Poker nuclear în Orientul Mijlociu

Orientul Mijlociu este pe cale să se tranforme într-un butoi cu pulbere, gata să sară în aer în orice clipă. Iranul şi, mai nou, Arabia Saudită, se pregătesc să intre în clubul puterilor nucleare. Şeicii saudiţi sunt dispuşi să plătească zeci de miliarde de dolari pentru a se dota cu bomba atomică. 

Vestea că regimul de la Riad intenţionează să devină putere nucleară nu a luat prin surprindere cancelariile occidentale, dar a pus pe jar guvernul israelian. Experţii militari consideră că regatul saudit a decis să-şi revizuiască strategia de apărare în încercarea de a răspunde situaţiei tot mai volatile din Orientul Mijlociu. Saudiţii sunt preocupaţi de programul de înarmare nucleară al Iranului şi de absenţa presiunii internaţionale asupra Israelului, care dispune de cel puţin 200 de bombe atomice. Arabia Saudită întrevede scenariul foarte probabil al unei confruntări nucleare între Iran şi Israel, care ar avea consecinţe devastatoare asupra întregii regiuni. Ca atare, conducătorii saudiţi au luat în considerare trei opţiuni:
1. Dobîndirea unei capacităţi nucleare ca factor de descurajare;
2. Alianţa cu o putere atomică care să ofere protecţie Arabiei Saudite;
3. Ajungerea la o înţelegere regională care să transforme Orientul Mijlociu într-o zonă liberă de arme nucleare;

Analiştii militari sunt de părere că cea de-a doua opţiune are cele mai puţine şanse de realizare. Pînă acum, umbrela nucleară a Arabiei Saudite a fost Statele Unite, dar relaţiile dintre saudiţi şi americani s-au înrăutăţit continuu după atacurile din 11 septembrie asupra oraşelor New York şi Washington. Răceala Statelor Unite a fost cauzată de faptul că 15 din cei 19 atentatori au fost de origine saudită şi de sprijinul acordat de familia regală saudită reţelei al-Qaeda şi organizaţiilor teroriste palestiniene. Îngrijorarea Riadului a fost accentuată şi de scurgerile de informaţii către ziarele americane provenite din interiorul administraţiei Bush, care exprimă păreri extrem de critice la adresa Arabiei Saudite.

Pista pakistaneză

În aceste condiţii, experţii sunt de părere că Arabia Saudită va alege prima opţiune. David Albright, director la Institutul pentru Ştiinţă şi Securitate Internaţională din Washington, crede că regimul de la Riad nu va încerca să construiască o armă atomică, ci va prefera să cumpere o ogivă nucleară: “A existat întotdeauna o îngrijorare că saudiţii vor alege această cale dacă vor fi provocaţi.” De altfel, oficialii Naţiunilor Unite susţin că încă acum 20 de ani Arabia Saudită a încercat, fără succes, să racoleze savanţi pakistanezi pentru a face cercetări şi a dezvolta arme nucleare. În 1988, saudiţii au cumpărat din China rachete cu rază medie de acţiune capabile să transporte ogive nucleare în orice zonă din Orientul Mijlociu. Filiera pakistaneză a fost abordată din nou, în urmă cu patru ani, cînd Arabia Saudită a trimis o echipă a Ministerului Apărării să viziteze facilităţile nucleare secrete ale regimului de la Islamabad şi să discute cu Abdul Qader Khan, părintele bombei nucleare pakistaneze. Recent, un oficial ONU a declarat sub protecţia anonimatului: “Este evident că există multă nelinişte în Orientul Mijlociu. Saudiţii au bani destui pentru a putea obţine arme atomice din Pakistan.”

Un demers utopic

Concomitent, Arabia Saudită explorează şi cea de-a treia opţiune: transformarea Orientului Mijlociu într-o zonă liberă de arme nucleare. Săptămâna trecută, ţările arabe au îndemnat Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, câinele de pază nuclear al Organizaţiei Naţiunilor Unite, să facă presiuni dure asupra Israelului pentru a permite inspectorilor ONU să evalueze programul nuclear israelian. Nemulţumirea arabilor este cu atât mai mare cu cât AIEA a cerut Iranului să demonstreze până în 31 octombrie că nu are un program secret de înarmare nucleară. Ambasadorul iranian la AIEA, Ali Akbar Salehi, a reacţionat cu vehemenţă, afirmând că este nedrept ca Israelul, stat care a dezvoltat şi produs arme nucleare, să scape nepedepsit. Vorbind în numele Ligii Arabe, ambasadorul Omanului la AIEA, Salim al-Riyami, a declarat că a sosit timpul ca Israelul să nu mai fie tratat cu mănuşi. El a definit statul evreu drept cea mai mare ameninţare nucleară din Orientul Mijlociu şi a atacat Israelul pentru că nu a semnat Tratatul de Neproliferare Nucleară. În consecinţă, cele 15 state care formează Liga Arabă au propus o rezoluţie care cere statului evreu să parafeze Tratatul de Neproliferare Nucleară şi îndeamnă toate statele ce oferă Israelului materiale, echipamente şi expertiză nucleare să aplice standardele TNN privind astfel de exporturi. Egiptul a mers şi mai departe, solicitînd ţărilor membre ale Tratatului de Neproliferare Nucleară şi Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică să asigure o zonă liberă de arme nucleare în Orientul Mijlociu. Cum există foarte puţine şanse ca acest demers să se realizeze, conducătorii saudiţi au pornit într-o cursă contracronometru pentru achiziţionarea armei nucleare. Ei au la dispoziţie cel mult doi ani, termenul maxim în care serviciile secrete israeliene estimează că Iranul va dobândi bomba atomică. Şi se ştie deja că guvernul Sharon a anunţat Washingtonul că va folosi orice mijloace pentru ca acest lucru să nu se întâmple… 

În 1902, Abd Al-Aziz bin Abd al-Rahman Al Saud a capturat Riadul şi a pornit o campanie militară de 30 de ani, în urma căreia Peninsula Arabică a fost unificată. Regatul saudit a fost înfiinţat la 23 septembrie, 1932. Arabia Saudită este monarhie ereditară, activitatea partidelor politice fiind interzisă. Are cele mai mari rezerve de petrol din lume-267 de miliarde de barili. Exportă 8, 5 milioane de barili zilnic. Exporturile de petrol, în valoare de 75 de miliarde de dolari în 2003, asigură 75 la sută din veniturile bugetare. Cheltuieli militare: 18 miliarde dolari. Populaţia: 24 milioane locuitori. Speranţa de viaţă: 68 de ani.