“Șireagul”, perla Miheșului

Înființat la începutul anilor 1970, ansamblul din Miheșu de Câmpie are în componența sa trei generații de dansatori. Patru perechi de “bătrâni” – cu vârsta de peste 60 de ani, șase perechi de dansatori adulți și alte șase perechi de copii. Dintre dansatorii mai în vârstă se remarcă, în special, Grigore Jucan de 66 de ani, care activează de tânăr în ansamblu, precum și Maria Nemeș, în vârstă de 69 de ani,  care este o renumită “chiuitoare” la toate evenimentele mai importante ale satului și de la care interpreți ca Leontina Pop au cules multe cântece. Din repertoriul ansamblului amintim câteva jocuri: renumitul “Șireag” – care se joacă numai aici,  “Purtata”, “Hărțagul”, “Târnăveană” și cele două variante de “Bărbunc” fecioresc, unul românesc, iar celălalt cu influențe maghiare. În cadrul ansamblului mai activează, ocazional, o formație de dansatori rromi, formată din opt perechi, precum și un grup vocal care în fiecare iarnă, în preajma sărbătorilor, este invitat la Festivalul “Florile dalbe”, organizat de Centrul de Conservare și Autentificare a Creației Populare, din Târgu Mureș.
Ana Sălăgean,  directorul ansamblului, ne-a declarat: ” O dorință mai veche de-a noastră este înființarea unui muzeu al satului, în care să expunem toate lucrurile care au fost confecționate de săteni. Avem multe articole de gospodărie, țesături, mobiler, toate vechi și ne gândim să nu se piardă cu timpul, ar fi păcat. Acum patru ani am avut vizitatori veniți din străinătate și am făcut și o expoziție cu obiecte populare, care au fost foarte apreciate de ei.”

Perla satului – “Șireagul”

 “Șireagul” este un dans popular care se joacă în satul Miheșul de Câmpie, așa cum a fost lăsat de înaintași. Dansul este renumit și prin faptul că a rezistat până în zilele noastre în forma inițială, atât ca melodie cât și ca interpretare. A fost studiat de mulți coregrafi și specialiști în domeniu, preluat de marile ansambluri profesioniste și inclus în repertoriul lor. Șireagul este un dans care se joacă în șir – dansatorii mergând unul după altul, cu mișcări lente, dar cu pasul sigur și apăsat, legănat și maiestuos, interpreții întruchipând o tânără pădure. Frumoasele costume cu care dansatorii se prezintă în hora satului, sunt autentice, moștenite de la părinții sau bunicii lor.

În legendele populare se spune despre jocul “Șireagul” că ar fi fost “zămislit în gluga unui cioban și jucat la capătul unui drum”. Cert este că “Șireagul” a participat la evenimente importante. Un articol publicat în Steaua Roșie, Târgu Mureș, la 13 august 1983, semnat de Ioan Stanciu, dezvăluie: “În primăvara anului 1916, în timp ce armatele românești din sud treceau îmbarcate în trenuri spre Bistrița, mare a fost mirarea când un tren s-a oprit în satul Miheș, în partea locului numit “Sub sat” – iar sătenii, cu cercetașii au jucat Șireagul, această perlă a creației locale, la rugămintea locotenentului Petru Șeulean, care era fiu al acestui sat, îmbărbătându-și soldații, care mergeau pe front și arătând ce joc are satul lui.”
Șireagul s-a mai jucat și la 1 decembrie 1918, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de către o delegație de săteni.

Prezenți la toate manifestările locale, dansatorii din Miheș duc mai departe tradiția și nu au de gând să renunțe la bucuria dansului cu nici un preț.