Batjocura CFR

Batjocura CFR

Degradare umană și arhitectonică. Așa am putea rezuma atmosfera din gările CFR ale județului l Cerșetori la tot pasul, mirosuri pestilențiale menite să îți sucească nasul pe toate părțile, fiare părăsite și pereți desfigurați l Nimic nu s-a mișcat. Nu pentru eternul călător l Gările au un aspect de provizorat. Iar asta nu de ieri, de azi, ci de ani buni l “S-au făcut investiții. Sigur că da! Am zugrăvit pereții în exterior și interior”, declară cu nonșalanță șefii de stații l În timp ce Ministerul Transporturilor refuză cu nesimțire să facă vreun comentariu în acest sens l Pe plaiurile mureșene, gările sunt o bătaie de joc iar atitudinile ceferiștilor mai mult decât balcanice

Monica MÄ‚EREAN
Condițiile insalubre în care sunt obligați să circule pasagerii trenurilor personale și lipsa oricărei strategii minimale în vederea evitării unor situații umilitoare pentru călători, denotă chiar o oarecare nesimțire din partea Ministerului Transporturilor. Faptul că CFR se poartă așa cu clienții săi nu mai reprezintă nici o noutate. Totul se subînțelege. Majoritatea celor aflați în funcții de conducere sunt educați în spiritul epocii comuniste. În care, ceferiștii erau vârful de gheață al “clasei muncitoare”. În momentul de față, gările județului Mureș sunt o sfidare la adresa călătorului care scoate bani din buzunar, pentru a plăti serviciile CFR. Iar dacă tu, ca român ești îngrozit de cum arată gara, gândește-te ce simte un străin.
Gări jegoase,
în paragină 
“Ce s-a investit din ’90 încoace? Păi am vopsit interiorul și exteriorul gării în 2000. Acum patru ani s-a făcut ceva. De atunci nimic. Nici înainte. Am mai reparat acoperișul, geamurile iar W.C. – ul a fost dat în folosință anul trecut”, așa și-a început pledoaria Daniela Gregorianu, impiegată șefă la Gara CFR Iernut. Un fel de… haltă în care mizeria și mirosul de nespălat creează o atmosferă de birt comunal. Ca să nu mai vorbim de punctul sanitar proaspăt “inaugurat”, doldora de fecale umane întinse pe toată suprafața chichineței, inclusiv pe uși și pereți. Nici Gara CFR Luduș nu are un aspect primitor mai plăcut. Pe ușile sălilor de așteptare tronează… lacătul. Iar tehnicile de manevrare a “uneltelor” respectă încă cu rigurozitate anii de glorie a epocii de… piatră. Primitivitate la tot pasul. De centralizare nici nu mai vorbim. “Încă folosim ca semnalizatoare, felinarele cu gaz. Iar șinele de cale ferată noi le mutăm”, a declarat impiegatul de serviciu. În timp ce Ioan Greu, șeful gării, se bâlbâie la… greu atunci când vine vorba de dat declarații: “S-a făcut câte ceva. Am zugrăvit pereții, avem bănci din materiale de plastic…  Am înțeles că există un proiect. Dar nu știu despre ce este vorba”.
Gară cu
pretenții… bizare
Intrarea în Gara CFR Târgu Mureș este doar un aspect al lipsei totale de civilizație, de care dau dovadă responsabilii din Regionala Brașov. Astfel, în jurul amiezii, din cele patru case de bilete, numai una era deschisă. Iar asta în condițiile în care, într-un interval de o jumătate de oră plecau două trenuri din gară. De regulă, călătorii sunt nevoiți să stea la cozi interminabile. Iar dacă pe lângă toate acestea mai adaugăm și mizeria, scaunele rupte din sălile de așteptare, gemulețele mici, placate cu gratii, de după care vorbesc cu acreală vânzătoarele de bilete, rezultatul este unul sumbru: pe cei de la CFR îi doare în cot de călători. Iar șeful stației Târgu Mureș, Cosmin Cocoară, poate fi declarat, cu siguranță, un aerian incurabil. “În anul 2001 s-a dat în funcțiune sistemul de circulație bloc de linie automat Târgu Mureș Nord – Târgu Mureș. Și tot în acel an a fost centralizată halta Târgu Mureș Nord. Centralizarea electrodinamică dă circulației o mai mare siguranță. Eroare umană nu mai este posibilă. Se înlătură. Până în 2001 nu au fost făcute investiții majore”, a declarat Cocoară. Un amalgam de cuvinte, care nu sugerează nimic călătorului. La gara Târgu Mureș realitatea se vede și mai ales se simte.
Un nod care nu
prea ține: Deda
Gara CFR Deda arată ca o ruină, cu cioburi în loc de geamuri, uși rupte și pardoseala găurită. Dacă nu ar exista lumină după un ghișeu la fel de comunist, nu ai realiza că te afli într-o gară funcțională. Care mai are și statutul de nod de cale ferată. Scaunele din sala de așteptare sunt rupte. Punctul sanitar este atât de insalubru, încât îți este frică până și să te apropii. Iar în fața acestor grozăvii, șeful de stație se mulțumește să ridice simplu din umeri: “Ehe, până ajunge civilizația și la noi! În decursul timpului s-a mai făcut câte ceva. Am schimbat peronul din fața gării și am realizat lucrări de reparații la clădirea de călători. Asta prin ’95. În rest, se fac anual lucrări de igienizare. Acum am făcut reparații și pentru iarnă. Încălzirea în sălile de așteptare se face cu lemne. Dar nu dăm drumul la foc, decât doar atunci când este foarte frig”. No comment! Și când te gândești că prin această stație trec zilnic peste zece trenuri personale, două intercity, patru trenuri rapid și două internaționale… Te apucă jalea!
Trenuri
insalubre
Gările sunt doar introducerea unei călătorii de calvar ce durează aproape două ore. Cam atât îi trebuie unui tren personal, în anul 2004, să parcurgă cei 70 de kilometri între Târgu Mureș și Deda. Încă de pe peron îți sare în ochi garnitura de tren, aflată într-o stare mai mult decât jalnică. Vagoanele sunt infecte și slinoase. Cu greu le mai distingi coloritul real. Stratul de jeg e cât palma. Dar ce mai contează! În timp ce W.C. – urile de la capătul vagoanelor degajă la greu mirosuri de budă infectă. Din cauza mizeriei adunate pe ele, geamurile sunt opace. De încălzire nici nu mai vorbim. Bine, și mijloacele folosite sunt… istorie. Încălzire cu aburi în plin secol al vitezei? Dincolo de nesimțirea CFR, care tolerează astfel de condiții, se află și lipsa de reacție a Oficiului pentru Protecția Consumatorului (OJPC). Faptul că astfel de trenuri circulă denotă că, la acest capitol, cei de la OJPC sunt indiferenți. Și pentru că munca se face pe teren, conștiincioșilor de la Protecție le recomandăm ca măcar pentru o zi să își mute birourile în compartimentul unui tren personal. Dacă nu s-ar îmbolnăvi de hepatită, sigur ar dispune scoaterea din circulație a acestor jeguri ridicate peste noapte la rang de trenuri personale. Uraaa! Și la gară domnilor!

Gara CFR Sighișoara va primi in lunile care urmează statutul de… “eurogară”. Ce înseamnă acest lucru? În primul rînd interiorul gării se va modifica radical. Doar în exterior se va păstra tenta medievală. Eurogara va aduce o serie de servicii întâlnite în toate gările europene (chiar și un salon de coafură), ceea ce înseamnă noi locurri de muncă pentru sighișoreni. Investiția se ridică la peste două milioane de euro. “Se lucrează în continuu. Muncim puternic. Vom avea și servicii speciale pentru persoanele cu handicap. Infrastructura va fi una adecvată”, a declarat impiegatul Marian Mârza.

La 15 septembrie 1830, se deschidea în Anglia prima cale ferată din lume, între Liverpool și Manchester. La 27 octombrie 1831 linia a fost vizitată de tânărul bursier român Petrache Poenaru, care, în raportul său oficial, spunea printre altele: “Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului… douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură mașină cu aburi…”. A fost primul român care a călătorit cu trenul. Căile Ferate din România au o istorie de mai bine de 125 de ani. Actuala Magistrală 400 datează din anul 1910.
Compania Națională de Căi Ferate “CFR”- S.A. s-a înființat la 1 octombrie 1998 în baza H. G. nr. 581/1998, prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române. CFR este persoană juridică română și are statut de societate comercială pe acțiuni.