Bucurie, Iertare, Dragoste (VIII)
Viața în Hristos (LXXVII)
“Gustați și vedeți cã bun este Domnul!”Îndemnul psalmistului este repetat peste milenii de Maica Siluana, un om care a trecut de la ateismul cel mai înverșunat la viața întru Hristos dupã ce a descoperit și vãzut chipul adevãrat al Domnului. În prezent starețã la mãnãstirea Jitianu și coordonator al Centrului de Formare și Consiliere “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Craiova, Maica Siluana desfãșoarã o bogatã activitate duhovniceascã, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Activitatea ei este cunoscutã și prin intermediul emisiunilor ‘Dosarele Maicii Siluana”, de pe canalul TV Pax. Publicãm, în exclusivitate, de-a lungul mai multor numere, conferința cu titlul “Bucurie, Iertare, Dragoste”, susținutã de Maica Siluana la Alba Iulia, în cadrul Serilor Duhovnicești închinate Postului Sfintelor Paști din 2005.
• O mamã care a fãcut avort se mai poate mântui, indiferent de câte avorturi a fãcut?
• Eu n-am citit nicãieri spunând cã Mântuitorul o refuzã de la pocãințã, cã refuzã pe cineva de la pocãințã, cã existã vreun pãcat pentru care omul sã nu se poatã mântui. Nu existã. Nu existã nici numãr, nici cantitate, ci doar dacã eu ma întorc la Dumnezeu, dacã eu mã pocãiesc, dacã eu spun: “Doamne, mi-am omorât copiii, Doamne, i-am aruncat în canalizare, Doamne, nu merit sã mã mântuiesc. “ Și Dumnezeu o sã spunã:”Nu m-am întrupat pentru cã tu meriți, ci pentru cã Te iubesc, pentru cã Eu sunt Mântuitorul tãu și Dumnezeu iartã toate pãcatele.” Sã ne dãm în mâna Lui și apoi sã ne iertãm noi. Vedeți, e aici o problemã extrem de complicatã. În lumea asta modernã se face acum o terapie, se numește consiliere pentru sindromul post-avort. Femeile care au avortat au o suferințã anume, un fel de mânie, un fel de a avea relații cu pãrinții, cu soțul și cu ceilalți copii, ori toate acestea trebuiesc conștientizate, spovedite, pentru cã de la pãcatul pruncuciderii noi am mai fãcut o serie de alte mari pãcate pe care noi nu le-am conștientizat și care au intrat cumva în deprinderea noastrã. Dar sã nu deznãdãjduim, Dumnezeu este Dumnezeu, este iubire, este iertare, și sã îndrãznim asta. Sã avem încredere în ce face El cu pruncii noștri, în ceea ce ce face El cu noi, pentru cã El este Dumnezeu. Noi spre mâna Lui sã ne dãm. Și sã încercãm sã-i iubim pe copiii aceia și sã-i numãrãm: “Avem 28 de copii.” Cunosc o doamnã care are 28 de copii avortați. Nu e nevoie sã-i botezãm pe alții, sã le punem nume, sã botezãm 28 de copii, depinde de fiecare pãrinte duhovnic. Și doar sã recunoaștem cã am ucis și cã Dumnezeu este mântuitorul și a criminalilor, și a tâlharilor, și a desfrânaților, cu o condiție. Ca noi sã ne lãsãm de asta, sã ne lepãdãm de asta, sã ne pocãim, adicã sã ne întoarcem și sã ne plângem pãcatele, dar nu în sensul de a le plânge:”Vai, cum am putut sã fac așa ceva!”, ci în sensul de a plânge de bucurie cã avem un Dumnezeu care spalã pãcatele, care ridicã pãcatele, care le-a luat asupra Lui. Avem un Dumnezeu care face asta, și eu zic sã profitãm acuma, cât putem sã mai facem, pânã la moarte.
A consemnat Ioan BUTIURCÃ
