Bisericile de lemn din Mureș, monumente de artă populară românească

Bisericile de lemn românești întruchipează una din cele mai particulare realități ale vieții spirituale a poporului român. Majoritatea acestora aparțin ca dată de construire sau reconstruire secolului al XVIII-lea, ele moștenind însă forme mai vechi, și care, datorită materialului de construcție, a unor intervenții ce s-au dovedit păgubitoare, dar și a altor accidente, nu s-au mai păstrat și ca urmare sunt mai puțin cunoscute. Vă propunem, în rândurile care urmează, să facem o scurtă trecere în revistă a principalelor biserici de lemn înălțate pe teritoriul județul Mureș.

Biserica de lemn “Sfinții Arhangheli” din Beica de Jos

Conform izvoarelor populare, ea a fost adusă în secolul al XIX-lea, pe la 1855, din vechiul cimitir de pe actualul amplasament, imobil care are numărul poștal 133. După toate probabilitățile, biserica a fost ridicată sau refăcută în anul 1810, pentru ca în 1855 să fie strămutată pe actualul amplasament, terenul fiind dobândit de comunitatea săsească, prin donare, de la numita Borda Simina. Pe noul amplasament, biserica se afla la scurtă distanță de împrejmuirea dinspre stradă, în dreptul scundei porți de lemn, arcuită în formă de mâner de coș. La o dată necunoscută interiorul a fost căptușit cu scânduri, lucrare prin care s-a ascuns decorația pictată sau ce a mai rămas din aceasta.

Biserica de lemn “Sfinții Arhangheli” din Crăciunești

O consemnare din anul 1749 plasează data construirii bisericii “ante quem”, deci lăcașul provine cel târziu din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Forma tipologică, structura interioară și dimensiunile, precum și existența turnului-clopotniță detașat bisericii întărește convingerea că aceasta datează încă din secolul al XVII-lea, ea fiind renovată și împodobită ulterior, însemnările confirmând prezența lui Toader zugrav în anii 1749 și 1757. O viitoare restaurare, prin înlăturarea tencuielilor ulterioare s-ar dovedi benefică, ca și înlocuirea învelitorii din țiglă cu șiță, ceea ce ar reda edificiului frumusețea și gingășia de altădată.

Biserica de lemn “Sfântu Arhanghel Mihail” din Târgu-Mureș

După ce cumpără la 3 aprilie 1793, cu 550 de florini, terenul necesar, românii ortodocși construiesc biserica, cu sprijinul important al negustorului înstărit Hagi Stoian Constandin. Aceasta este o creație specific românească, rezultatul interferenței dintre formele arhaice, elaborate cu mult timp în urmă de arhitectura românească de lemne și formele baroce impuse de către oficialitățile habsburgice. Din fericire biserica nu a suferit restaurări sau reparații care să-i modifice planimetria, ea păstrând formele originale ale unei biserici de lemn cu privdor, pronaos, naos și absidă nedecroșată.

Biserica de lemn “Sfântu Nicolae” din Nadășa

Asemenea legendelor întemeierii altor lăcașuri de lemn din județul Mureș, cea de la Nădașa ne spune că biserica a fost mutată aici de la Chiheru de Sus, în 1852. Aceasta a fost așezată într-o pajiște mărginită de pomi fructiferi, de lângă firul pârâului Luț. Însă în 1970 apele revărsate ale pârâului afectează edificiul în mare măsură și ca urmare sunt întreprinse măsuri de strămutare, nu departe de vechiul loc, pe un alt teren. Edificul are spațiul organizat în patru compartimente prin intermediul unei structuri realizată exclusiv din material lemnos, iar elementele decorative sunt slabe, ele dispărând prin lucrările ulterioare de renovare și strămutare repetată.

Biserica de lemn “Sfântu vasile cel Mare” din Grindeni

Asemenea legendelor întemeierii altor lăcașuri de cult de lemn, biserica din Grindeni a fost adusă din altă localitate, anume de la Cuci, în anul 1840. Edificiul înscrie obișnuita formă de navă dreptunghiulară, care la capătul estic are situată absida, decroșată, de formă pătrată, de această dată având laturile paralele, față de forma trapezoidală întâlnită la biserica din localitatea învecinată Chețani. Pe bolta naosului pictorul a realizat medalioane ce prezintă Evangheliști, flancând o suită de scene din ciclul vieții lui Iisus Hristos, dintre care mai pot fi deslușite “Cina cea de taină”, “Sărutul lui Iuda”, “Judecata lui Hristos” și “Plata lui Iuda.”

Biserica de lemn “Buna-Vestire” din Glodeni

Edificiul se află în partea de nord a localității, în cimitirul de pe strada Bisericii nr. 328, fiind ridicat în secolul al XVIII-lea, după “Șematismul jubiliar” din 1900 realizat în 1783, nefiind exclusă posibilitatea să fi fost construită ceva mai devreme. Biserica este uninavată, iar distribuția spațiilor de cult e obișnuită pentru locașele de acest fel din zonă. Construită din bârne de brad, pe o masivă talpă de stejar, biserica înscrie un plan de formă dreptunghiulară, cu absida decroșată, poligonală în cinci laturi, unde în locul de îmbinare prelungirile bârnelor formează console cu terminații în profiluri curbe. Dintre valorile picturale cele mai bine s-au păstrat cele de pe tâmpla iconostasului, la care remarcăm friza superioară cu cei 12 apostoli, care-l flanchează pe Iisus, prezentați în întregime și încadrați în panouri decupate, precum și icoanele prăznicare pictate pe lemn, dar și cele pe sticlă.

Biserica de lemn “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Iclănzel

Abordând vechimea bisericii, se emite ipoteza ridicării sale în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în timp ce alte documente o atestă pentru prima dată în 1733 și după aceea o semnalează la fiecare conscriere. În deceniul al șaselea din secolul XX, alături de biserica de lemn s-a ridicat o alta din zid și numai acțiunea de ultimă oră a autorităților județene a salvat monumetul de la demolare. Partea originară a edificiului, cu o navă de 9,55 m lungime, precum și absida de 2,20 m lungime, păstrează formele date de meșterii anonimi și anume aripile-consolă, care coboară până la mijlocul pereților, a căror capete conțin terminații formate din mărunte crestături paralele, dar și brâul median răsucit în frânghie.

Biserica de lemn “Sfânta Treime” din Urisiu de Sus

Conform unei pisanii din 1852, biserica a fost realizată în același an, iar lucrările de împodobire terminate în 1856. Și totuși, pereții confecționați din bârne de stejar, sistemul constructiv, cu îmbinări în coadă de rândunică, ca și sculptura consolelor, ne îndeamnă să considerăm biserica realizată mai devreme, cel târziu în prima parte a secolului al XVII-lea. Decorația picturală a edificiului cuprinde două faze de realizare. În prima, corespunzătoare ultimei părți a secolului al XVIII-lea, zugravul Toader Popovici realizează icoana “Deisis” și sfintele “Cuvioasa Paraschiva” și “Sfânta Vineri”, precum și “Iisus Hristos.” În 1929 biserica este extinsă pe partea de vest, prin adăugarea unui pronaos care deasupra primește turnul-clopotniță, precum și un privdor deschis.

(Sursa: Ioan Eugen Man, “Biserici de lemn din județul Mureș”, Editura Reîntregirea 2004)