Mureșenii își tratează inhibițiile la psihosexolog

Chiar dacă am ajuns în secolul XXI, abordarea sexualității umane și problemele legate de aceasta încă sunt un subiect tabu. Psihosexologia, ca știință, încearcă mai nou să ofere răspunsuri și ajutor în acest domeniu. Care sunt modalitățile de abordare și ce comportă această nouă ramură ne explică mureșeanul Radu Bălănean, președintele Asociației de Psihosexologie din România.

Reporter: Faceți o scurtă prezentare asupra a ceea ce înseamnă Psihosexologia.

Radu Bălănean: Pe de o parte, Psihosexologia este abordarea sexualității umane și a problemelor legate de aceasta din perspectiva psihologiei. Pe de altă parte, abordarea clinică are ca scop evaluarea din punct de vedere clinic a problemelor de natură sexuală, iar Consilierea Psihologică și Psihoterapia în Psihosexologie vin în întâmpinarea acestor probleme în vederea rezolvării lor.

Dacă în România, abordarea sexualității umane într-un cadru științific organizat a demarat relativ recent în domeniul sexologiei, psihosexologia este aproape inexistentă.

Datorită unei cauzalități complexe, începând cu paradigma culturală și mergând până la nivelul de dezvoltare și modernitate educațională, sexualitatea rămane încă un domeniu “tabu”, timid abordat atât în lumea științifică cât și în procesul educațional din scoli.

Într-o societate postmodernă aflată în plină dezvoltare, unde primează calitatea vieții sub toate aspectele ei, nu mai putem ignora necesitatea studierii sexualității dintr-o perspectivă științifică transdisciplinară, axată pe dezvoltarea durabilă a personalității umane.

Rep.: Când apelează pacientul la specialiștii din domeniu?

R.B.: Teoretic ar fi de dorit să apeleze ori de câte ori apare o problemă de natură sexuală sau o neclaritate privind normalitatea sau anormalitatea în domeniul sexualității. În realitate, în momentul de față, când apar astfel de întrebări sau probleme, o persoană este confuză privind specialistul la care ar fi indicat să apeleze. Apelează la medic dacă consideră că problema este medicală sau la psiholog dacă consideră că problema este de natură psihică. Persoanele cu neclarități sau probleme de natură psihosexologică, nu neapărat patologică, apelează în cel mai bun caz la medic și de cele mai multe ori nu apelează la nimeni sau apelează la sfatul unui prieten.

Rep.: Este un domeniu nou, cum este acceptabilitatea din partea pacienților?

R.B.: Nu putem vorbi de o acceptare sau neacceptare până când nu vom vedea cabinete de sexologie sau psihosexologie. Problemele de natură sexuală le putem constata toți cei care lucrăm în domeniul psihologiei clinice, consilierii psihologici și psihoterapeuți. Pacienții care vin în cabinet de foarte multe ori au și probleme de natură sexuală, care pot să iasă sau nu la iveală.

Rep.: Care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confruntă pacienții?

R.B.: Ceea ce numim noi convingeri disfuncționale despre sexualitate. Pe fondul absenței educației sexuale în școală, familie, în societate general, sursa informării pentru un tânăr sunt miturile (prietenii sau “strada”), care de obicei sunt informații deformate. Convingerea disfuncțională este acea convingere care îndeplinește două condiții, este ilogică din punct de vedere științific și ne face rău, ne poate afecta viața în planul sexualității. Sunt convingeri false, care pot duce la atitudini și ulterior la comportamente nedorite. O informare corectă îi va da oricărei persoane confortul necesar de a se accepta așa cum este și de a nu-și imagina că are probleme atunci când nu le are. Componenta psihică și informarea corectă este foarte importantă pentru că poate afecta stima de sine, încrederea, timiditatea și astfel poate apărea eșecul datorită emoțiilor negative care se pot accentua în lanț.

Rep.: Există inhibiții din partea pacienților mureșeni? Vă spun tot ce îi apasă?

R.B.: Da, foarte mari inhibiții, cauzate de modelul cultural și de lipsa educației sexuale. De multe ori pacienții nu-și abordează problema reală pentru care au venit, cea de natură sexuală, decât la a doua, a treia sau a patra ședință, după ce s-a creat o relație terapeutică de încredere și percep acest mediu ca fiind confortabil, unde i se asigură confidențialitatea, siguranța de care are nevoie.

Rep.: Ce vârste au în general pacienții dumneavoastră?

R.B.: Nu există o preponderență a problemelor de natură sexuală la anumite vârste ci mai degrabă probleme specifice anumitor vârste. Deși există o falsă convingere că tinerii nu au probleme sexuale, în mod paradoxal, aceștia sunt cei care apelează mai ușor la specialist, pentru că sunt mai dezinhibați, uneori mai informați, având internetul la îndemână. Ei trec mai ușor peste aceste bariere, modele sociale, în care subiectul este tabu și nu poate fi abordat. Depășesc mai ușor timiditatea în abordarea subiectului.

Rep.: Câte ședințe sunt necesare pentru un pacient?

R.B.: Fiecare caz este tratat individual. Fiecare individ este unic și trebuie să respectăm unicitatea lui. Ceea ce am constatat în cabinet este faptul că multora le este greu să vină să abordeze acest subiect de teama etichetării. Prin etica profesională, psihologul nu face etichetări. Cabinetul este exact locul în care pot să vină și să discute deschis aceste probleme, fără a fi etichetat, iar psihologul este cel care are menirea să îl ajute să-și rezolve dilema sau problema. Ședințele de regulă durează o oră și se programează o data pe săptămână. Problemele minore, așa cum sunt marea majoritate, necesită câteva ședințe. Constatăm diverse probleme, majoritatea sunt cauzate de lipsa de informații și nevoia de a se clarifica unele aspecte pe care aceștia nu le înțeleg. Atunci practic nu avem de a face cu o patologie care necesită o terapie, și de cele mai multe ori în cam trei ședințe se pot clarifica ușor. Acele ședințe pe o perioadă ceva mai lungă sunt pentru cei care au probleme mai complexe.

Rep.: Lipsa educației sexuale în școli, dar și în familie, poate duce la aceste convingeri disfuncționale despre sexualitate?

R.B.: Educația sexuală pe de o parte lipsește din școli, fiind foarte mulți părinți și chiar cadre didactice care consideră nepotrivită educația sexuală în școli, având în vedere că acei tineri sunt minori, ignorând transformările sociale, ignorând un fapt și anume că foarte mulți tineri ajung să-și înceapă viața sexuală foarte devreme. Noi, neavând un demers educațional coerent și profesionist în acest sens, efectuat din timp, nu putem să prevenim din punct de vedere educațional consecințele negative care pot să apară. Discutăm de sistemul educațional dar discutăm și de paradigma culturală, modelul nostru cultural, în care sexualitatea este un subiect tabu și ne simțim jenați să-l abordăm.

Rep.: În final, câteva repere despre Asociația de Psihosexologie din România.

R.B.: În urmă cu câțiva ani a apărut acest demers din inițiativa unor formatori în domeniul psihoterapiei, dintre care l-aș menționa pe cunoscutul profesor Vargha JenÅ‘-László, de la Universitatea Babeș Bolyai, un psihoterapeut cu multă experiență. Realizând de fapt necesitatea existenței unei astfel de formări specifice în domeniul psihosexologiei s-a constituit primul grup de formare pentru psihologi. Cursul are ca scop pregătirea psihologilor în domeniul consilierii psihologice și psihoterapiei în psihosexologie. Asociația profesională este compusă din mai mulți specialiști, cu diverse specializări în psihologie, psihoterapie, psihiatrie și sexologie care au gândit un curs în urma căruia specialistul să poate să dobândească competențele necesare pentru a putea gestiona probleme de natură sexuală, dintr-o perspectivă transdisciplinară. În prezent se pregătește al doilea grup de formare, din care vor face parte în jur de 15 specialiști.

Proiectul a început acum aproximativ 2 ani de zile, iar acum se fac demersuri pentru acreditarea acestui curs, în sensul acreditării ca o formare profesională distinctă de celelalte domenii.

Arina MOLDOVAN