Uncategorized

Regina sondelor

În anul 1908 au venit în Sărmașu prospectatori, în căutarea sărurilor de potasiu. Specialiștii, care veneau tocmai de la Viena, au forat și au găsit, spre uimirea tuturor, un balon de gaz. Astfel, localitatea mureșeană ocupă un loc de cinste în istoria gazului metan.

După ce au dat de gaz metan, prospectatorii au schimbat și tactica și obiectivul forărilor. “La forarea celui de al doilea puț, gazul a izbucnit cu atâta putere încât i-a luat pe toți prin surprindere. Pentru a diminua puterea jetului au săpat alte puțuri în linie dreaptă, la distanțe de câte 500 de metri. Doar în acest fel au reușit să monteze sonda, care, de aproape 100 de ani se mândrește cu titlul de prima sondă de extragere a gazului metan din Europa și a patra din lume”, ne-a spus Ioan Mocean, primarul orașului Sărmașu.

De la consum la înmagazinare

După ce a mai trecut ceva timp, oamenii locului au aflat că localitatea lor este așezată pe domuri gazeifere, de o valoare inestimabilă. După aprecierea specialiștilor, din punct de vedere al conținutului de metan, acest gaz este cel mai curat gaz posibil. Astfel, din 1914 încoace, sondele au început să se înmulțească. Astăzi există aici 112 sonde care produc gaz și alte 57 de sonde cu ajutorul cărora se înmagazinează prețioasa resursă. “Pentru că, în timp presiunea gazului a scăzut, exista temerea că s-a consumat prea mult și, în timp, pungile de gaz se vor goli. Așa că pasul normal următor a fost încercarea de prezervare a acestei bogății naturale. Șase sute de milioane de metri cub de gaz se înmagazinează anual, atât din ceeea ce se găsește în subsolul orașului, cât și din ceea ce se importă de la ruși. Este al doilea depozit de gaz, ca mărime, din țară”, ne-a spus Ioan Mocean.

Nu avem de ce ne teme

Sărmășenii nu se tem de gaz. Deși știu că locuiesc pe un teritoriu exploziv, s-au obișnuit așa de mult cu viața lor, încât niciodată nu se gândesc la rău. “Dacă până acum nu s-a întâmplat nimic, nici de acuma nu se mai poate întâmpla. Acum, cu sondele moderne, dormim liniștiți”, ne lămurește tanti Angela.

De la nenea Traian aflăm că “fără gazele alea vagaboande care apar noaptea peste câmp am trăi o viață prea monotonă. Am lucrat la sonde până la pensie, dar sondă mai frumoasă ca sonda numărul doi nu am văzut în viața mea. Uitați-vă cât de mare și frumoasă este ea, pe lângă toate celelalte. Impune respect. Se vede că este mama tuturor”. Așa și este. Sonda, uriașă și zveltă în același timp, a funcționat zeci de ani fără întrerupere. De câțiva ani se odihnește în același loc în care, din 1908, face istorie. Camere de compresie, robineți, conducte spiralate, ceas de presiune, toate sunt la locul lor, acolo unde specialiștii vienezi “le-au pus cu mâna lor. Noi doar am avut grijă să aibă ce mânca sonda. Să nu se oprească. Și am ieșit la pensie deodată”, ne spune nenea Traian, înainte să se despartă de noi.

Frumoasa sondă pensionată impune respect și domină împrejurimile. Nu au rămas imuni la farmecele ei nici cei de la conducerea instituției în slujba căreia s-a aflat.

“Conducerea de la Foraj Gaz Metan Târgu Mureș avea în plan amplasarea unei cupole de sticlă peste sonda devenită între timp obiectiv turistic. Sperăm doar ca modificările din ultimul timp să nu le fi schimbat planurile. Ar fi păcat”, ne spune, înainte de despărțire, primarul Ioan Mocean.

Cât timp ne-am aflat în preajma ei, am simțit imboldul de a o atinge, de a vedea dacă e reală, pentru că asemănarea ei cu o navă spațială din filmele SF, ale anilor 1960, este izbitoare. Sperăm doar ca cei care o au în grijă,

să-i construiască acea cupolă prin care poate zări cerul, dar datorită căreia, “nu va putea să zboare” .

Eugenia KISS

eugenia@ziaruldemures.ro

Cu erupția de la sonda Numărul 2 din Sărmășel Gară, când forarea a ajuns la adâncimea de 302 metri, începe istoria gazelor naturale în Europa. România este prima țară de pe continent care a extras, transportat și utilizat gazele naturale, care au o puritate de 99% metan. În premieră mondială, gazul de aici a fost folosit pentru iluminatul public al orașului Turda, prin construirea unei conducte de 50 km lungime, cu un diametru de 250 mm.

Show More

Related Articles

Back to top button
Close