Bolnavi de sărăcie

O dată cu venirea iernii creşte numărul solicitărilor pentru internare în spital. Dacă la Spitalul Clinic Judeţean internările din motive sociale, sunt mai puţine, pacienţii fiind selectaţi mai atent, spitalele mici, municipale şi orăşeneşti sunt pline în fiecare iarnă de oameni care suferă, mai degrabă, de  bătrâneţe şi lipsuri.

MARTON Gabriella

O zi şi o noapte de spitalizare înseamnă, pe lângă servicii hoteliere cu îngrijiri generale, tratamente sofisticate şi investigaţii costisitoare, absolut necesare pentru diagnosticarea şi combaterea unor boli grave, dar ineficiente în cazul unor neputinţe fizice. În acest scop se înfiinţează unităţile medico-sociale, care au rolul să monitorizeze tratamentul de întreţinere prescris unor persoane care, din motive sociale, nu îl pot urma la domiciliu. Principala cauză a fost, de fapt, scutirea spitalelor de cheltuieli inutile şi de supraaglomerare. Internarea la spitalele medico-sociale se va face la recomandarea medicului de familie sau a specialiştilor, urmând ca pacientul să rămână internat până când starea lui se stabilizează, suferinţele se ameliorează şi un asistent social stabileşte posibilitatea continuării îngrijirilor la domiciliu.

Internare plătită

Unităţile medico-sociale vor funcţiona pe baza a cinci surse de finanţare. Una dintre ele va fi fondul unic de asigurări sociale de sănătate, adică acel procent de 7 la sută din venitul fiecărei persoane, destinat sănătăţii. Banii vor ajunge la unităţi prin decontare de la casele de asigurări de sănătate, pe baza contractelor încheiate cu acestea, pentru finanţarea cheltuielilor de personal, aferente medicilor şi asistenţilor medicali, precum şi a cheltuielilor pentru medicamente şi materiale sanitare.
O altă sursă de venit este reprezentată de contribuţiile personale ale beneficiarilor sau ale susţinătorilor legali ai acestora, aprobate în condiţiile legii, prin hotărâre a consiliilor locale sau judeţene. Alte surse de venit sunt donaţiile, sponsorizările, subvenţiile acordate de la bugetele locale, respectiv fonduri puse la dispoziţie prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, pentru finanţarea cheltuielilor pentru reparare şi amenanjare a clădirilor în care funcţionează unităţile medico-sociale.
Deci se pare că nimic nu e pe gratis, nici pentru cei mai nevoiaşi. În mod paradoxal, aceste spitale vor fi  greu accesibile tocmai persoanelor pentru care au fost înfiinţate. Dacă în trecut mulţi se internau pentru că nu aveau căldură, mâncare şi aparţinători, în viitor serviciile din unităţi medico-sociale nu vor fi pe gratis, decât pentru cei care nu au chiar nici un venit sau aparţinător. Cei care au o pensie, cât de mică, vor trebui să plătească pentru cazare, căldură, mâncare şi îngrijiri.
Aplicarea reglementărilor legate de înfiinţarea unităţilor medico-sociale pare simplă şi clară, dar realitatea nu e chiar atât de roză. Din cele 104 unităţi de asistenţă medico-socială (totalizând 4067 paturi) propuse pentru înfiinţare, numai 89 au solicitat Ministerului Sănătăţii avizul de funcţionare. O explicaţie ar fi că autorităţile administrative locale  găsesc greu fonduri (sau nu prea sunt interesate), pentru cota care le revine în salarizarea personalului de îngrijire.

Spital fără medici

În judeţul Mureş trei centre de sănătate au fost propuse pentru a fi transformate în unităţi medico-sociale. Cum cei de la Miercurea Nirajului nu fost prea încântaţi de idee, au solicitat şi au obţinut avizul de la Ministerul Sănătăţii pentru a rămâne centru de sănătate. “Considerăm că un oraş nou are nevoie de un spital. Dacă pierdem acest statut, ne va lua mult timp să-l recuperăm. Acum începem lucrările de renovare cu fonduri Phare, iar de la începutul anului vom funcţiona ca spital cu 12 paturi, ceea ce este necesar pentru cei aproximativ 24 de mii de locuitori din jurul oraşului”, a declarat primarul din Miercurea Nirajului, Daskel Laszlo. Numai că, acest spital a rămas deocamdată fără medic specialist. De bolnavii internaţi au grijă asistentele şi medicii de familie.
La Iernut, centrul funcţionează în noul statut, cu 15 paturi, din iulie 2003, fiind finanţat aproape în totalitate de CJAS, în afară de alimente şi fonduri pentru reparaţiile clădirii, asigurate de Consiliul Local. La ora actuală pacienţii sunt internaţi “pe gratis”, însă în viitor se va stabili o sumă care va trebui plătită de bolnavii cu pensie sau de aparţinătorii acestora.
La spitalul din Deda procesul de transformare este în plină desfăşurare. S-a obţinut avizul de la Ministerul Sănătăţii pentru schimbarea statutului şi urmează să vină şi de la  Ministerul Administraţiei Publice şi Interne. Clădirea, în care până acum s-a desfăşurat activitate medicală,  va funcţiona de la începutul anului viitor cu 18 paturi sociale şi încă 5 paturi pentru un modul de urgenţă. Deda va primi şi o ambulanţă, iar o parte a personalului va avea o pregătire specială pentru urgenţe, având în vedere că între Reghin şi Topliţa nu există o unitate sanitară unde să se adreseze oamenii, în caz de urgenţă. Centrul de permanenţă din Deda există teoretic,  dar nu prea funţionează.
După cum se vede, intenţiile sunt bune, dar ca şi în alte cazuri, realizările lasă de dorit. Vorba aceea: “practica ne omoară”