Uncategorized

Târgu Mureşul vândut

Un septuagenar mureşean revendică o avere imobiliară colosală

200 de hectare de teren intravilan şi 120 de imobile, care mai de care, alcătuiesc grosul averii despre care un bătrânel din Târgu-Mureş susţine că ar trebui să-i fie retrocedată * Bătrânul se află în proces cu Primăria Târgu Mureş de mai bine de 12 ani, încercând să-şi găsescă dreptatea pe holurile Tribunalului.

Este binecunoscut faptul că, după instalarea regimului comunist în România, o mulţime de proprietăţi imobiliare şi terenuri au fost trecute abuziv în proprietatea statului. De la Revoluţia din decembrie 1989 încoace, o bună parte a celor deposedaţi de bunuri, respectiv moştenitorii acestora, şi-au primit înapoi casele sau terenurile. Au fost, însă, şi sunt, destule cazuri în care oamenii n-au putut încă (re)intra în posesia a ceea ce li se cuvine de drept, din varii motive. E suficient însă dacă amintim aici valul de condamnări care s-a abătut asupra statului nostru, urmare a proceselor intentate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg de către cetăţenii nedreptăţiţi de (in)justiţia română. Cazul unui târgumureşean, pe care, la dorinţa sa, îl vom denumi în cele ce urmează doar cu iniţialele sale, T. J., este unul ieşit din comun, deşi esenţa problemei este aceeaşi: omul vrea cu tot dinadinsul înapoi tot ceea ce i s-a luat cu japca, lui şi predecesorilor săi.

O moştenire fabuloasă: 200 de hectare de teren intravilan şi 120 de case situate în zone cu ştaif ale Târgu-Mureşului

Ceea ce şochează în primul rând aici este amploarea a ceea ce revendică T.J. Potrivit afirmaţiilor septuagenarului, acesta ar fi trebuit să moştenească nu mai puţin de 200 de hectare de teren, situat în zone dintre cele mai selecte ale Târgu-Mureşului. Başca în jur de 120 de case, şi acestea amplasate în zone rezidenţiale şi ultracentrale. E elocvent dacă amintim aici faptul că, printre imobilele pe care bătrânul T.J. susţine că ar fi în drept să le moştenească, se numără clădirea care adăposteşte actualmente CEC-ul, vila “Ambasador” de pe platoul Corneşti, fostă a lui Ceauşescu, clădirea complexului comercial “Mercur” şi cea a alimentarei “Lanka”, ambele situate în chiar buricul târgului, imobilul în care îşi are sediul sucursala locală a Băncii Naţionale a României, pasajul construit în vremea mandatului fostului primar Fodor Imre… şi lista ar putea continua. Enumerarea de mai sus este, însă, deja impresionantă şi permite conturarea unei idei despre valoarea uriaşă a moştenirii pe care concitadinul nostru susţine că e în drept s-o primească. Adăugaţi la cele de mai sus faptul că, după cum ne spune omul nostru, străzile Artei, Papiu Ilarian şi Negoiu ar trebui să-i fie retrocedate, împreună cu toate casele aflate acolo. Valoarea moştenirii este, realmente, una impresionantă.

12 ani de procese cu statul

Chiar dacă unele dintre afirmaţiile lui T.J. nu pot fi, deocamdată, susţinute de documente, multe din spusele bătrânului par, cel puţin la prima vedere, credibile. E, de altfel, greu de crezut că la o astfel de miză nu intervin şi sforăriile, manevrele de culise etc. Asta spune, de fapt, şi omul nostru: că nu a putut intra nici măcar în posesia vreunuia din terenurile sau imobilele ce-ar fi trebuit să-i fie retrocedate (în principal, în calitate de nepot al lui Illyes Jozsef, colaborator apropiat al lui Bernady Gyorgy), din cauza manevrelor oculte ale mai multor potentaţi mureşeni, interesaţi a pune mâna pe hălci din fabuloasa moştenire. În convorbirea cu T.J., acesta a pomenit o serie de nume sonore din “flora” târgumureşeană: UDMR-istul Frunda Gyorgy, primarul de Sângeorgiu de Mureş, sau chiar Dumitru Pop, senatorul PRM sunt doar o parte dintre baştanii locului care au pus într-un mod fraudulos mâna la înstrăinarea averii lăsate de Illyes Jozsef. Mai bine de 12 ani de procese cu felurite autorităţi ale statului nu au adus pentru T.J. nici un rezultat. Omul încă nu disperă şi, în ciuda vârstei, e decis să se judece cu statul până în pânzele albe. Este, probabil, singurul lucru care-l mai ţine pe moşneguţ în viaţă. “Nu imi trebuie toată averea care imi revine mie de drept. Am nevoie doar de o parte neînsemnată, astfel încât să îmi pot împlini visele. Îmi doresc foarte mult să pot deschide un azil pentru bătrâni şi să le pot asigura un tra decent celor patru copii ai mei”, a declarat bătrînul. O cameră minusculă şi obscură, zeci de extrase de Carte Funciară, câteva lăzi cu mere şi două animăluţe care abia se mai ţin pe picioare este tot ceea ce a mai rămas din averea unui bătrân care se declară “cel mai bogat om din Târgu Mureş”. Viaţa e doar o ironie.

Potrivit Legii 10/2001 art. 1 alin. 1 şi 2 imobilele preluate în mod abuziv de către stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condiţiile prezentei legi. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent care vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite, în acordare de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri băneşti.

Monica MĂEREAN
Sorin SIMION

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close