Uncategorized

Bucureșteanul zburător de la BC Mureș

Tânărul baschetbalist Cătălin Vlaicu s-a transferat la BC Mureș în vara anului trecut, înaintea debutului ediției 2009-2010 a Campionatului Național. Are 24 de ani și a lăsat Rapid București pentru echipa mureșeană cu gândul că va face performanță cu un club care are planuri mari. Un lucru pe care nu l-a experimentat încă este gulașul ardelenesc.

Reporter: Cătăline, ce ne poți spune despre debutul tău în baschet?

Cătălin Vlaicu: M- am născut în București și am crescut la Rapid, unde am ajuns la 14 sau 15 ani. Am mai avut o încercare de două luni la Steaua, dar m-am întors la prima mea echipă. Cu aceasta am debutat la 16-17 ani în divizia A, împotriva Aradului. Între timp s- au schimbat multe. Au venit noi antrenori, s-au adus jucători străini. Au apărut ca peste tot problemele financiare, care se agravau de la an la an. Deși am încheiat ultimul an cu o medie de 16 puncte pe meci, nu mă simțeam realizat și apreciat, era din ce în ce mai greu, campionatul din ce în ce mai echilibrat.

Rep.: Ce te-a determinat să alegi Târgu- Mureșul?

Cătălin Vlaicu: Am vrut o oarecare siguranță. Îmi doream să ajung la o echipă profesionistă, la care să joc, să cresc și să fac performanță. Poate constitui o pistă de lansare. Poți să fi foarte bine plătit la o echipă și să stai pe bancă. Mi-a plăcut echipa din Târgu- Mureș, atât cât am văzut-o înainte. Acum, ajuns aici, îmi place foarte mult antrenorul, colectivul și suporterii. Mulți au pe primul plan partea financiară. Eu am încredere în mine, nu joc pentru anumite sume, mi-am dorit doar să joc. Dacă ai pasiune, partea financiară trece pe planul secund.

Rep.: Apropo de suporteri, ai ajuns foarte simpatizat…

C.V.: Atmosfera din sală este extraordinară! Toți jucătorii sunt primiți foarte bine. Suporterii te aclamează de obicei la reușite. Aici te încurajează permanent și apreciază orice efort, îți apreciază munca. Oamenii sunt cunoscători, civilizați și mult mai gălăgioși, în sens pozitiv, susținând echipa. M-au și ne-au încurajat și atunci când am avut evoluții mai puțin reușite, lucru mai rar întâlnit în arenele sportive, mai ales la noi. Ar fi o mare realizare pentru noi toți, echipă, conducere, sponsori și suporteri, să reușim să ne clasăm pe un loc fruntaș.

Rep.: A fost grea acomodarea cu Ardealul, alt mediu, altă bucătărie?

C.V.: Orașul îmi place, este mult mai mic, oamenii mai liniștiți. Eu nu fac diferența între oameni în măsura în care ne putem înțelege, alte criterii nu există, îl iau pe fiecare așa cum este. Deși uneori îmi lipsește tumultul de acasă, atunci când ajung în București, după două trei, zile mă simt obosit. Practic, fac același lucru ca și acasă, doar că este mai puțină alergătură, mai puțină agitație. Lumea este mult mai liniștită, chiar mai civilizată. În ceea ce privește bucătăria, ca sportiv, sunt obișnuit cu masa la restaurant, care nu diferă mult de la o zonă la alta. Nu am avut ocazia să încerc multe dintre meniurile tradiționale. Îmi place ciolanul cu fasole, aș vrea să gust gulașul dar încă nu am avut ocazia.

Rep.: Ce planuri ai pentru viitor?

C.V.: Vrei, nu vrei, trebuie să te gândești și la acest aspect. Să strângi bani la ciorap nu poți, nu se știe ce va fi mâine. Trece timpul și dacă te uiți în spate, nu ai realizat nimic. Banii poți să-i cheltuiești și prin cluburi. Nu am avut timp, dar am intenția să fac Facultatea de Educație Fizică. Trebuie să te orientezi în privința studiilor. Am cunoștințe care cu două facultăți vând în magazine.

Am și o prietenă în București, tot profesoară de sport, suntem împreună de cinci ani și ar fi timpul să ne gândim mai serios la viitor.

Rep.: Cum îți petreci pauza competițională?

C.V.: Aceasta este foarte lungă, durează două, trei luni. Dacă prinzi lotul național, se schimbă datele problemei. În această perioadă sunt cantonamente și meciuri de pregătire, este mult mai dificil. Altfel, mă relaxez. Merg aprope zilnic la sala de forță, adică fitness, îmi place să schiez, chiar dacă nu am mai fost demult. Ascult muzică, în special hip- hop, oarecum caracteristică jucătorilor de baschet. Caut în general locurile mai liniștite, unde nu este multă lume.

Rep.: Ai vreun mesaj pentru suporterii mureșeni?

C.V.: Ceea ce fac ei este OK, nu știu ce pot să le cer mai mult. Sunt și vor fi alături de noi, la bine și la rău. În ceea ce mă privește, sper să joc cât mai mult și să nu-i dezamăgesc.

Mihai VEREȘ

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close