Borda, arestat!

După un puci cu mascaţi 

Vinerea trecută, fostul director al Romvelo Luduş, Ioan Borda, a fost arestat de PNA pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de corupţie * Judecătorul de serviciu a emis pe numele său mandat de arestare pentru 20 de zile * Astăzi, Ioan Borda poate face recurs * Toate acestea survin după ce Ioan Borda a pierdut şefia fabricii, fiind dat afară cu mascaţi de noua patroană, Aurelia Lungu, fostul director comercial al Romvelo

Vineri seara a fost mare agitaţie pe holurile Tribunalului Mureş. Fostul director al Romvelo Luduş, Ioan Borda, a fost adus în faţa judecătorului de serviciu, după ce a fost reţinut de procurorii PNA. Capetele de acuzare pentru care s-a cerut emiterea mandatului de arestare sunt: luare de mită în formă continuată, delapidare în formă calificată, abuz în serviciu şi folosirea cu rea-credinţă a bunurilor şi fondurilor societăţii. După citirea rechizitoriului, judecătorul a dispus arestarea pentru 20 de zile a inculpatului Ioan Borda. Purtătoarea de cuvânt a PNA Bucureşti, Gabriela Neagu ne-a furnizat şi motivele arestării lui Ioan Borda: “Între 1998-2003 a pretins şi a primit în mod repetat 37 de mii de dolari în scopul încheierii unor contracte de livrări cu produse ale societăţii. Tot în această perioadă a dispus livrarea preferenţială a unor produse finite către firme căpuşă. Datoriile neachitate se ridică la 4,5 miliarde de lei”. Firmele nominalizate că au căpuşat Romvelo aparţin fostului şef desfacere, Maria Olteanu şi familiei Lungu (Aurelia şi fiul Teofil). De aceea, probabil că cercetările se vor extinde şi împotriva acestor persoane. De asemenea, Ioan Borda a fost arestat pentru achiziţionarea unor utilaje second-hand ca fiind noi, tranzacţie pentru care nu ar fi avut acordul Consiliului de Administraţie. Luni,  Ioan Borda are drept la recurs împotriva mandatului de arestare.

Începutul

Fosta Fabrică de Construcţii Metalice şi Articole de Cauciuc (FCMAC) Luduş, rebotezată mai nou ROMVELO SA, a fost de mai multe ori subiectul unor investigaţii suculente publicate în paginile ziarului nostru. Am scris, în mai multe rânduri, despre căpuşarea sistematică şi constantă a fabricii de anvelope din Luduş, despre afacerile de miliarde derulate de firmele şefilor şi şefuleţilor de acolo – toate, în detrimentul celor câteva sute de salariaţi, câţi au mai rămas după repetatele “restructurări”. Uneori, însă, lupii se mai şi sfâşie între ei, pentru o halcă mai consistentă. În bătălia pentru caşcavalul acţiunilor, şi, implict, al controlului asupra ROMVELO Luduş.

Borda deţinea control absolut

Până către finele anului trecut, acţionariatul ROMVELO arăta cam aşa: SIF Transilvania Braşov deţinea 47% din acţiuni, sereleul unui afacerist craiovean (ZRC Invest), Constantin Zaharia, alte circa 45%, directorul general Ioan Borda, circa 5 procente. Restul de trei procente erau deţinute de mici acţionari, “cuponari” etc. Practic, controlul îl avea directorul Borda, atât graţie celor 5 procente deţinute, cât şi, mai ales, graţie amiciţiei sale din copilărie cu şeful sucursalei din Târgu Mureş a SIF Transilvania Braşov, Emil Grama. Cum 47% adunate cu 5% dau 52 de procente, cele aproape 45% din acţiuni, aflate în proprietatea craioveanului Zaharia, nu mai contau. Conta doar ce voia Borda şi tovarăşul său de joacă din copilărie, Grama.

În scenă intră căpuşele

În repetate rânduri, grupările Borda-Grama, respectiv Zaharia şi ai săi, au încercat să se elimine reciporc din afacerea ROMVELO. Nici una din tabere nu a reuşit însă să o suprime pe cealaltă, deşi duelul durează de câţiva ani. Mai precis, de prin 1998 încoace. În paralel, director general fiind, Borda încuraja biznisurile oneroase ale firmelor-căpuşă, începând, fireşte, cu cea controlată de vărul său, şi terminând cu cea a fostei sale secretare, Maria Alexandru. Paraziţi economici de felul acesta, care prosperau – şi care, nota bene, încă prosperă – pe cârca ROMVELO, mai deţineau Aurelia Lungu (Rocam Com Prod SRL), şefă la Transporturi, Maria Oltean (Coroana Oltcom SRL, Coroana Impex etc), de la Desfacere şi alţii pe care, deocamdată, nu-i pomenim. Despre toate aceste căpuşe, cu certitudine, directorul general Borda ştia. Ştia, era la curent cu toate mişmaşurile, dar nu mişca un deget pentru a curma abuzurile şi ilegalităţile comise de subordonaţii-patroni. Chestie care, cât de binevoitori am fi, dar tot a complicitate pute. Trecem mai departe.

Lovitura de teatru

Pentru a scăpa o dată de craioveanul care le stătea ca un ghimpe în coastă lui şi acoliţilor, Borda a pus la cale o manevră menită să-l elimine pe acesta definitiv din ROMVELO. Pe mână cu bunul său amic Grama, de la SIF Transilvania, au pus la cale vinderea întregului pachet de acţiuni deţinut de SIF către sereleul uneia din subordonatele sale favorite, Aurelia Lungu. Zis şi făcut. Tranzacţia s-a perfectat, iar căpuşa doamnei Lungu a devenit acţionar, cu acte în regulă (47%) la ROMVELO. Sărmanul Borda a păţit-o însă întocmai ca nefericitul de Samson, tuns periuţă, în somn, de nemernica de Dalila. Madam Lungu s-a aliat cu Zaharia, olteanul intrus, au convocat în doi timpi şi trei mişcări o adunare generală a acţionarilor, şi au decis înlocuirea lui Borda din funcţia de director general. Cum alde Lungu şi Zaharia deţin, acum, împreună, peste 92% din acţiuni, Borda s-a trezit, într-o dimineaţă, că nu mai e director la ROMVELO.

Mascaţi la poarta ROMVELO

Chestia asta, însă, omul nu a ştiut-o decât în dimineaţa în care, venind ca tot omul la serviciu, a găsit la poarta fabricii un pluton de mascaţi. Unul din ei i-a comunicat că nu mai are ce căuta în fabrică, din dispoziţia noului director general. Acesta fiind, aţi ghicit, Aurelia Lungu. Practic, lui Borda i s-a interzis accesul în incinta fabricii, rămânând doar cu palida consolare a celor 5% din acţiuni. Probabil, bietului Borda nu-i vine să creadă nici azi că omul lui de încredere, doamna Lungu, l-a trădat şi l-a ţepuit în asemenea hal. Faptul, din păcate pentru Borda, s-a întâmplat. Contactat înaintea arestării sale, Ioan Borda nu a fost de găsit.

Ligia VORO
Sorin SIMION