Arbeit macht frei

Zeci de puştani-infractori din Germania, reeducaţi în localitatea mureşeană Bahnea

Nemţii îşi aduc copiii la reeducare în România * ZIARUL de Mureş a descoperit şapte minori germani deosebit de periculoşi din punct de vedere social care trăiesc şi muncesc în satul mureşean Cund * Activitatea fundaţiei din Germania care a se ocupă de educarea copiilor este dubioasă şi ilegală şi se desfăşoară chiar sub ochii autorităţilor locale * Faptul că minorii sunt puşi să muncească reprezintă o încălcare gravă a Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor Copilului * Dombi Caroly, şeful Direcţiei pentru Protecţia Copilului Mureş promite că fundaţia va fi desfiinţată * Autorităţile statului român, luate prin surpindere de descoperirea ZIARULUI

În urmă cu două săptămâni, Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului (DGPDC) Sibiu a sesizat reprezentanţii instituţiei similare mureşene, cu privire la existenţa unei fundaţii al cărei obiect de activitate este recuperarea unor minori, de cetăţenie germană, care au săvârşit diverse fapte antisociale pe teritoriul Germaniei. La data de 28 octombrie 2003, reprezentanţi ai DGPDC şi ai Inspectoratului Judeţean de Poliţie Mureş s-au deplasat la sediul Fundaţiei “Viitorul Copiilor”, în satul Cund, comuna Bahnea. Scopul “vizitei” a vizat realizarea unor interviuri cu copiii, cetăţeni germani, aflaţi în evidenţa fundaţiei, în vederea stabilirii situaţiei sociale şi juridice a acestora. Se pare că nu de foarte multişor, fundaţia, care aparţine unui cetăţean german, pe numele său de Schafer Klaus, a fost verificată şi de către Departamentul de Fraude Economice din cadrul Poliţiei Economice Mureş. 

Copii sub 15 ani sunt puşi zilnic la muncă

Fundaţia “Viitorul Copiilor” şi-a făcut apariţia în peisajul mureşean începând cu anul 1996. În prezent, în cadrul programului de reabilitare şi resocializare a copiilor, desfăşurat de fundaţia lui Schafer, sunt cuprinşi şase minori, cu vârste între 13 şi 17 ani. Începând cu anul 1996 şi pînă în prezent, beneficiari ai acestui program au fost aproximativ 60 de copii de cetăţenie germană. Încă de la început, considerăm necesar a preciza că această instituţie este organizată după un anumit model de tip familial, acela de autogospodărire. Mai pe înţelesul tuturor: “trăim din ce producem”. În acest sens, una dintre primele nereguli vizibile în cadrul căminului priveşte modalitatea didactică abordată, de către personalul specializat, de origine sibiană, pe linie educativă. Minorii sunt “modelaţi” conform metodei Macarenko, care presupune educarea şi formarea copilului în spiritul muncii. Astfel, chiar în cazul în care Convenţia pentru Drepturile Copilului interzice exploatarea prin muncă a copiilor sub 15 ani, pentru majoritatea minorilor germani, din cadrul fundaţiei, aceste prevederi nu sunt respectate. Din nefericire, copii simt pe pielea lor efectele dezastruosului mod de implementare a unei reforme, gândită exclusiv pentru bineleÂ… altora. La fundaţia lui Schafer, copii exploataţi prin muncă există, iar fenomenul este notoriu.

Minorii nemţi sunt adevărate pericole publice

Copiii care ajung la fundaţia neamţului sunt minori cu grave probleme sociale şi comportamentale, care au fugit de acasă, au fost internaţi în cămine pentru copii, de tip familial (cu o capacitate de maximum opt adolescenţi), au “evadat” şi de la aceste instituţii şi au săvârşit infracţiuni repetate, unele, destul de grave. Aceşti minori figurează în evidenţele Oficiului Federal pentru Tineret din Germania (Jungendamt) – instituţii existente în fiecare land, similare DJPDC din România şi în cele ale Fundaţiei “Kinder Haus Schafer”, cu sediul în Germania, localitatea Steinberghaff , strada Ohrensberg nr.12, al cărei preşedinte este acelaşi Schafer Klaus. În Germania, copiilor care au avut un comportament ilicit sau care au săvârşit infracţiuni în mod repetat, Oficiul Federal pentru Tineret le oferă două variante: fie sunt incluşi într-un program de reabilitare al unei fundaţii, similar cu cel al Fundaţiei lui Schafer, fie sunt închişi într-un centru de reeducare de tipul unei închisori pentru tineret. Referitor la acest aspect, un mare semn de întrebare îl reprezintă inexistenţa, la ora actuală, în cadrul fundaţiei germane, a unui psiholog sau psihopedagog, abilitat în soluţionarea unor astfel de cazuri.

Fundaţia germană, în afara legilor româneşti

Una dintre cele mai mari probleme existente în cadrul acestei “afaceri” o reprezintă faptul că, în statutul Fundaţiei “Viitorul copiilor” nu se prevede desfăşurarea unor activităţi de reabilitare şi resocializare a copiilor străini; scopul acesteia este “crearea pentru minorii orfani români a unui cămin cu posibilităţi de educare şi instruire”. Deşi, declarativ, copiii sunt cuprinşi în programul fundaţiei în mod legal, este totuşi suspect faptul că aceşti copii au intrat în ţară ca “turişti”, având viză pe o perioadă de trei luni. Cel mai important aspect este însă acela că nu există, cel puţin deocamdată, nici un protocol semnat între statul român şi cel german, privind reabilitarea copiilor cu probleme comportamentale. Ca atare, funcţionarea aşezământului de la Bahnea se situează în afara legii. Cu atât mai mult cu cât nu există nici autorizarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului Abandonat (ANPCA), obligatorie în astfel de cazuri, potrivit legii (e vorba de Hotărârea de Guvern numărul 645 din 1997). O astfel de autorizare nu avea cum să fie obţinută însă de la ANPCA, din simplul motiv că, printre altele, fundaţia germană de la Bahnea are trecut în statutul său un cu totul alt obiect de activitate (reeducarea copiilor români cu probleme – subl.ns.), decât cel efectiv. Ca să nu mai pomenim aici şi despre alte neclarităţi în actele fundaţiei “Viitorul Copiilor”. Acte departe de claritatea, rigoarea şi corectitudinea tipic germane.

Micii delincvenţi germani “reeducaţi” la Bahnea

Limbo MARCO: are 16 ani, a absolvit şapte clase, a început şi clasa a opta, însă a rămas repetent de mai multe ori. Se află în România din luna august 2003. Nu are fraţi iar părinţii au divorţat când avea nouă ani. Relaţia cu mama o prezintă ca fiind una armonioasă, dar a întâmpinat dificultăţi cu “capul” familiei. Acesta nu l-a agreat deoarece a început să aibă un comportament problematic. Ulterior a furat, a făcut tâlhării, a consumat droguri, existând mai multe reclamaţii la Poliţie, referitoare la comportamentul său.
Alexander WOROSCHILOW: este în România din luna septembrie 2003. A absolvit opt clase, în clasa a noua a rămas repetent de două ori şi de atunci a întrerupt şcoala. Susţine că de foarte mult timp relaţia cu tatăl său este una deosebit de “precară”. Consideră că datorită problemelor familiale şi a anturajului a început să consume frecvent droguri. Din această cauză şi a reclamaţiilor privind vătămarea corporală în grupul de prieteni, a fost arestat de mai multe ori.
Kevin ALEXANDER: are 13 ani şi este cel mai mic din grupul prezent la fundaţie. Se află la Cund de aproximativ nouă luni de zile. În ceea ce priveşte activitatea educativă, a declarat că chiulea foarte des de la şcolă, încât nu mai ştie precis câte clase a absolvit. Din cauza tatălui său care consuma frecvent băuturi alcoolice, copilul a fugit de acasă. Declară că nu a consumat droguri, nu fumează şi nu a furat niciodată. Şi atenţie: cel care i-a făcut oferta pentru România este chiar Schafer Klaus.
Silviu KOHLER: are 17 ani şi se află la Cund de trei luni. Susţine că a terminat şcoala iar decizia de a veni în România a luat-o singur. A avut probleme în Germania, s-a dus singur la un cămin şi a cerut sprijin. Provine dintr-o familie cu standard economic foarte ridicat, tatăl este inginer la IBM, însă şi-a părăsit soţia deoarece aceasta avea relaţii cu o altă femeie. A fost închis în Germania de trei ori.
Maximilian JAEGER: are 15 ani şi se află în România de un an şi şase luni. Minorul se droga frecvent, fiind acuzat în repetate rânduri de violenţă şi furturi. Declară că a început să consume droguri datorită anturajului şi că părinţii săi au încercat să-l îndrepte, dar ulterior au acceptat ideea şi au renunţat: “Părinţii mei au fost de fapt nepăsători în ceea ce priveşte soarta mea”. La vârsta de şapte ani a ajuns într-un cămin deoarece fugea des de acasă.
Dave MARREK: a venit în ţară în iunie 2003. Copilul provine dintr-o relaţie de concubinaj a mamei sale şi nu şi-a văzut până în prezent tatăl. La vârsta de patru ani a ajuns într-un cămin de tip familial deoarece era considerat de către familie “insuportabil”. La vârsta de opt ani a fost adoptat, însă din cauza comportamentului neadecvat părinţii adoptivi au renunţat la el şi a ajuns din nou într-o casă de tip familial. Nu a consumat droguri, însă a avut probleme comportamentale într-un grup mai mare, urmând să fie închis într-o închisoare pentru tineret.

“Pe noi ne-a frapat foarte mult indiferenţa autorităţilor locale, care nu s-au sinchisit timp de opt ani de zile să ne sesizeze cu privire la aceste probleme. Această fundaţie îşi desfăşoară activitatea ilegal şi mai mult ca sigur nu va primi autorizaţie de funcţionare din partea ANPCA. În acest caz va fi desfinţată”, a declarat Dombi Caroly, director general în cadru DJPDC Mureş.

“Nu consider că ceea ce face fundaţia noastră este un lucru rău sau ilegal. Aceşti copii au contribuit într-o măsură foarte mare la dezvoltarea unor aspecte din cadrul comunităţii Cund. Nu am avut probleme până în prezent cu autorităţile locale”, a afirmat şeful Fundaţiei “Viitorul Copiilor”, Schafer Klaus.

“Este adevărat că aceşti copii sunt aduşi în ţară cu vize de turist. Cine a făcut această fundaţie a ştiut clar slăbiciunile legislaţiei româneşti. Atât noi, cât şi poliţia, am încercat să luăm realţii de la Consulatul German, însă nici până în prezent, aceste date nu ne-au parvenit. Autorităţile române au cunoştinţă despre acest caz, chiar şi la nivelul Guvernului se cunoaşte acest lucru. Nu ştim dacă părinţii copiilor şi-au dat acordul, nu ştim din ce fel de familii provin. Este cert faptul că minorii sunt aduşi în România la un fel de terapie prin muncă, pentru reintegrare. Fundaţia nu are o autorizaţi de funcţionare, iar noi nu putem să monitorizăm decât pe cele autorizate”, a declarat Anca Drăgan, director la Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului, Sibiu.
 
“Noi i-am informat pe cei de la Protecţia Copilului, cât şi pe colegii noştri din judeţul Mureş. Fundaţia are sediul în Sighişoara, tocmai de aceea noi nu am făcut decât să dăm cazul celor din Mureş. Nu am luat legătură cu Consulatul deoarece preşedintele fundaţiei nu a săvârşit fapte penale pe teritoriul judeţului Sibiu. Este de competenţa DGPDC Sibiu“, a afirmat Mircea Bârgoz, inspector şef adjunct al IPJ Sibiu.