armata rusă şi continua degradare a echipamentelor militare. În sălile de instrucţie de-abia se mai menţine o brumă de disciplină, iar supravegherea a devenit superficială.  În aceste condiţii, nu e de mirare că submarinele se duc la fund unul după altul, avioanele şi elicopterele se prăbuşesc, vehiculele de luptă iau foc în garaje, depozitele de muniţii sar în aer, iar motoarele se strică în lanţ. Atunci când cauzele accidentelor sunt investigate, concluzia anchetatorilor este că cei responsabili de producerea lor aveau cunoştinţe destul de vagi despre instrucţiunile de folosire a echipamentelor. Un exemplu elocvent în acest sens este cazul a doi ofiţeri de pe un submarin nuclear din Flota Nordului, ucişi după ce în timpul unei furtuni au fost trimişi pe punte să repare o instalaţie stricată. Asta, în ciuda faptului că regulamentele militare interzic categoric astfel de intervenţii în condiţii atmosferice nefavorabile. Cei doi ofiţeri au fost măturaţi de pe punte de valurile uriaşe şi toate încercările de a-i salva au eşuat.

Care pe care

O altă cauză importantă a deceselor militarilor este huliganismul din cazărmi. Anul trecut, peste 800 de soldaţi şi ofiţeri şi-au pierdut viaţa din cauza colegilor lor. Ajunşi la capătul răbdării din cauza abuzurilor şi bătăilor, soldaţii îşi descarcă armele în cei care-i persecută. În acest an, 2500 de soldaţi au fost răniţi sau ucişi de tovarăşii lor. Astfel de incidente s-au înregistrat din belşug şi în epoca sovietică, însă atunci evenimentele de acest gen erau anchetate şi pedepsite cu mult mai mare severitate. Mărturie stă un caz petrecut la un batalion din cadrul diviziei 16 de tancuri, în care un soldat a împuşcat trei colegi în timp ce făcea de gardă. Anchetatorii au stabili că cei trei l-au supus mult timp pe soldat unui tratament umilitor, obligându-l să cureţe WC-ul cu peria de dinţi. În urma incidentului, soldatul a primit o pedeapsă relativ blândă, însă cei cărora le plăcea să abuzeze de recruţi au fost reduşi la tăcere pentru mult timp: toţi ofiţerii de rang înalt, de la comandantul de divizie până la cel de detaşament, au fost pedepsiţi. Astăzi însă, abuzurile la care sunt supuşi soldaţii au devenit evenimente de rutină. Ofiţerii se comportă ca nişte mici satrapi, fără să dea socoteală nimănui. Ba mai mult, se merge până acolo încât părinţii soldaţilor ucişi sunt induşi în eroare, prin falsificarea rapoartelor medicale. Spre exemplu, cînd Oleg Proţenko, un soldat din trupele de grăniceri, înarmat cu un pistol-mitarlieră a dezertat şi a împuşcat cinci oameni, el a fost declarat de către medici victima unei tulburări nervoase. Anchetatorii au stabilit însă mai tîrziu că Oleg, care s-a sinucis în timpul urmăririi, le spusese colegilor săi că vrea sa comită un jaf.

O nouă modă: sinuciderea

Şi mai îngrijorător este faptul că, anual, în jur de 300 de militari îşi pun singuri capăt zilelor.  O treime dintre cei care se sinucid sunt ofiţeri. Motivele sunt multiple: extenuarea din cauza problemelor cotidiene, incertitudinea privind ziua de mîine şi conflictele cu superiorii. 70 la sută din sinucideri se înregistrează în rîndurile soldaţilor aflaţi în primul an de serviciu militar. Aceştia nu reuşesc să facă faţă tranziţiei dure de la viaţa de acasă la condiţiile dure din cazărmi. Comandanţii unităţilor nu sunt capabili să combată această stare de lucruri, iar programele speciale puse la punct de psihologi nu sunt implementate. În aceste condiţii, nu e greu de înţeles de ce o bună parte din cei 400 de mii de tineri recruţi care îngroaşă în fiecare an rîndurile armatei ruse recurg la subterfugii de natură medicală pentru a scăpa de corvoada celor doi ani de serviciu militar obligatoriu. Specialiştii consideră că singura soluţie pentru a pune capăt degradării accelerate a armatei ruse este trecerea la sistemul angajării de pesonal pe bază de contracte, după modelul armatelor occidentale.

Potrivit Statului Major al Armatei Ruse, 14 la sută dintre recruţi au suferit condamnări pentru diferite infracţiuni. 8 la sută dintre recruţi sunt dependenţi de dprguri, iar 12 la sută sunt alcoolici. 8000 de soldaţi sunt trimişi in fiecare an acasă după efectuarea a trei luni de serviciu militar din cauză că sunt subnutriţi. Numai 5 la sută dintre soldaţi sunt perfect sănătoşi, iar 60 la sută au mai multe boli. 

Unul dintre cele mai bizare incidente care evidenţiază starea de haos şi indisciplină din armata rusă s-a înregistrat în 2001. Denis Soloviov, grănicer în munţii Caucaz, la frontiera dintre Rusia şi Georgia, şi-a împuşcat mai mulţi colegi după ce a mâncat ciuperci halucinogene. Opt soldaţi au murit şi cinci au fost răniţi. În urma investigaţiilor, oficialii militari au stabilit că în momentul desfăşurării incidentului soldatul se afla într-o “stare de intoxicaţie narcotică”.